Mishu nu mai este

Cand suferinta iti marcheaza ultimii ani din viata, moartea parca ti se pare o izbavire. Chiar si asa, parca inca nu pot sa ma impac cu gandul ca nici Mishu nu mai este, ca si el s-a dus. A suferit mult in ultimul an si ceva. L-am dus pe la doctori, i-am facut felurite tratamente, i s-au pus diverse diagnostice, dar nu i-am putut usura suferinta cu nimic. Ba dimpotriva, de cate ori il duceam la doctor, il speriam asa de tare, ca mereu facea pe el, saracutul. Il si chinuiau, mai ales doctorul cel mai apropiat, care ii facea cate cinci intepaturi de fiecare data. 

Asa a fost si acum doua saptamani. Nu ma mai induram sa-l vad suferind fara sa-l ajut cu ceva si l-am pus in cuscuta si l-am dus la doctor. L-a controlat in gurita mai atent de data asta, desi el se opunea din rasputeri si i-a gasit o infectie la gingii si o tumora in gat. De asta ii curgeau lui balutele mereu, de asta nu prea mai manca, de asta nu se mai spala ... I-a facut doua zile la rand cate cinci injectii, ultima chiar extrem de dureroasa, ca a tipat ingrozitor bietul de el. Nu m-am mai indurat sa-l duc si a treia zi. Dupa aceea, a zacut vreo doua zile sub pat, fara sa manance. Cand a iesit de acolo, mergea impleticit. Apoi a parut ca ii este mai bine. Incepuse sa manance, chiar cu pofta cumva, desi cred ca era pentru ca nu-l mai dureau gingiile si era flamand. A dus-o asa cam o saptamana. Apoi n-a mai vrut iar sa manance decat extrem de putin. De aseara n-a mai mancat nimic. Dimineata a iesit de sub pat, a venit dupa mine la baie, s-a uitat la mine, apoi s-a lungit pe jos, cum facea el cand nu mai avea chef de nimic. 

Cand am venit acasa seara, l-am vazut sub pat, l-am strigat, dar n-a reactionat deloc. Se dusese. Cred ca se dusese de ceva timp, caci se instalase deja rigori mortis. Restul e tacere. 

Du-te linistit, sufletel, ca poate te intalnesti acolo sus cu mama, dupa care ai suferit atat cand te-am luat de langa ea. Spune-i ca ne e dor de ea si ca sper ca acum sa se bucure ca te are din nou la ea si ca n-o sa va mai despartiti niciodata. Poate ca o s-o gasesti pe-acolo si pe Pintza. Spune-i ca si de ea mi-e dor. Cauta-l si pe tata si spune-i si lui ca il avem in gandurile noastre. Sper sa existe o alta lume, mai buna, in care sa nu mai suferiti deloc, suflete nevinovate! 

Mishu, 10 ianuarie 2007 - 9 septembrie 2021.

Ghiocei cu intarziere

Anul acesta nu am mai avut chef de ghiocei. Mi s-a parut ca, daca nu am avut iarna, nici pe ei nu ar trebui sa ii mai bag in seama. Am tot amanat sa-i fotografiez, pana cand a dat ninsoarea peste ei. Atunci, de frica sa nu-i acopere de tot si eu sa nu mai am cum sa surprind in poze aparitia lor, le-am facut la repezeala cateva.
De postat, ce sa zic, abia ieri, cand i-am gasit in telefon cautand altceva, m-am gandit sa-i postez, nu de alta, dar ca sa nu rup sirul anilor de cand ii pun aici.
Asa ca azi am cautat "cand a nins in Bucuresti in februarie" si am aflat ca pe 6. E, deci, posibil ca pozele astea sa le fi facut cam pe 7 februarie.


No big deal, of course, but ...

Oare sa ma mir?

Intamplare intamplatoare, care mi se pare de domeniul SF, desi e cat se poatede normala, cred.

Pe traseul meu spre birou iau fie tramvai, fie autobuz. Tramvaiul are mai multe numere. Unul dintre ele nu mi-e bun. Cand tramvaiul ajunge inaintea mea in statie, eu ar trebui sa-i vad numarul pe luneta (pe geamul din spate), insa din 10 tramvaie, 8 nu au acest numar vizibil.
Asa stand lucrurile, am doua variante: sa ma urc in el si sa intreb calatorii ce tramvai este, iar daca nu mi-e bun, sa cobor la prima, sau sa il las sa plece si eu sa il astept pe urmatorul, ca sa-i vad numarul din fata.

Zilele trecute am ales prima varianta. Era bun tramvaiul, asa ca atunci cand am coborat i-am spus vatmanului ca nu i se vede numarul in spate si sa spuna la depou sa faca ceva in sensul asta. Omul a zis ceva despre datul banilor degeaba la firme, din care eu am inteles ca s-a mai straduit si inainte sa repare afisajul, fara succes insa, dar eu i-am propus sa faca romaneste treaba, adica sa lipeasca o hartie cu numarul.

Azi dimineata, surpriza emisiunii!!! Pe fostul afisaj din spate al unui tramvai era lipita o hartie, format A4, cu numarul! Nu stiu daca era condus de vatmanul cu pricina, dar este foarte posibil sa fi fost. Nu l-am prins, ca sa pot verifica. Poate data viitoare.

