Ghioceii și zăpada de după

Căutam ceva pe blog azi și, din întâmplare, am descoperit că aveam comentariile moderate. Din cauza asta, nici un comentariu de prin 2022 nu a mai fost publicat și îmi cer iertare tuturor celor care ați lăsat aici un gând bun, mai ales la moartea lui Max, dar și a socrului meu.

Acum aș vrea să pun un filmuleț cu ce s-a mai întâmplat după ce am fotografiat ghioceii postați anterior. Cum n-am mai intrat de mult pe aici, sper să și reușesc și să se poată viziona:

Ei bine, da, miercuri am avut 46 cm de zăpadă căzută peste noapte, îmbibată cu apă și grea. A fost imposibil să ajungem undeva, deși pe la ora 10 deszăpezisem amândoi în curte și pe drum, cât să putem ieși la drum. La drum, surpriză, nu era dată zăpada și nu s-a putut merge mai departe. Asta a fost.

Joi s-au mai curățat drumurile și am putut circula. Azi, sâmbătă, ninge din nou, de azinoapte. O să vedem ce-o să mai fie.

Ghioceii, constanta acestui blog

 Anul trecut le-am facut fotografii pe 16 februarie. Se pare ca au cam aceeasi evolutie, chiar daca anul asta a fost un pic de zapada. 

Ca de obicei, ii mananca ceva. Anul asta am prins si vinovatul asupra faptei, chiar daca nu e o surpriza: vestitul limax, de data asta nu foarte dezvoltat, dar nici nu cred ca e din specia aia uriasa, pentru ca pe aceea sper ca am reusit sa o starpesc.

Cat mai sunt ghiocei pe aici

 Ma straduiesc sa ii postez, caci nu se stie ce va mai fi, zapada nu mai cade, ceva mi-i mananca, pamantul la ei nu e prea bun ...

Pozele sunt de saptamana trecuta. De ieri, 15 februarie, au inceput sa cada cativa fulgi de zapada, nu multi, dar cat sa zicem ca s-a depus un strat de vreun centimetru.

Am reusit acum cativa ani, nu multi, sa prind in acest loc si iasomia de iarna, caci in locul unde am plantat-o prima oara nu prea reuseam sa o vedem, era undeva in spate. Acum o vad zilnic si tare imi bucura sufletul. Multumesc Simonei inca o data pentru primii butasi pe care mi i-a dat.

Ghiocelul solitar de acum multi ani se pare ca si-a facut un pui:

Si aici sunt cei din spatele casei.

Anul asta, doar ghioceii ...

 ... dar si o tufanica. A rezistat eroic pana in februarie. Fotografiile sunt din 11 februarie.

Ghiocelul solitar din anii trecuti a reusit sa faca pui.

Ghiocei de ziua indragostitilor

 Azi e 14 februarie, 2022, dar ei sunt infloriti cam de-o saptamana.

Iarna asta a fost, pana acum, fara zapada si cu vreo doua ploicele. Mie mi se pare ca-i seceta si mi se pare ca nici ghioceii nu-s prea fericiti anul asta din aceasta pricina.

In plus, mai pun si iasomia de iarna, ca si ea infloreste tot acum si as vrea sa inaugurez si pentru ea o traditie, caci mi se pare ca nu e la fel de bogata in toti anii.

O intamplare cel putin ciudata

Voi povesti o intamplare adevarata, nu cu scopul de a obtine vreo explicatie pentru ea, ci cu cel de a ramane scrisa, poate va folosi cumva, candva, cuiva.

S-a intamplat in dimineata asta. Fiind duminica, am incercat sa adorm la loc dupa ce, la ora 6, ora obisnuita din timpul saptamanii, m-au trezit animalutele. Le-am dat sa manance, le-am dat drumul afara si m-am bagat la loc in pat. 

M-am uitat la televizor pana cand am simtit ca ma ia somnul din nou, asa ca m-am intors pe-o parte si am adormit. Stiti somnul acela - care nu se mai aseamana cu cel profund din noapte - in care si dormi, dar si stii ca dormi? Cam asa era la mine dar, desi nu profund, somnul asta era pretios, asa ca l-am protejat cat am putut. Cum? Incercand sa nu bag prea tare de seama ca sunt semiconstienta ca dorm. Cred ca am reusit ceva in sensul asta, caci am si visat!

De fapt, am avut un vis destul de intens, pe care il visam in timp ce simteam ca imi va amorti gatul in pozitia in care eram. N-am vrut sa imi schimb pozitia insa, pentru ca doream sa vad ceva anume in vis!

