Dihania

A trecut o lună de când s-a dus Pința. De atunci, afecțiunea mea se îndreaptă timid, ezitant, cu pași mici, către dihanie:Dacă mi-ar merge cât de cât decent netul de la vodafone, aș putea să vă arăt și cât de delicat mănâncă monstrul acel morcov pe care îl ține între lăbuțe, dar asta ar însemna să stau aici până mâine dimineață. Are și viața la țară neajunsurile ei :)

Ticuri verbale

După renumitul "ceva de genul", mult prea cunoscutul "deci", vedeta emisiunii "decât", iată că pe firmament apare o nouă stea!
Poate că mă obsedează pe mine, însă aud din ce în ce mai des "ca idee". Mă înşel? Intrebam şi eu aşa, ca idee ...

Nimic

Despre moarte? Am tot încercat să îmi impun să înţeleg. Am crezut că am reuşit când s-a dus tata. Moartea, în concepţia mea de atunci, era de preferat unei vieţi lipsite de orice demnitate, speranţă, bucurie sau măcar normalitate. Am fost uşurată că l-a luat şi că l-a dus acolo sus, unde nu avea să mai depindă de alţii, unde nu mai avea nevoie să se raporteze la nişte repere materiale ca să ştie că există, unde poate chiar avea conştiinţa faptului că a existat şi că a trăit printre noi, cu noi şi poate pentru noi. Acolo unde suferinţa luase sfârşit ...
Apoi s-a dus Pinţa. Viaţa ei fusese cât de cât bună, atât de bună cât poate fi viaţa unei pisici într-o garsonieră. Ne-am bucurat că am putut, în ultimele ei luni de viaţă, să o aducem la curte, să vadă şi ea cum e în natură, pe iarbă, la soare ... Nu a apucat să se bucure prea mult de asta, de fapt nici n-a apucat să se deprindă cu ele, ezita de fiecare dată când era vorba să iasă din casă. Dar noi aveam răbdare. Făcea progrese în fiecare zi mai caldă, ajunsese să prindă şi fluturi, muştele deveniseră prea rapide pentru ea. Si s-a dus brusc. Atunci n-am mai putut să înţeleg. N-am mai putut să accept. Stiam că asta se va întâmpla într-o zi, dar nu în acea zi. Suferea, era bolnavă, dar se ţinea pe picioare, era aceeaşi pisică dintotdeauna. Nu trebuia să se ducă în acea zi.
Asta mă face acum să mă întreb, moartea e o izbăvire, o întâmplare intempestivă, o greşală, sau rezultatul unui plan bine pus la punct şi precis?
Ea nu vine niciodată la fel. Pe unii îi lasă să se chinuie înainte de a veni, pe alţii îi ia brusc. Unii aleg să o cheme. Cine stabileşte când şi cum vine moartea?
Mă întreb şi eu ca o bleagă ...