Păsările

Nane mi-a trimis azi un e-mail care mi-a rupt sufletul. Nu pot să nu-l pun aici aşa cum este, ca să ne mai amintească încă o dată că ... da ... animalele (evident şi păsările) sunt mai bune decât noi:

Priviti ce se intampla cu aceasta pasare dupa ce perechea i-a fost lovita de o masina.

Perechea lui a fost lovita si starea ei este foarte grava.

El ii aduce mancare si o inconjoara cu dragoste si compasiune.

Ii aduce mancare dar este socat de moartea ei si incearca sa o miste.

Stie ca perechea lui draga a murit, si plange.

Sta langa ea si tipa, intristat de moartea ei.

In final, cand intelege ca ea nu se va mai intoarce la el, sta tacut si indurerat langa trupul ei.

Aceste pasari au fost fotografiate in Republica Ucraina. Milioane de oameni au plans dupa ce au vazut aceste imagini, in America, in Europa, chiar si in India. Se pare ca fotograful a vandut aceste imagini la un pret simbolic celui mai mare ziar din Franta. Toate copiile editiei in care au aparut imaginile s-au vandut in ziua publicarii.

E Crăciun de câteva minute

Iar eu sunt epuizată şi fizic, şi ... sentimental, dacă se poate spune aşa ceva. Oricât aş înainta în vârstă şi oricât de multe aş înţelege despre viaţă, zilele astea de Crăciun mi se par inutile, dacă nu mă duc acasă. Acasă e un cuvânt care în curând s-ar putea să nu mai reprezinte acelaşi lucru, dar până atunci aş vrea să pot spune în fiecare an "mama, vin acasă de Crăciun". Suntem ocupaţi, avem servicii, avem obligaţii sau pur şi simplu nu ne-a dat prin cap să facem asta anul ăsta, nu contează, important e că acest Crăciun nu e ce ar trebui să fie.

Deşi am făcut curat în toată casa, deşi azi mi-am rupt spinarea făcând fel şi fel de mâncăruri, deşi am brad împodobit, pur şi simplu nu simt nimic altceva decât un fel de nostalgie. Mă gândesc mai mult că mama s-ar putea să rămână singură, dacă vremea o va împiedica pe sora mea să ajungă la ea. Mă gândesc la tata, odihnească-se în pace. Mă gândesc la doamna Popescu, care îmi lipseşte în fiecare zi. Mă gândesc la faptul că mâine va fi ultima dată când Camelia va mai face sărbătorile la ea, cu noi toţi. Si mă mai gandesc eu la multe, dar ce mai contează?
Sper ca la majoritatea oamenilor Moşul să fi sosit deja şi să le fi adus ce şi-au dorit, sau măcar ceva ce să le placă. O să fac o urare ce-am auzit-o azi la radio: sărbăutori bericite! şi o poză de sezon de pe lolcats:

Azi

Sunt zile peste care aş vrea să trec. Aş vrea să mă pot închide undeva, într-un cub mat, să nu-mi fie foame, sete, să nu vreau la baie şi să stau acolo fără să văd şi fără să aud nimic. Să treacă măcar câteva ore din ceea ce trăiesc uneori, fără ca eu să ştiu de ele.
In jur lumea e nervoasă. Unii sunt nedreptăţiţi şi jigniţi de ceva/cineva şi se revoltă. Alţii ştiu că au greşit, dar ţipă mai tare, pentru că atacul e cea mai bună apărare. Unii sunt blazaţi, alţii sunt romantico-dulcegi. Toţi au câte un motiv pentru care se mişcă, vorbesc, ascultă, se agită sau stau calmi.
Mie toate motivele lor îmi sunt indiferente. Mă trezesc deranjată de forfota din jur, pentru că nu o înţeleg şi nu mă pot integra în ea. Nu ştiu nici măcar dacă ar trebui să mă integrez.

Comerţul capitalist ...

... sau ce pricepută-s eu să iau ţepe.
Nu de mult, la Iaşi, am laut una bucată ţeapă la Carrefour-ul de acolo, când vânzătoarea "a uitat" să-mi mai bage în sacoşă ceva produse ... M-am mirat de ce a făcut moaca aia aşa de ciudată când i-am lăsat un rest consistent.
Zilele trecute m-am dus la un doctor cu plată. O căciulă de bani am lăsat la el, m-am ales cu două reţete pe care ar fi trebuit să le plătesc integral. Când am aflat cât costă, am zis să mă duc la medicul de familie, să-mi compenseze ce se poate compensa din ele. Mi le-a compensat omul, dar nu gratis, desigur. Oricum, după calculele mele, trebuia să ies cu câteva sute de mii mai ieftin.
Azi mă duc să-mi cumpăr medicamentele. Miza era mare, trebuia să găsesc o farmacie care să aibă tot ce scria pe reţetă, altfel toate eforturile ar fi fost în zadar, căci reţeta se lasă la farmacie, nu se ia înapoi ca să poţi lua din altă parte ce n-ai găsit acolo. Abia la a patra farmacie am găsit aproape tot, mai puţin un produs, care nici nu era colosal de scump dacă îl cumpăram cu preţul integral. Convin să cumpăr de acolo tot. Mi se face şi card, ca să mi se aplice o reducere. Ce m-am scos, zic!
Farmacistele, două la număr, încep să se agite pe-acolo, caută prin sertare, se sfătuiesc între ele, pun în pungi, bat pe computer, bat pe casa de marcat, se mai uită pe reţete, activitate febrilă, ce să mai!
La sfârşit mi se prezintă aparatul ăla unde tre să bagi codul PIN când plăteşti cu cardul. In timp ce băgam codul, am văzut foarte fugitiv suma pe care aveam s-o plătesc, ce mi s-a părut suspect de mare. Cine ştie, îmi zic, o fi fost vreun cod, ceva ...
Plătesc şi mi se dau "produsele". O sacoşă întreagă de medicamente. Mi se scoală un pic părul pe spinare, dar îmi zic că poate că sunt seringile voluminoase, ca aveam 30 de bucăţi ...
Ajung acasă şi încep să desfac sacoşa, să văd ce am cumpărat, având alături cele două reţete iniţiale, întru lămurire. Identific destul de rapid medicamentele de pe reţetă, le pun separat şi constat că încă mai am cam tot pe-atâtea în sacoşă. Le scot şi pe alea, mă uit la ele, mă uit la reţete ... nu se pupă de nici o culoare. NU STIU CE SUNT ALEA SI DE UNDE AU APARUT!
Am o jumătate de sacoşă de pastile pe care am dat o grămadă de bani şi nu ştiu ce să fac cu ele! Nu ştiu de ce mi le-au dat farmacistele, dar cumva înclin să cred că mi-au vândut şi ce scria pe reţeta compensată (în mare parte, substanţa activă) şi ce scria pe celelalte două, deşi le spusesem clar de la început că nu vreau decât "o tură" din fiecare. Cu medicamentele înapoi mi-e că mă duc degeaba ... aşa că m-am scumpit la tărâţe.