Despre ce era vorba? Ei bine, la locul meu de munca se schimbau echipele. Practic, noi ne mutam in alt sediu, iar in locul nostru veneau altii. O vreme am lucrat impreuna, in doua schimburi, care pe ce birou putea. In ziua din visul meu, am vrut sa imi iau poseta si sa plec acasa. Din pacate, venise cea de-a doua echipa si-si pusesera toti hainele in cuier, peste poseta mea, asa ca o cautam, dar nu o gaseam.

I-am spus uneia dintre colege ca n-o gasesc si am intrebat-o daca n-a vazut-o ea. O vazuse. Mi-a spus ca cineva dintre ceilalti o luase si o dusese in alta sala, in alt cuier. Sigur, m-am dus si am gasit-o, dar mi-a dat prin cap sa verific in ea daca totul este in regula. Nu era! Banii fusesera imputinati (mi se mai lasasera ... am gandit eu in vis - iar asta e oarecum important, acum imi dau seama - doar cat sa imi pot cumpara cateva bilete de transport in comun), toate cardurile lipseau, in locul lor fiind doar o hartie ingusta si lunga, un fel de chitanta cu toate retragerile de la bancomat, de pe toate cardurile. Asadar, hotul a vrut sa imi arate ca a scos toti banii. Eu incercam sa adun de pe hartie, ca sa vad cati avusesem, timp in care o intrebam si pe colega cine era cel care imi luase poseta. Ea nu-l stia dupa nume, dar incepuse sa mi-l descrie. In clipa aceea a latrat Max, suparator, asa ca m-am trezit.

M-am ridicat, mi-am facut cafeaua, m-am asezat la laptop, l-am deschis, dar Max nu mai contenea cu latratul. M-am gandit ca iar o fi venit postasul, ca doar la el latra asa agresiv, dar apoi m-am gandit ca e duminica, totusi, ce sa caute postasul acum?

Asa ca m-am dus sa vad ce e, de ce latra. La poarta se zarea cineva. Am strigat (n-am sonerie) si omul mi-a raspuns ca da, cu mine are treaba.

Pe scurt, la poarta era un domn taximetrist, cu numar din alt judet, care mi-a spus ca a adus un pasager pana la curtea de alaturi, care a sarit gardul de un sfert de ora si nu s-a mai intors sa-i dea banii.

In curtea de alaturi nu sta nimeni iarna. Am sunat-o pe proprietara, nu trimisese ea pe nimeni aici, nu stia nimic. Mai discutand ba cu pagubitul, care mi l-a descris pe hot (la fel ca in visul meu!), ba cu proprietara, am dedus impreuna ca ar fi vecinul ei din spatele curtii, care este nimeni altul decat fiul acelui unic vecin cu care am tot avut probleme de cand ne-am mutat, fie-i tarana usoara, ca a murit anul trecut.

Acum, problema a ramas nerezolvata. Proprietara n-a sesizat politia, ca n-are cum sa ajunga aici acum, taximetristul n-a sunat la 112, pentru ca nu-i scosese hotului bon fiscal, eu n-aveam nici o calitate sa fac sesizare, asa ca hotul a ramas cu tzeapa trasa. Cum a facut? L-a gasit pe taximetrist in parcare la Sinaia, i-a spus ca si-a pierdut pe partie cheile de la masina si portofelul, ca vrea sa il duca acasa sa ia celalat rand de chei. Pe drum a dormit, iar cand se apropiau, l-a ghidat pe sofer cu mare precizie. Cand a ajuns, i-a zis astuia ca nici cheile de la casa nu le are, ca erau impreuna cu alea de la masina, asa ca a sarit gardul si dus a fost. Cat i-a luat sa sara gardul direct la el in curte? O nimica toata!

Max, saracul, si-a facut datoria, a latrat, dar eu nu prea il mai bag in seama, ca el latra si la muste. Asa ca, acum, m-am ales asa:

- cu o dilema: visul meu a fost un fel de alarma ezoterica, sau o pura coincidenta?

- cu o grija noua: am un vecin hot.

- cu o intrebare: ar fi trebuit, totusi, sa sun la 112?

Ghiocei cu intarziere

Anul acesta nu am mai avut chef de ghiocei. Mi s-a parut ca, daca nu am avut iarna, nici pe ei nu ar trebui sa ii mai bag in seama. Am tot amanat sa-i fotografiez, pana cand a dat ninsoarea peste ei. Atunci, de frica sa nu-i acopere de tot si eu sa nu mai am cum sa surprind in poze aparitia lor, le-am facut la repezeala cateva.
De postat, ce sa zic, abia ieri, cand i-am gasit in telefon cautand altceva, m-am gandit sa-i postez, nu de alta, dar ca sa nu rup sirul anilor de cand ii pun aici.
Asa ca azi am cautat "cand a nins in Bucuresti in februarie" si am aflat ca pe 6. E, deci, posibil ca pozele astea sa le fi facut cam pe 7 februarie.

