Vrabia Mihai Viteazu

La noi la muncă avem un pervaz imens şi geamuri fumurii. Intr-o zi am început să pun pe el bucăţele de pâine, pentru păsări. Până acum au venit doar vrăbiuţe, care se pare că au început să se anunţe unele pe altele că acolo "se dă pâine", fiindcă parcă vin din ce în ce mai des.
Stând eu şi uitându-mă la ele în fiecare zi, am ajuns să observ nişte lucruri. De pildă, a venit un pui cu mama lui. Atâta mai dădea din aripi să-i bage mami în cioc, de ziceai că mai are un pic şi moare de foame. Maică-sa îi băga, dar mai mânca şi ea şi atunci ăla micu' se hrănea singur! Stia să mănânce şi cu ciocul lui, dar probabil că de la mami era mai bun.
Apoi, au venit două tipuri de vrăbii: unele ordonate şi econoame, care luau o singură bucată de pâine şi mâncau la ea până o terminau, deşi mai erau alte zeci acolo şi unele lacome şi oportuniste, care dădeau iama în gramada mare şi mâncau de peste tot. "Dacă este, de ce să nu iau şi eu?"
Ce n-am înţeles la ele este altceva. Ele îşi fură bucata una alteia. Deşi sunt acolo pe alese, tot cea pe care o mănâncă prietena îi trebuie şi se duce şi i-o şmangleşte. Prietena ... că doar nu e mai fraieră ... i-o ia înapoi şi uite-aşa ajung să se ia la bătaie.
Mai sunt vrăbii extrem de sperioase, care iau o firmitură şi se uită precaute în toate părţile şi vrăbii pline de încredere, care se apucă de mâncat şi până nu se satură, nu ridică ochii nicăieri.
De mâine - CONCEDIUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!!!!!!!

Să nu uit că a fost

Am auzit că vine canicula. Oricum, n-aş fi avut curaj să sper că vara asta a fost aşa cum a fost până acum. Trebuie să mă mulţumesc şi cu atât, dar ca să nu uit, o să pun aici câteva dovezi în plus.
Mai întâi a fost un nor strălucitor, care a stat acolo mult şi bine.

Dacă tot nu pleca, am vrut să ajung până la el şi am constatat cu surprindere că pot.


Mai târziu (nu ştiu cum să scot sublinierea) am înţeles că a rămas acolo pentru că avea nişte treabă, trebuia să tune şi să fulgere.


Si a ţinut-o aşa până noaptea târziu.







Amestecate

Când eram mică (aici trebuie virgulă?) adoram somnul. Dormeam în vacanţe până pe la 12 şi chiar şi atunci îmi venea greu să mă trezesc. La facultate săream cel mai adesea peste primul curs şi n-aveam nici o mustrare de conştiinţă. Oricum, mersul la cursuri în facultate mi s-a părut întotdeauna inutil.
A fost ultima vacanţă şi apoi angajarea. Aici nu mai aveam cum să sar peste primele ore, trebuia să fiu la 8 fix la program şi a fost un calvar până m-am obişnuit. In vreo trei, patru ani eram deja cu reflexul achiziţionat, în asemenea hal încât sâmbăta mă trezeam deja la aceeaşi oră matinală ca în timpul săptămânii.
Aşa am rămas şi acum, dar ... cumva, acum mă trezesc din cu totul alte motive. Am senzaţia că pierd timp preţios dormind. N-am cine ştie ce de făcut, dar parcă dacă sunt trează, conşiinţa mea e mai împăcată.
Cred că e unul din semnele de îmbătrânire. Relizezi, la un moment dat, că timpul nu e inepuizabil şi atunci ai vrea să-l foloseşti cu mai multă chibzuinţă, nu să-l iroseşti dormind. Asta m-a izbit în momentul în care, la birou, se discuta despre ploile din ultimele zile (apropo, să nu uit: sâmbătă, 11 iulie 2009, mi-au îngheţat picioarele în casă).
Un coleg a spus că ieri a mâncat pe la 2 şi n-a apucat ora 3, că deja dormea. A dormit până la 9, apoi s-a trezit, a mai mâncat ceva şi s-a culcat la loc. E timpul lui, desigur, dar m-a cuprins un soi de panică - cum să pierzi atâtea ore din sfârşitul de săptămână dormind?? Ce realizezi cu asta?
Eu m-aş fi trezit azi de două ori mai obosită dacă aş fi dormit ieri atât. Cumva, pe lume, trebuie să fie şi lucruri mai bune de făcut. Că nu le fac mereu, e adevărat.
Nici nu ştiu ce naiba am vrut să spun cu postul ăsta.

Aştept

Sunt curioasă când o să apară primul manelist pe nume Jackson. Sau primul copil botezat Maicăl.

A, hm, da, ce să mai zic?

Să zic din nou despre guvernul ăsta ... mi s-a luat.
Să zic cât de deprimată sunt din cauza faptului că am descoperit că nu mă pot băga la programul prima casă, pentru că a murit tata? Nu rezolv nimic.
Să zic că poate că aşa vrea Dumnezeu şi astfel mă fereşte de cine ştie ce nenorocire care mi s-ar fi putut întâmpla dacă îmi luam casă prin programul ăsta? N-am putere.
Sunt parcă anesteziată. Dintr-o dată simt că nu se întâmplă nimic, nici bine, nici rău. Parcă am picat într-o falie de timp, în care nu se mişcă nimic, nici la stânga, nici la dreapta, nici înainte, nici înapoi. Nu aştept nimic altceva decât explozia. Cine ştie când şi dacă va avea loc?

Tichetul de mărgăritar

Guvernul Boc a făcut o pasiune pentru tichete. Cum prostului numai tichia de mărgăritar îi mai lipseşte, acestui guvern ...
Na, poate că nu înţeleg eu cum trebuie, dar mi se pare că au de gând să mai pună un bir pe noi: http://www.gardianul.ro/Tichete-de-sanatate-gratuite.-MS-va-introduce-pachetul-de-servicii-medicale-asteptat-de-11-ani-s138026.html

Cum adică tichete gratuite? In corpul ştirii, undeva mai jos scrie că "Pensionarii cu venituri mici, copii, gravidele, somerii, asistatii social si persoanele incluse in programele de sanatate, nu vor plati tichetele. Contributia personala a pacientului ar putea fi in medie de 300 de lei pe an, potrivit estimarilor expertilor. "
Eu de aici deduc că MI SE VOR MAI LUA încă nişte bani, pe lângă CAS, pentru sănătate. Că mi se vor da în schimb nişte tichete, pe care va trebui să le dau de câte ori trebuie să mă prezint la medic. Alţi bani pe care mi-i iau ăştia din buzunar???
Ce e culmea culmilor este că treaba asta a fost impusă de acordul cu FMI. Oare ce alte surprize ne mai aşteaptă?
După geniala invenţie cu tichetele de vacanţă, prin care sunt obligată să fac ceea ce jurasem acum nişte ani că n-o să mai fac - să mă duc în concediu în România - acum vine şi duma asta cu tichetele de sănătate ...
Guvern de hoţi care-şi bat joc de noi în ultimul hal şi noi acceptăm fără să crâcnim! Oare până unde se mai poate întinde coarda asta???