Solidaritate canină ...

... sau, din nou, de ce cred că animalele sunt mai bune decât oamenii:


Stirea a apărut pe ProTv şi spunea aşa:
Camerele de supraveghere instalate pe o sosea din Cuba au surprins un caine facand eforturi impresionante pentru a duce la adapost trupul zdrobit al unui alt patruped, calcat de un camion.
Cu toate ca masinile vajaiau pe langa el, inimosul animal nu s-a dat batut. Iar scena este cu atat mai tulburatoare, cu cat n-a oprit nici macar unul dintre zecile de soferi aflati in trafic.
Nu se stie daca cele doua animale erau mama si pui, simpli tovarasi sau a fost un gest spontan de solidaritate canina.

De la o extrema la alta

Aseară am sunat-o pe mama să o întreb ce-a mai făcut cu nenorocitul de canal de deversare care se înfundase şi refula la ea în baie şi pentru a cărui desfundare a fost nevoie ca oamenii de la primărie să sape la baza blocului. Se rezolvase, contra a 5 milioane şi ceva de lei. Bun.

Intre timp, ieşise în oraş să scoată bani de pe cardul de pensie şi pentru că oamenii de la primărie nu au catadicsit să dea cu sare pe jos, a fost polei, ea a alunecat şi şi-a rupt mâna. Foarte rău.

Azi aveam examen de grad. Destul de mult de învăţat şi mai ales de reţinut. Eu cu memoria nu stau nici măcar cum trebuie. Foarte rău.

Azi am dat examenul, am constatat că am reţinut ce trebuia de reţinut (mă rog, cam 90%), am scăpat, m-am relaxat. Bun.

După examen, am sunat-o pe mama. Nu are fractură. Excepţional.

Tot azi

Mi-am uitat telefonul la servici pentru a doua oara saptamana asta. Convinsa fiind ca se intampla ceva cu mine, m-am gandit sa-mi fac bioritmul. Ta-daaaaaa! Asta era! Evrika!
Azi am avut o scuza:

Bioritm fizic
		-99.8%
Bioritm emotional
		100%
Bioritm intelectual
		-99.9%
Bioritm intuitiv
		32.5%

Bioritmul fizic: ciclul fizic de 23 de zile urmareste puterea fizica, rezistenta si starea sanatatii tale. Reprezinta vitalitatea pe care o ai. O valoare mare inseamna ca ai multa energie, iar o valoare mica inseamna ca esti predispus la raceli, accidente etc.

Bioritmul emotional: ciclul emotional de 28 de zile urmareste stabilitatea si energia pozitiva a psihicului tau in viata, precum si capacitatea de a construi raporturi fericite si armonioase cu alti oameni. O valoare mare inseamna ca esti fericit, multumit etc, iar o valoare mica semnaleaza depresie si tristete.

Bioritmul intelectual: ciclul de 33 de zile este reprezentativ pentru dinamica intelectuala a ta, verbala, matematica, simbolica, abilitatile creative, precum si capacitatea ta de a aplicare ratiunea si analiza in lumea inconjuratoare. Reprezinta claritatea mentala. O valoare mare indica o zi buna pentru a da un examen, a invata ceva nou etc, iar o valoare mica indica o zi in care mintea iti este plecata la plimbare.

Bioritmul intuitiv: ciclul de 38 de zile a fost descoperit mai tarziu decat celelalte. Nu poate fi considerat un ciclu primar, ca primele trei. Totusi poate fi folositor sa stii cand poti avea incredere in "cel de-al saselea simt" al tau. Ciclul urmareste perceptia subconstienta si instinctele.

Azi

Azi am o stare de spirit ambiguă. Venisem bine la job, deşi cu plictiseala de rigoare asupra mea. Am citit un post pe un forum şi mi-a venit să plâng. Eu şi plânsul nu ne avem prea bine, ne cam ocolim unul pe altul când ne întâlnim. Postul era despre o pisică şi era foarte bine scris, dar extrem de înduioşător. Simţeam că n-o să pot să evit să-mi cadă lacrimile dacă nu mă opresc din citit (ar fi fost surprinzător pentru colegi să mă vadă şi plângând la monitor, că de obicei doar îl umplu de cafea când citesc ceva amuzant). Fix la momentul oportun a venit un coleg care avea treabă cu mine exact în acea clipă, înainte de orice altceva. Asta m-a scos de pe şine, nu în sensul că m-a enervat, ci că m-a debusolat. Ce treabă ar putea fi aşa de importantă într-un birou, încât să nu suporte două minute de amânare? S-a dovedit că asta nu. S-a rezolvat firesc, în câteva alte minute, dar eu tot deraiată am rămas.

M-a apucat meditaţia despre acest loc de muncă, sau despre orice loc de muncă în general. Mă gândesc de ce omeniile dintr-o ierarhie se diferenţiază între ele în funcţie de poziţia ocupată de om? De ce şefii se simt îndreptăţiţi să aibă o omenie mai mică decât a portarului? De ce bărbaţii şefi, în pofida studiilor, culturii, inteligenţei, nu se deosebesc de şoferii lor când vine vorba despre sex şi hărţuiala aferentă? De ce oamenii leneşi şi şmecheri şi proşti reuşesc să aibă o imagine mai bună decât oamenii muncitori, responsabili şi modeşti?

N-am fost niciodată o adeptă a modestiei, dar sunt un duşman înverşunat al tupeului şi laudei de sine. Greşesc. Trăim vremuri care pervertesc noţiunile. Bunul simţ şi delicateţea sunt luate drept slăbiciune. Dacă i-aş fi răspuns şi şoferului şi şefului aşa cum meritau, poate că azi nu mă mai simţeam aşa de prost, aşa de umilită, aşa de siderată de lipsa de bun simţ a amândurora. Poate. Poate că aş fi suferit tot eu alt fel de consecinţe mai apoi. Naiba ştie.

Oricum, nu mai am nici un chef de muncă. Nu mai am nici un chef de nimic.

Si bărbaţii ...

... tricotează. Azi am bântuit pe blogul tipului ăstuia şi am rămas cu un gust aşa ... ciudat. M-a captivat, însă, cu pozele cu pisoiul şi cu cât de mult îl iubeşte. Intr-un post de-al lui am găsit şi linkul ăsta, de care am de gând să mă ocup "când o să am chef", pentru că pe la jumătatea lui m-a apucat plânsul şi sunt încă la birou.

... plâng. Există un videoclip, il ştiu de pe blogul lui Carmen şi o să pun doar linkul către el. Prima dată l-am ascultat în maşină, într-o seară, în drum spre ţară. Am plâns cât n-am plâns când trebuia, de aceea nu mai am puterea să-l ascult şi pun doar calea către el. (Iată o coincidenţă. Intrând pe blogul lui Carmen ca să iau linkurile, constat că şi ea a scris, tot azi, despre bărbaţi. O fi ceva în atmosferă ... )

... cos goblen. Cunosc eu un domn, inginer de felul lui, care asta face pe post de hobby. N-o face rău deloc, dar na ...

Ador/urăsc

Caut să menţin un echilibru. Ca să scriu ce urăsc, e musai să scriu şi ceva ce iubesc.

Site-ul cu lolcats/să mi se citească cu voce tare orice, de la poezii, la articole de presă.
Jambierele/bărbaţii isterici, proşti, obsedaţi sexual.

Idei bune şi inutile

Din categoria "sunt deştept degeaba", azi vă prezentăm o idee originală, cu tentă ecologică (extrem ecologică, aş zice), dar sinistră: creionul din morţi.
Este vorba de un set de creioane a căror mină este făcută din cenuşa decedaţilor incineraţi. Fiecare creion are înscris pe el numele celui din care a fost făcut. Creionul nu se poate ascuţi decât în cutia din care a fost scos (care poartă denumirea de urnă), iar următorul creion nu poate fi scos decât în momentul în care spaţiul lăsat de cel deja scos este umplut cu şpanul rezultat din ascuţire.
Cel mai drăguţ comentariu la acest articol a fost "In mod clar nu e pentru cei ce obişnuiesc să roadă creioane.".

Idei de cadouri

1. Graţie lui NanE, am intrat în posesia acestei idei de cadou. Am de gând să-mi comand.

2. O altă idee, pirogravuri după o fotografie. Nu e scump şi poate fi un bun cadou de suflet.

3. Actualizare: mărţişoare din aur.

4. Bijuterii, icoane si panouri decorative: http://www.decoart.breslo.ro/

5. tot felul de gadgeturi: http://www.totalstore.ro/electronice-c-29.html

Bucurăsc

Cred că am citit pe undeva că inteligenţa constă în puterea de a te adapta situaţiilor prin care treci. Dacă e aşa, eu bubui de prostie. Imi e din ce în ce mai greu să mă adaptez mediului în care trăiesc.

Opt ore pe zi mă mai descurc cum mă mai descurc, dar începând de la minutul cinci al celei de a noua ore, mi se rupe filmul. In clipa în care ies în stradă, mă confrunt cu fel şi fel de situaţii, unele mai generatoare de mirări decât altele.

Care va să zică, din clădire ies pe un trotuar. Eu ştiam că trotuarul e ăla pe care merg pietoni. Ei bine, ştiam prost. Trotuarul e ăla pe care sunt parcate maşinile, foarte aproape una de alta, în aşa fel încât, ca să ajungi acolo unde vrei, adică peste drum, trebuie să cauţi o maşină care sparge greva şi lasă o breşă pe lângă ea. Cu puţin noroc, o găseşti înainte de a parcurge de la o sută de metri în sus.

Bun, cu chiu cu vai ajung la troleibuz. Il aştept. Mi-e frig/prea cald. Stau. Aştept. Nu mă enervez. Nu, nu-mă-e-ner-vez! Stau. Aştept. Tropăi. Nu mă enervez, sunt calmă. SUNT CAAAAAAAAAAAAALMĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!!!!!!! A venit. Ce bine! Nu mă pot urca, n-am unde. Mă adaptez, o să mai vină altul. Stau. Aştept. Câte un dobitoc claxonează cât semaforul lângă care stau şi aştept este încă roşu. Preventiv, probabil, ca nu cumva atunci când s-o face verde, ăla de e primul la coadă să fi adormit. Vine troleul. Mă urc. Nu sunt nervoasă, doar meditez la timpul pierdut aiurea. Nu mai meditez, că un moşuleţ a uitat să se ţină de bară şi a dat peste mine, călcându-mă în acelaşi timp pe picior. Nu-şi cere scuze, se uită doar cu reproş la mine că nu m-am ţinut eu mai bine, ca să-i sprijin şi lui bătrâneţile. Neadaptată cum sunt, nu-mi dau seama că scuzele lui n-ar fi folosit nimănui.

Ajung în staţia unde trebuie să cobor, ca să iau un alt troleu. Coafura rezistă. Troleul vine. In ăsta trebuie să mă urc cu orice preţ, căci următorul mai vine abia peste o jumătate de oră. Mă urc. Pleacă smucit. Ne ţinem bine cu toţii de bare, nu mai calcă nimeni pe nimeni. Pe câte un scaun stau doi puşti cu telefoane mobile. Ca să mai destindă atmosfera, ne pun manele. Toată lumea admiră gestul. Eu realizez asta prea târziu, pentru că altfel nu-mi explic de ce, când îi rog frumos să închidă muzica, toţi se uită la mine speriaţi. Mă rog, între timp m-am adaptat, nu mai rog nimic pe nimeni în troleu. Nu mai cedez locul nimănui, pentru că nu mă aşez niciodată pe locurile rezervate, care oricum sunt ocupate de puşti care ascultă manele. De fapt, nu mă aşez niciodată, că nu prind loc decât o dată, maxim de două ori pe an.

După circa trei sferturi de oră, ajung în staţia de unde trebuie să iau un autobuz. Aş putea să merg mai mult pe jos, dar în perioada asta câinii sunt foarte sensibili şi dacă treci pe lângă ei, îi deranjezi. M-am adaptat şi încerc să le respect intimitatea, alegând să merg cu autobuzul, că mă lasă mai aproape de casă. Nu mi-a ieşit perfect, însă, pentru că tot mai trebuie să străbat o porţiune de drum, neluminată, recunosc şi tot mai deranjez câţiva, dar n-am cum să-i fac să înţeleagă că n-am aripi în dotare.

Ajung acasă. Răsuflu uşurată. Aici nu mai deranjez pe nimeni. Imi încălzesc mâncare, dau să mă aşez la masă. Vecinii au alt program decât mine, ei probabil că au mâncat şi acum e ora de audiţii muzicale. Ei au nişte gusturi mai diversificate, nu pun doar manele. Pun şi muzică populară. Da. Ca o neadaptată ce sunt, nu reuşesc să mă obişnuiesc cu asta. Mă enervează. Nu mai mănânc, pentru că am citit că nu e bine să mănânci când eşti nervos. Deschid computerul. Bag Rammstein. Dau tare. Coafura rezistă din nou. Vecinii dau şi mai tare, realizez asta în pauzele dintre melodiile de la mine. Eu mai tare nu pot da, că nu mai pot sta în casă. Deşi coafura rezistă, eu cedez. Pun Cohen, dau tare, suport. Mă apuc de scris. Scriu. Am terminat.

Linkuri de care sa ma ocup cand o sa am chef

http://www.scribd.com/doc/1224773/How-to-read-difficult-texts - m-am ocupat. Nimic interesant.
http://f64.ro/search_result.php?op=1&cat=409&op=1&caut=canon%201000D - nu mă mai ocup, că mi-am luat Nikon.

http://www.litterkwitter.com/en/index.php - e interesant, dar înainte de a-mi cumpăra, trebuie să-mi fac un card special pentru cumpărături pe net.

http://www.crazyauntpurl.com/archives/2007/07/the_story_of_ro_1.php - o, da, un blog al unei femei interesante. Pornisem de la povestea cu motanul care i-a murit, dar am dat şi peste alte posturi interesante. Mă bucură descoperirile astea, e bine să ştiu că există astfel de oameni, mai ales în momentele în care mă cuprinde dorul de izolare şi de a deveni sălbatică.

http://www.stuffonmycat.com/

http://www.youtube.com/watch?v=AV43HVl59c0

http://food.yahoo.com/articles/martha-stewart/channel181145/crocheted-snowflakes

Words that don't come easy to me

1. serendipity - însuşirea de a găsi obiecte de valoare
2. vista - panoramă, perspectivă
3. utensil - unealtă, ustensilă. E din gaşca "comfort - confort".
4. urchin - ştrengar, derbedeu, golan, drac de copil

Cum moare putin un copac

am avut ambitia sa fotografiez un copac pana cand i-a cazut si ultima frunza.

Tips for the brain 5

Brain tip 33: Start Writing! Putting thoughts into words boosts your brain power. Diaries, idea-journals, poetry, note-taking, story-writing, letters, websites and blogs - they're all great. - da, da, da.
Brain tip 34: Eat dried fruits! The British Nutrition Foundation reports that dates are a good source of brain-boosting boron. 200g of the fruit a day could help you to improve your motor skills compared to your fruitless colleagues. - mai mănânc, dar nu foarte des.
Brain tip 35: Build a miniature model! Following complex written instructions activates your brain and sharpens your concentration. Assembling your own furniture is just as good, and will save you money too. - da.
Brain tip 36: Eat with your other hand! If you're right-handed, swap to the left hand and vice-versa. Imagine billions of neurons mastering new tricks as you gain control of your other hand. - hi hi hi, asta-i aproape ca o tortură!
Brain tip 37: Take a new route! Don't just go to school, shops or work by the automatic way that you know by heart. Take a new route, and force your brain to focus its attention on the task. - asta parcă a mai fost. o fac, oricum.
Brain tip 38: Use it or lose it! Using your brain regularly triggers new neuronal growth and slows age-related decline. Challenge yourself to think of a new use for everything you see. - hă? aici chiar că nu ştiu ce să zic.
Brain tip 39: Play for a while! Intellectual play, creative play, and play that requires co-ordination all stimulate the brain. Stimulating the brain causes measurable changes in the brain as new connections are formed. - who doesn't?
Brain tip 40: Write An Article! Writing strengthens your brain's ability to communicate. It is linked to improved memory, and to more effective expression of thoughts and feelings. - ă, îî.
Brain tip 41: Learn a new word every day! Working vocabulary correlates with intelligence. New words give us new ways to think, re-energize our brain, and allow us to process ideas with greater nuances. - zilnic e cam mult.
Brain tip 42: Playfully Mimic Others! Mimicry develps your powers of observation and ability to think quickly. Mimicking others can be fun, and develops your brain's skill at adapting quickly to new situations. - long time no play!
Brain tip 43: Challenge yourself with puzzles! They are a great way to get brain exercise. Crossword puzzles, lateral thinking puzzles, and even good riddles are great ways to tune up your brain. - nu prea.
Brain tip 44: Eat Blueberries! Weight for weight, blueberries have some of the highest concentration of antioxidants of any fruit. They are considered by many to be one of the best brain foods, and they're delicious. - mmm, yummy ...

Rechinul Fecioara Maria :)

După cum ziceam, animăluţele (deşi aici este vorba de rechini, varani, şerpi ... :d ) sunt mai bune decât noi. In titlu este linkul către articolul complet, din care dau aici doar câteva citate:

"... o femela de rechin-ciocan, a dat nastere unui pui perfect sanatos, cu toate ca inca de la nastere, femela de rechin-ciocan a stat singura timp de 3 ani in acvariul gradinii zoologice din Nebraska.

... totul tine de un aspect reproductiv straniu pe care multe femele de rechin il pot controla. Astfel aceste femele pot crea in interiorul lor celule reproducatoare masculine care le pot fecunda propriile ovule.

... Fenomenul este foarte rar, chiar si in cadrul speciilor care sunt capabile de el. Cercetatorii considera ca acesta este o masura extraordinara luata de bagajul genetic al individului pentru a salva specia respectiva de la disparitie, in momentele in care nu se gasesc masculi suficienti. Acest fenomen nu se intalneste decat la unele specii de pesti, amfibieni si reptile. Mamiferele si pasarile nu au prezentat si nu prezinta asa zisa “nastere virgina".

Noi si altii

Diferenţa dintre noi şi cei din statele dezvoltate economic este că ei fac din rahat bici, pe când noi facem din bici, rahat, iar pe ăsta din urmă îl facem şi praf.

Tips for the brain 4

Brain tip 23: Take part in debates! Passionate debates train your brain to think quickly. Debates improve your brain by boosting your ability to apply intelligence to verbal situations. - deşi nu-mi provoacă o stare bună, se mai întâmplă să iau parte şi la polemici.
Brain tip 24: Practice your recall! After looking at a sculpture or painting, turn away and recall the details. After reading a newspaper article, recall it and tell someone about it. - cu picturile şi sculpturile n-am făcut decât o dată treaba asta, dar cu articolele de ziar mi se întâmplă des.
Brain tip 26: Do a jigsaw puzzle! Jigsaw puzzles hone your visual judgments and fine motor skills. Jigsaws force you to mentally rotate the pieces, and to relate each small piece to the big picture. - da, fac.
Brain tip 27: Read Books! This teaches your brain to quickly absorb lots of information. Books boost your vocabulary and critical thinking skills, and help with memorization skills. - îhî.
Brain tip 28: Get some exercise! For an instant brain recharge, walk up and down the stairs a few times. Cognitive function is improved after just ten minutes of aerobic exercise. - nu, nu, nu.
Brain tip 29: Try Gingko Biloba! Gingko Biloba has been proven to increase blood flow to the brain. Problem-solving and focus can be helped by an increase in blood flow. - asta parcă a mai fost ... :) oricum, am mai luat.
Brain tip 30: Brainstorm! Brainstorming means letting your brainpower flow and coming up with original ideas. A stimulating brainstorming session trains your brain to think creatively. - făcut, dar foarte rar, că n-ai cu cine, dom'le, n-ai cu cine.
Brain tip 31: Eat fractal vegetables! Broccoli, cauliflower and other vegetables from the cabbage family are great for memory. Harvard researchers found that women who ate the most cruciferous vegetables performed better on memory tests than those who ate the least. - apropo de asta, am aflat că la conopidă "asezarea „buchetelelor“ urmeaza sirul lui Fibonacci, o serie numerica in care fiecare numar este suma celor doua numere precedente (de exemplu 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21 etc.)". Mănânc.
Brain tip 32: Take a walk! The American Academy of Neurology studied women and walking. They found that even one extra mile walked per week reduced a woman's risk of cognitive decline by 13 percent. - a walk? Una da, am făcut.

Just wondering ...

Did I do that????

Animăluţe

De asta zic eu că animăluţele sunt mai bune decât oamenii:

Tips for the brain 3

Brain tip 15: Do aerobic exercise! Getting your heart pumping really does help. A study from the University of Illinois found that aerobic exercise literally increases brain volume. - OMG! no way, anyway.
Brain tip 16: Get a good night's sleep! People who don't get enough sleep have more trouble learning new information. Sleep gives your brain a chance to consolidate learning and memories. - I do that as often as possible.
Brain tip 17: Include Olive Oil in your diet! The monounsaturated fatty acids in olive oil guard against age-related decline in cognitive processing. Olive oil can help retain mental agility and prevent memory loss. - prea rar fac asta, spre deloc.
Brain tip 18: Learn a musical instrument! Musical training improves how the brain processes verbal information. Musical skill correlates with a strong ability to manipulate concepts and ideas. - mi-ar plăcea să reiau lecţiile de pian, dar ...
Brain tip 19: Visit a museum or art gallery! Pay close attention to the guide, then at home write an outline to reconstruct the tour. This keeps your brain active on multiple levels - receiving, remembering and thinking. - am fost în câteva muzee, dar niciodată nu mi-a dat prin cap să reconstitui traseul.
Brain tip 20: Play video games! Experts from the University of Rochester, New York, measured game-players and non-players. They found that certain video games enabled people to make decisions 85% faster than non-gamers. - ohoooo!

Brain tip 21: Learn to juggle (a jongla)! If that's too hard, practice throwing and catching a ball. Mastering sensory-guided movements can improve your brain's visual and tactile responses. - nope.

Brain tip 22: Have some fruit juice! A study at the Texas Women's University explored the Vitamin C consumption of children. Taken in the form of orange juice, the vitamin increased the IQ scores of the children. - orange juice nu-mi place, dar fruit juice mai beau.

Arta

Natură moartă (cât de curând) cu pisică.

Tips for the brain 2

Brain tip 7: Eat lecithin granules! Soya lecithin provides you with choline, inositol and phosphorus. These obscure-sounding nutrients are essential for proper brain function. - lecitină, să nu uit să iau lecitină, să nu uit să iau lecitină, să nu uit să iau lecitină, să nu uit să iau lecitină ...
Brain tip 8: Learn A New Language! Learning a whole new language improves the brain's speech centers and adds more structure to the brain. Vero, Latine loqui non est difficilissimum. - non est difficilissimum? asta să i-o spuneţi cui vreţi voi, nu mie.
(se cam adună astea roşii!)
Brain tip 9: Brush your teeth! But use your non-dominant hand. You will probably find this really difficult, and you will be forced to give the task your full attention when you first try it. - nu ştiu sigur, dar asta parcă fac în fiecare dimineaţă. Update: n-o făcusem până acum, am încercat azi, e foarte greu şi e adevărat că ai nevoie de toată atenţia.
Brain tip 10: Change Your Environment! Eat lunch somewhere new, drive a new route to work, or change your household routines. Changing your environment helps to keep your brain stimulated. - asta chiar că o fac destul de des. yesss.
Brain tip11: Turn down the TV! Turn the volume down a little, to force you to concentrate more closely to follow what's being said. When you can do that, turn the volume down even more. - în 90% din seri, mă uit la TV fără sonor, dar citesc scrisul :) (hm, asta nu cred că se pune)
Brain tip 12: Include Omega-3 oils in your diet! Omega-3 oils are found in oily fish including mackerel, sardines and salmon. Omega-3 enhances brain development and function. - macrou şi sardine da, somon nu.
Brain tip 13: Explain something! Just chatting misses the point: you need to exercise your brain. Try explaining something difficult to a friend, and you'll find that the process of explaining it will clarify your own understanding. - done.
Brain tip 14: Draw A Picture! Drawing trains your visual processing skills, inspires creativity, and is fun. Drawing stimulates the right-hemisphere of your brain. - foarte rar, dar se poate spune că am făcut asta.

Tips for the brain 1

In lista de link-uri utile este un site de joculeţe. Sporadic, site-ul îi dă gratis jucătorului nişte sfaturi. O să le adun aici pe cele primite de mine:

Brain tip 1: Play pool! Concentrating on the "here and now" blocks out distractions and keeps your mind focused, increasing mental clarity. Billiard players must concentrate on the shot at hand as they strategically plan their next move. - asta nu prea fac.
Brain tip 2: Do a Sudoku puzzle! Sudoku and other numeric puzzles help to develop your powers of logic and reasoning. They also improve your concentration and attention to detail. - done that şi uneori sunt chiar bună :)
Brain tip 3: Eat dark chocolate! The darker the better. Chocolate activates the system that pumps dopamine around your brain, enhancing learning and memory, and keeping your brain sharp and fit. - hm, de asta m-o fi durut capul după o jumate de kilogram de dark choco?

Brain tip 4: Do things differently! Try using your other hand to drive the computer mouse. That will blow away some cobwebs (pînze de păianjen, urzeli) in your brain, and start some new neural pathways forming! - ooo, asta am încercat, dar e groaznic de greu!

Brain tip 5: Do a crossword puzzle! Crossword puzzles train your brain to think critically. They also help you to get better at recalling information that's already inside your brain. - n-am mai făcut un rebus de pe vremea lui ceaşcă, ar fi timpul să mai încerc.

Brain tip 6: Use your sense of touch! When you are killing time waiting for a bus, distinguish coins using only your sense of touch. For a real challenge, try to distinguish paper currency by touch. - never done that.

Note to self 1

Mă gândesc ce fain ar fi ca vara, pe caniculă, să cadă din cer cuburi de gheaţă, cu viteza fulgilor de nea ...

Tigara electronică

Am reuşit, în sfârşit, să-mi cumpăr. Prima dată am auzit de ea acum vreo trei săptămâni, de la o prietenă care ştia că vreau să mă las de fumat. De atunci am tot căutat pe net şi am găsit un site (faceţi clic pe titlu) cu preţuri bune. Am sunat, am comandat şi kitul mi-a fost adus în aceeaşi zi.

Well, ce pot să spun, sunt mai puţin dezamăgită decât m-aş fi aşteptat. Am reuşit să fumez acasă, ieri după amiaza, numai din ea. Mi-a satisfăcut pofta, nevoia, ticul. Nu e nici o problemă că nu mai faci gestul de a scruma, e chiar mai bine. Nu simţi nici o frustrare din faptul că gura nu-ţi mai este umplută de tot atâta fum ca de la o ţigară obişnuită.

Unica problemă mi s-a părut a fi aceea că nu ştiu când să mă opresc din a o fuma. Dacă ar fi după mine, aş fuma-o încontinuu. Probabil că dacă aş alege cartuşul fără nicotină, n-ar fi nici un bai.

Ca o chestie, aşa, de cultură generală: am măsurat cu un analizor de gaze emisiile de monoxid de carbon. La ţigara normală nivelul maxim a fost de 500, iar la asta electronică a fost de 10. Mare prostie şi fumatul ăsta ...

Galbenă gutuie

Dimineaţă am văzut nişte gutui pe un pervaz, aliniate frumos şi parcă suprarealist în Bucureştiul ăsta extrem urban şi mi-am amintit de melodia asta

Fereastra

In faţa ferestrei unde fumez în primele opt ore din zi, este o clădire fără acoperiş, de trei etaje, cu o curte mică betonată. Astă iarnă, pe ea şi-a făcut cuibul un cuplu de pescăruşi. Când a dat un pic dezgheţul, a scos capul din ou şi puiul. A fost o activitate febrilă pe capul părinţilor câteva luni bune. Unul din ei se ducea după mâncare, celălalt patrula pe marginea terasei, scoţând din când în când ţipete ascuţite, probabil ca să-l ajute pe provider la orientare.

Intr-o bună zi, i-a venit vremea şi puiului să înveţe să zboare. Mama (sau tata) l-a tot adus pe marginea terasei, i-a tot povestit ce e de făcut, dar el nu-ndrăznea nici să se uite în jos. Toate bune şi frumoase, parintele avea suficientă răbdare, dar a apărut în curtea betonată inamicul public numărul unu! Taman când puiul căpătase suficient curaj, când îşi întinsese aripile ca un planor, când să-şi ia avânt, prin curte a început să alerge în dezordine un pui de mîţ. Speriat şi de umbra lui, alerga bezmetic către stânga, apoi se răzgândea brusc şi o lua la dreapta. Avea o mulţime de duşmani invizibili, aşa că era preocupat să se eschiveze în timp util.

Părintele pescăruş a intrat într-o panică vecină cu nebunia. A început să ţipe, să ţopăie, să dea din aripi, să îl împingă pe pui înapoi în cuib, de se uitau toţi trecătorii. Puiul, nimic, era decis! "Acum ori niciodată!"

Si s-a aruncat. A planat puţin, apoi a făcut o curbă, a dat din aripi, s-a înălţat şi a aterizat cu bine pe terasa clădirii, înapoi. Mi-a venit să îl aplaud.

Can't make up my mind

vs

Din fericire, nimic nu s-a schimbat

Aş fi vrut să încep aşa: ca orice om, mă uit aproape zilnic la televizor.

M-am răzgândit, pentru că ştiu câţiva oameni care fie nu au televizor, fie nu se uită la el. Când am zile în care tocesc telecomanda şi mă umplu doar de frustrări, mă gândesc că ei sunt mai câştigaţi. Işi petrec timpul cu o utilitate sigur mai mare decât mine, care baladez printre canale şi nu rămân cu nimic. Despre calitatea emisiunilor nu e nevoie să vorbesc aici, o cunoaştem cu toţii. O să spun doar că, dacă unul dintre oamenii aceia care nu practică sportul ăsta m-ar întreba într-o zi "Si ce-ai mai văzul la televizor în ultimul timp?", n-aş fi în stare să-i dau un răspuns.

Aici o să vorbesc despre un spot dintr-o pauză publicitară. Despre ăsta: http://www.holsten.ro/home.php . Prima dată cînd l-am văzut, am avut o reacţie din aceea care s-ar putea rezuma cu un simplu wtf. L-am căutat pe net, l-am mai văzut de câteva ori şi tot nu pot să-mi scot din cap că e un spot jignitor, pentru ambele sexe.

Plecând de la faptul că hangiţa aia, care ulterior devine chelneriţă, e atât de tută încât riscă la infinit să verse ce-are de adus, trecând prin faza în care bărbaţii din zilele noastre nu dau doi lei pe un laptop, în schimb îşi pun toate reflexele în acţiune ca să prindă o nenorocită de sticlă pe care oricum ar fi primit-o, doar că un pic mai târziu, ajungem la fraza cheie: Din fericire, nimic nu s-a schimbat!

Degeaba mi se mai dau ulterior explicaţii, eu rămân cu imaginea asta în cap: nimic nu s-a schimbat, femeile tot împiedicate au rămas, iar bărbaţii tot nişte fraieri, care preferă să prăpădească nişte obiecte scumpe, dar să-şi salveze băutura ieftină. De ce să fiu fericită, atunci? Nu-s.

Cine ştie ăla este!

Trăiesc nişte timpuri care devalorizează omul obişnuit. Se fac atât de multe averi, atât de uşor, dar totuşi misterios, încât eu, care nu-s în stare să strâng decât câţiva lei din salariu, mă simt lipsită de ceva parcă esenţial.

Văd în jur oameni care îşi fac palate, vile, domenii. Eu nu-s în stare să-mi fac nici măcar o căsuţă, deşi îmi doresc asta mai mult ca orice. Nu văd cum aş putea să o achit.

Văd în jur oameni care nu mor de foame, deşi nu au servici. Unii au chiar şi mult aur pe ei şi haine scumpe. Mulţi sunt aşa. Nu pot să nu mă întreb de unde, cum fac ei rost de atâţia bani?

As vrea să descopăr secretul vieţii îndestulate şi fără efort, dar am din ce în ce mai tare impresia că e unul pe care nu au voie să-l cunoască decât cei care merită. Ce-au făcut ca să-l merite? Măcar asta se poate spune?

De ce nu? (3)

Intr-o dimineaţă, în drum spre şcoală, am trecut pe lângă ruinele construcţiei. Arsese peste noapte. Zona era împrejmuită, trebuia să trec strada pînă pe celălalt trotuar. Ici colo fuioare de fum îşi căutau drumul printre bârne innegrite şi cărămizi afumate.

N-avusesem de-a face cu moartea până atunci, aşa că singurul gând care mi-a străbătut mintea mirată a fost "şi eu unde mai fac orele de pian?". Doamna Profesoară şi Sora erau încă undeva, asta nu se putea contesta, la fel şi pianul, dar gangul, monştrii, bucătăria se duseseră.

Intr-un fel anume, nu mă înşelasem. In acel incendiu nu a murit nimeni, lucru suficient de ciudat, pentru că fusese noaptea şi avusese proporţii înfricoşă-toare, dar Clădirea, printr-un mecanism labirintic interior şi misterios, îi anunţase pe toţi la timp, aşa că reusiseră să scape.

Cele două eveice uitate de timp, la fel ca şi restul fuseseră adăpostiţi în sala de sport a liceului. Asta am aflat peste nişte ani buni, când am ştiut să pun întrebările. Mai târziu li s-a dat tuturor câte o locuinţă, asta nu mai ştiu cum, căci oraşul nu mi s-a părut niciodată a avea atâtea locuri goale. Surorile au primit acelaşi număr de încăperi, două, dar într-o casă firească, cu patru pereţi exteriori şi complet lipsită de orice mister. Orele de pian n-au mai fost de atunci decât ore de pian, în care degetele erau antrenate, ochii învăţaţi, picioarele coordonate. Nici un mister, nici o umbră, nici o spaimă ancestrală nu le-a mai gravat şi nici măcar rigla de plastic n-a mai apărut. Deveniseră ore ca toate orele, cu o profesoară care acum avea şi chip, în lumină, dat fiind că noua încăpere avea ceea ce Clădirea nu avusese niciodată - ferestre.

De ce nu? (2)

Construcţia aceea a fost o jumătate din centrul oraşului. Mărginea partea dreaptă a străzii principale, cum mergeai către platou, către piaţeta din mijlocul târgului. Arhitectul care o gândise, dacă existase vreodată, trebuie să fi fost un om tare nehotărât, deşi la fel de bine se poate ca aceea să fi fost moda vremii, pentru că pe partea stângă a străzii principale a rămas în picioare o construcţie de acelaşi gen. Faţa dinspre trotuar te lasă să crezi că totul e alcătuit din case aliniate frumos una în continuarea celeilalte, împărtăşind câte doi pereţi laterali, fiecare din ele având încăperea din faţă pe post de prăvălie.
Cei ce n-au trecut dincolo de tejghele ar putea crede că şi în spatele lor se păstrează aceeaşi ordine aproape firească, de cămăruţe aliniate cazon în spatele primei, din care se iese cursiv pe uşa din spate. Uşa din spate nu există.
La pianul Doamnei Profesoare se ajungea printr-un labirint. Intrarea, legată organic de restul traseului şi alcătuind un tot unitar ce mi se relevă seară de seară în acea unică imagine tridimen-sională, dar ambiguă, se făcea printr-un gang. A fost singurul gang din oraş, căci altul eu nu mai ştiu să fi străbătut vreodată. Cu o structură de boltă, tavanul se sprijinea pe doi pereţi ce fuseseră odinioară zugrăviţi în crem, dar pe care timpul îi săpase până la carnea din cărămidă cenuşie. Tunelul ăsta sumbru nu ieşea niciodată la lumină; după ce-l străbăteai, ajungeai într-o curte interioară întunecată, mărginită de un pridvor pătrat pe care se înşirau intrările în alte case. Deasupra ar fi trebuit să fie cerul, dar memoria mea nu-l mai cuprinde, căci în acea curte interioară nu cred să-mi fi ridicat vreodată privirea. Ochii imi erau în permanenţă atenţi la împrejurul meu, ca nu cumva din penumbra aceea lugubră să sară vreun balaur, vreun monstru care să mă atace înainte ca eu să ajung la pian.
Odată ajunsă la uşa Doamnei Profesoare, băteam cu putere în ea. Intotdeauna venea să-mi deschidă Sora ei, care era la fel de fără vârstă, dar mult mai gârbovită şi surdă. In spatele nostru uşa din lemn masiv se închidea singură, cu zgomot şi ne lăsa într-un semiîntuneric care cu timpul îmi devenise prietenos. Eram pe un tărâm mai sigur. Străbăteam împreună, în ritmul Sorei, bucătăria cu pereţi interminabili în care singurul bec, atârnat de tavanul cosmic parcă, nu reuşea niciodată să facă lumină. La uşa dinspre salon Sora se oprea. Dădea uşor din cap şi îmi făcea semn cu mâna să intru. Nu-mi amintesc vocea ei, nu-mi amintesc să mi se fi adresat vreodată.
Doamna Profesoară stătea pe marginea unei sofale, cu o riglă de plastic în mână şi aştepta ca eu să iau loc la pian. Eu luam loc la pian şi de aici începea liniştea mea interioară. Singurul pericol în tot spaţiul acela întunecos, prăfuit, plin de partituri îngălbenite de vreme, de bulendre clădite unele peste altele şi mâncate de molii, de dulapuri negre cu uşi ce nu se mai puteau închide, de mobile mâncate de cari, era rigla de plastic.

De ce nu? (1)

Poate că numai în vis voi mai putea vizita vreodată acea parte a oraşului meu. M-am trezit că îmi e dor de ea, de zona aceea pe care n-am mai văzut-o de pe la 10 ani şi de atunci, seară de seară, înainte de a adormi, încerc s-o readuc din memorie.
In serile în care mă culc agitată, căutările prin sertarele minţii sunt febrile, precipitate, parcă disperate, deşi conştiente. Vizualizez veşnic aceeaşi unică imagine cu care am rămas şi de care mă agăţ în speranţa că voi putea ţese un puzzle în jurul ei, dar neliniştea de peste zi îmi zădărniceşte căutările.
Când somnul mă ia în braţe ca un bărbat tandru, peste acea imagine se aşterne seara, apoi noaptea, cu întunericul ei fără echivoc. Poate că am visat cândva partea aceea din oraş, dar nu mi-am amintit. Poate că partea aceea nici n-a existat, poate că e doar o bucăţică dintr-un eu imaginar, ideal şi ideatic, construit la vârsta la care abia învăţasem bine alfabetul.
Profesoara de pian trebuie să fi existat, însă. Si acum mai ştiu să cânt gama şi o melodie ce trebuie să-mi fi devenit un fel de organ intern, de n-am uitat-o. Evreică uitată de timp, gârbovită, cu degete uscate, îmbrăcată veşnic într-o rochie de diftină în care culorile se amestecaseră într-un cenuşiu mat, mi-a bântuit coşmarurile copilăriei, iar acum îmi străbate amintirile în acelaşi pas sacadat, bătând măsura prin aer cu o mână descărnată.
Nu mai ştiu cum o chema, poate că nici n-am ştiut vreodată, ea era Doamna Profesoară. Locuia acolo dintotdeauna, cel puţin aşa am ştiut atunci, când timpul meu şi timpul ei erau două noţiuni atât de abstracte, încât nu puteau fi nicicum acelaşi lucru. Incăperile acelea prin care treceam până să ajung la pian nu puteau fi decât o parte din ea cea dintotdeauna, erau atât de vechi şi de altfel decât apartamentele de la bloc în care locuiau oamenii obişnuiţi! Si apoi, oamenii obişnuiţi nu cântă la pian, oamenii obişnuiţi nici nu au un pian în casă, ei pot avea cel mult o pianină, dacă năzuiesc. Eu năzuiam.