No big deal, of course, but ...

Superioritate

Maia, privind la muritorii de rand care ar fi vrut sa se uite si ei la un film sau ceva ...

Missie neagra si ghiocei albi

In 2012 incepeam seria postarilor cu ghiocei cu titlul "Max-negru-si-ghiocei-albi". Peste ani si ani, i-a venit randul si maimutei guralive sa devina vedeta de catwalkie-talkie, caci daca am prins-o in doua poze cu gura deschisa, e clar ca nu-i mai tacea trompeta, nu? Asa e ea, e vorbareata casei.

Asa aratau ghioceii azi, 17 februarie, dar s-au deschis acum cateva zile, caci cu fix o saptamana in urma i-am pozat asa:

Iar acum nu doar ca erau deschisi  complet in soarele calm, dar erau cotropiti de albine si emanau si un miros imbatator!

Si cred ca s-au mai inmultit fata de anii trecuti, ba chiar suspectez ca au aparut si niste palcuri noi, dar nu pot sa verific, pentru ca  nu m-am invrednicit in nici un an sa-i pozez pe toti la un loc ca acum:

Concluzia e ca, desi mie mi s-a parut ca anul asta a venit prea repede, primavara e in grafic, caci au fost ani cand ghioceii au aparut cu mult mai devreme, sau ani in care au aparut abia prin martie.

Gravitatie

Mistere meteo

De ce 22 de grade Celsius in casa nu se simt vara (cand par suficiente) la fel ca iarna (cand par mult prea putine)?
Da, stiu, pentru ca iarna nu-i ca vara, dar totusi, de ce?

Vremea

Cand locuiam in nordul tarii, intre munti, in oras era o vorba: "La noi, vara a fost intr-o joi". Zilele de vara adevarata erau putine tare, in rest vremea semana mai mult cu o toamna blanda de la ses.

La fel as fi putut spune si acum, daca in loc de luni s-ar fi intamplat joi, ca la noi iarna a fost intr-o joi anul asta. Pai da. Pana acum s-a prefacut ca e iarna. De aseara, insa, a inceput un vant, de-mi suiera pe la ferestre ca o calamitate. Am avut stare de anxietate toata noaptea, parca ma asteptam sa ma ia pe sus cu casa cu tot. Dimineata, zapada sa tot fi avut vreo 5 cm, asternuta insa calm, de s-au putut vedea si urmele de pisica straina venita pana la usa casei (pisicile mele erau in casa toate trei, deci m-am mirat de asa tupeu la musafir dar si de faptul ca Max dormea dus in veranda si n-a zis nici pas, in conditiile in care, cand e treaz, il enerveaza orice trece pe drumul comunal, nu prin fata usii).

Acum, la ora amiezii, a inceput din nou sa ninga cu fulgi minusculi, dar viscoliti nevoie mare. Bate asa un vant, de nu-mi amintesc sa mai fi vazut decat prin 1987, cand trebuia sa ma tin de balustrada Dambovitei ca sa nu ma ia pe sus.

Meteorologii spun ca varful va fi miercuri si joi. Cumva, da, anul asta iarna va fi cu adevarat intr-o joi, dar vom trai si vom vedea. Sa mai spun ca miercuri aveam de gand, de multa vreme, sa plec pana la Iasi? :) Mi-am luat si concediu ....


LATER EDIT: Am plecat joi la Iasi, n-am avut nici un fel de problema. Vineri la Iasi a nins mult, a fost ger mereu, dar duminica, la intoarcere, iar n-am avut probleme, a fost totul OK.


Pentru Vic: poze n-am, dar de pe la minutul 1:04 apare si Max in acest filmulet, facut ca sa se vada cum suntem asteptati cand ne intoarcem de la serviciu.
https://www.youtube.com/watch?v=0UmCSsUmRiY

Lei la porti

Stiti ca unii isi decoreaza portile cu cate un leu maiestuos de-a dreapta si de-a stanga intrarii in curte, nu? Ei, cum nu? Hai ca stiti, stalpii aia de porti care au ca mot ba un leu, ba un vultur, ba un dragon, ceva fin, ceva deosebit.
Na, eu n-am nici stalpi la poarta, nici posibilitati, asa ca m-am adaptat:

 Comentati???? Nu vi se pare destul de fioroasa???