Oare chiar sa fi avut succes o sugestie simpla, facuta cu scopul de a imi normaliza viata mea si a celorlalti? Atat de mult bun simt sa fi avut acel vatman, incat sa ii fie suficienta o sugestie din partea unui singur calator ca sa repare o situatie? Oare am fost singurul calator deranjat de faptul ca tramvaiul nu putea fi identificat daca il priveai din spate? Oare doar eu am semnalat o problema atat de banala? De asta spun ca e SF ...

Chernobyl

Am vazut seria pe HBO GO, mai putin episodul 4, ca am inteles ca e cu animalute si nu rezist la asemenea scene. 

Ce sa zic? E inspaimantator. Tot ce s-a intamplat acolo ar fi putut sa insemne sfarsitul nostru, al tuturor. Nu stiu daca am avut noroc sau nu, dar probabil ca Dumnezeu a zis ca nu merita sa-si piarda creatia pentru niste erori de soft. Sau ... nu. 

Stiti ce mi se pare cel mai terifiant? Ca acele vremuri s-ar fi putut intoarce in Romania. Practic, ne-a trecut glontul pe langa ureche. Din nou - am avut noroc (?)

Sa intinzi inconstienta si nesimtirea pana la limita absurdului, pentru dorinta de a pune mana pe putere, asta mi se pare a fi fost cauza acelui dezastru. Oameni, multi oameni - apparatchik li se spune - care isi doreau numai puterea, cu orice pret si care se credeau deasupra oricaror savanti, deasupra oricarei teorii, deasupra dreptatii, deasupra adevarului! Se credeau zei sau intentionau sa devina si atunci cine le putea sta in cale? O nenorocita de centrala nucleara? Un banal combustibil, nu de cea mai buna calitate? Niste sclavi nenorociti, care se nascusera numai pentru a infaptui ordinele date de ei, de corifei? N-ai sa vezi!

Va suna cunoscut? Cei mai in varsta am trait astfel de vremuri, in care "partidul era in tot si in toate", in care un singur om (ca si tara era mica, in comparatie cu URSS, care probabil avea mai multi astfel de oameni) era capabil sa gandeasca pentru toti ceilalti si sa stie el care ne era binele suprem si ce trebuia sa facem fiecare "pentru propasirea patriei". Acum, vizionand Chernobyl, mi se ridicau ca din morti senzatiile traite inainte de `89, ma napadeau fricile de atunci si amintirile pareau cat se poate de vii, de reale. Da, n-a trecut prea mult timp de la anii aceia, dar ce mi se pare si mai crunt este ca era cat pe ce ca acele vremuri, acel "conducator iubit" sa se intoarca. CAT PE CE. Si atunci ma intreb, oare repetarea greselilor istorice cui sa ii poata fi imputata? Nu celor care le comit?

Cum am putea, cei care am trait pe vremea comunistilor, sa nu recunoastem tiparele comportamentale de atunci? Cum am putea sa ne mai lasam prostiti de niste aspiranti la statutul de nomenclaturisti si sa-i votam in continuare? Probabil numai daca am suferi de vreo afectiune psihiatrica in masa, vreun sindrom Stockholm al natiunii ... Altfel, nu imi explic de ce s-au adunat atatea voturi de curand pentru un partid care, sub conducerea aceluia, ar fi reinstaurat totalitarismul cat de curand si ar fi facilitat un al doilea Chernobyl sau vreo alta catastrofa care, de data asta, nu stiu daca ar mai fi fost privita de Dumnezeu ca eroare ...

Superioritate

Maia, privind la muritorii de rand care ar fi vrut sa se uite si ei la un film sau ceva ...

Rammstein - Mutter (Official Video)



Azi, pentru prima oara in viata mea, nu mai am cum sa ii spun La multi ani mamei.

Cu toate astea, stiu ca stie, de acolo de unde este, ca ne gandim la ea si ne este dor si nu mai suntem intregi fara ea, dar ca, la un moment dat, ne vom intalni din nou ACASA.

Missie neagra si ghiocei albi

In 2012 incepeam seria postarilor cu ghiocei cu titlul "Max-negru-si-ghiocei-albi". Peste ani si ani, i-a venit randul si maimutei guralive sa devina vedeta de catwalkie-talkie, caci daca am prins-o in doua poze cu gura deschisa, e clar ca nu-i mai tacea trompeta, nu? Asa e ea, e vorbareata casei.
Asa aratau ghioceii azi, 17 februarie, dar s-au deschis acum cateva zile, caci cu fix o saptamana in urma i-am pozat asa:
Iar acum nu doar ca erau deschisi  complet in soarele calm, dar erau cotropiti de albine si emanau si un miros imbatator!
Si cred ca s-au mai inmultit fata de anii trecuti, ba chiar suspectez ca au aparut si niste palcuri noi, dar nu pot sa verific, pentru ca  nu m-am invrednicit in nici un an sa-i pozez pe toti la un loc ca acum:
Concluzia e ca, desi mie mi s-a parut ca anul asta a venit prea repede, primavara e in grafic, caci au fost ani cand ghioceii au aparut cu mult mai devreme, sau ani in care au aparut abia prin martie.