Si anul asta ghioceii

Au aparut surprinzator de sub un mare morman de zapada. Pe 26 februarie, dimineata, abia dezghetati si zgribuliti:

Si un musafir absolut neasteptat la asa vreme, pozat pe faianta din baie:

Raceala din sezonul asta

După ce m-am ținut tare când toată lumea din jur își sufla nasul și stranuta, de Revelion am luat-o pe ea, pe răceală. Nu e gripă, căci  nu fac febră, dar e mare mâncătoare de energie.

Sunt moale ca fularul. Inițial mă tot plângeam de uscăciunea aerului din jur, căci higrometrul meu a sucombat la secțiunea umiditate, aerisirile zilnice nu-l resuscitau cu nimic, la cate un duș ce-și mai revenea in simțiri pe la un 22%, dar nu rezista mult. Am burdușit caloriferele cu umidificatoare, dar degeaba. Nasul meu s-a simțit groaznic în ultimele luni, ajunsesem să-mi dau cu spray cu ser fiziologic în nas ca să pot respira cât de cât.

Apoi a venit răceala. Nasul meu a dat-o dintr-o extremă în alta. Problema cea mare însă nu e el, ci sinusurile, care dor, măi nene! Dor! Si odată cu ele dor și oasele! Ba de la mâini, ba de la coloană, ba de la bazin, ba de la picioare. Cred că așa ar trebui să te simți abia pe la 85, 90 de ani, nu acum :(

Cu ce o tratez? Cu ibuprofen, aspirină și vitamina C, cu spray nazal, cu spray de gât (naturiste), cu miere cu scorțișoară pe stomacul gol, cu ceaiuri hapciu, cu uleiul esențial Thieves, cu ulei esențial de arbore de ceai, cu băi fierbinți cu sare la picioare, cu vitamina D. A început miercuri. Azi e marți. Ce-am observat:

- ar fi trecut mai repede și mai ușor dacă aș fi stat în repaos la pat până la vindecare;

- uleiurile esențiale nu vindecă, dar ameliorează simptomele destul de mult;

- cel mai rapid efect îl are baia la picioare cu apă fierbinte cu sare;

- dacă nu se acționează cu stăruință, cu medicament bun de dat în gât, cu medicament bun de dat în nas, ceea ce se acumulează în zona ORL se lasă în piept și începe tusea. Eu am masat gâtul seară de seară cu Thieves, mi-am pus ulei de tea tree pe pernă, am dat cu spray în gât și tot mă mai încearcă un puseu de tuse o dată pe zi.

Așadar, mare grijă, să tratați imediat cum apare viroza asta și stați acasă, pe cât posibil, dacă v-ați îmbolnăvit. Trece mai repede și mai sigur.

Voi ați luat-o? Cu ce v-ați tratat sau cu ce vă imunizați, dacă n-ați fost afectați până acum? 

De pe acasa

Pe Maia, saptamana trecuta, a muscat-o ceva de piciorusul stang din fata. Dupa doua zile in care a schiopatat fara sa para ca-i va trece de la sine, am chemat veterinarul. I-a facut doua injectii, un antibiotic si un antiinflamator. N-a protestat decat la a doua, dar n-a fost suparata pe mine dupa aia. A ramas sa ma duc la cabinet a doua zi sa-i iau si pastilute. Am fost. Primele trei am reusit sa i le dau zilnic, insa dupa aia n-a mai venit acasa, asa ca am facut o pauza de o zi intre a treia si a patra pastiluta. Vet-ul a zis ca nu-i nimic. Oricum, de a doua zi deja nu mai schiopata, dar se linsese unde pana atunci o duruse si si-a luat blanita de pe piele, de am putut sa-i vad ditamai rana.

Missie, suparata de atentia pe care i-o dam brusc Maiei (pe care n-o mai recunoaste de mama, cred), s-a hotarat sa o vaneze sistematic. Daca nu suntem atenti, cand intra Missie in casa se repede direct la Maia si iese cu scantei. In rest, ar sta lipita de noi, cred ca nici n-ar mai manca, numai sa ne convinga sa ramana ea unica stapana in casa.

Afara a fost foarte cald in weekendul asta, nici n-ai zice ca-i inceput de octombrie. Trandafirii traiesc parca o noua tinerete. Am vazut fluturi zburand pe la vie. Aud zi de zi pasari cantand pline de veselie. Cand va veni frigul, o sa le duc dorul.

S-a vandut o parcela de pamant de langa vecinii mei din dreapta. Vecina mea din stanga a plecat ieri la Bucuresti. O s-o mai vad la primavara, daca o sa fim sanatosi cu totii.

Ipostaze 2

Tot de prin primavara: