S-a trecut peste

N-as fi vrut sa scriu niciodata postarea asta, dar o fac. Inca mai am un dram de speranta ca va fi inutila. Ea vrea sa traga un semnal de alarma, cum ca, in opinia mea, tiganii au depasit limita pe care credeam ca o mai au. Doua intamplari, la distanta de o luna una de alta, ma fac sa simt ca de acum inainte, Dumnezeu cu mila.

Prima - se petrecea in tramvaiul 24. Zona capatului e plina de case vechi, boieresti, dar cred ca locuite eminamente de tigani, caci acolo mereu coboara sau urca diversi colorati din astia. Intr-o zi, prin usa din fata au urcat trei fete, nu cred ca aveau mai mult de 8, 9 ani, impreuna cu doi baieti, poate de 10 ani. Parea ca fetele ii stiu. Ele s-au asezat pe scaunele din spatele vatmanului, ei pe primele doua din partea dreapta. S-a pornit un vacarm de nedescris, pentru ca ele, guralive si obraznice, radeau de bietii baieti care se inrosisera in asemenea hal, incat au decis la un moment dat ca e mai bine sa plece de acolo. S-au dus in spate. Asta nu le-a oprit pe gâște din demersul lor. Erau decise sa-i extermine pe bietii baieti, dar le era prea lene sa se duca dupa ei, asa ca tot ce aveau de spus le comunicau de acolo, racnind efectiv, ca cei doi din fundul tramvaiului, precum si restul calatorilor, sa le auda clar. Ce era la gura lor, ce limbaj vulgar, ce misto ieftin si de prost gust aveau, n-are rost sa va mai spun, caci nici un talent literar n-ar putea sa descrie infernul pe care il generau acolo. O sa va spun doar ca nimeni, NIMENI nu parea deranjat de harmalaia aia, toti erau cu ochii in telefoane. Eu imi inghiteam limba, caci asa ce ma mai manca sa ma iau de puii aia de oameni cu porniri de centuriste, de numa'! Inainte vreme asta si faceam, intr-o inconstienta totala, dar m-a pazit Dumnezeu si nu mi-a facut nimeni nimic niciodata. De data asta insa, desi vorbim aici de trei pustoaice de maxim 9 ani, am simtit ca ceva nu e in regula. Am simtit TEAMA. Ceva din agresivitatea si nesimtirea si nepasarea lor imi spunea ca daca ma iau de ele, n-o sa-mi fie prea bine. Cu toate astea, cand cea mai vocala dintre ele a venit fix in dreptul meu si mi-a spart timpanul cu urletele ei, n-am mai rezistat si am intrebat-o, uitandu-ma fix la ea, de ce urla asa. S-a postat cu fata spre mine, a impins zona pubiana in fata, si-a tras umerii in spate si, cu bratele in lateral, mimand un dans oriental in care femeia isi scutura salbele de pe sutien (da, avea sanii dezvoltati ca ai unei femei, sunt convinsa ca era apta si de procreere), mi-a raspuns fara nici o ezitare, cu un ranjet sadic:
- Fiin'ca-s jmechera, d-aia!
Si s-a intors la suratele ei, ca sa continue sa urle si sa-si bata joc de noi toti, de-acum.
Sincer, oricate scuze am incercat sa le gasesc - ca-s mici si nu stiu ce fac, ca erau la pubertate si incercau sa atraga atentia, ca doar asta vad in familie si la fel fac si ele - nici una nu m-a ajutat sa inteleg de unde atata agresivitate la niste fete. Am ramas cu o senzatie de teama de atunci.

La a doua intamplare n-am fost martor direct, dar am vazut ulterior ca e posibil sa fie adevarat. Asadar, acum doua zile, la un Mega de langa birou, au intrat niste tiganci cu fuste si s-au pus pe furat. Doua la numar, cand au fost puse la iesire sa lase ce-au furat, au inceput sa faca scandal, cum numai ele stiu, cu samoara-safaca-sadreaga si, cum-necum, au reusit sa fuga. Paznicul de la magazin, pe care il stiu bine, caci de-acolo imi iau mancare zi de zi si lui ii inmanam cosul dupa ce-l goleam, s-a luat dupa ele. N-a apucat sa faca multi pasi, caci afara asteptau barbatii hoațelor, care l-au prins pe paznic si l-au batut in asemenea hal, incat a venit salvarea. Nu l-am mai vazut ieri acolo, la post. Era inlocuit de unul mai tanar, dar tare dezorientat, ca na, era prima zi de munca.

Nu pot sa nu ma intreb, retoric oarecum: oare ce ne asteapta?

Ce nu pot sa inteleg

Nu pot sa inteleg si nici nu stiu daca mi-ar folosi la ceva sa inteleg:


- Cum poate un om, mai ales femeie si mai ales in varsta, sa faca un astfel de act de cruzime: http://www.aradon.ro/45-de-ace-in-stomacul-unei-cateluse/1711634
Ma depaseste total, numai cand imi imaginez prin ce trece biata  catelusa, mi se strang inauntru toate, stomac, ficat, inima, plamani. Ma ineaca indignarea si furia, recunosc. Daca Dumnezeu nu are niste ratiuni pe care noi nu le cunoastem, atunci nu inteleg cum permite asa atrocitati. Asta e o picatura intr-un ocean de alte bestialitati pe care unii oameni le fac pe Pamant, impotriva animalelor sau a altor oameni. De ce?


- De ce a trebuit omorat ursuletul din Sibiu? Cum de nu i-a impresionat pe oamenii aia spaima lui? De cate ori ma uitam la stirea asta, cand il vedeam cat era de speriat si cum incerca sa scape aburcandu-se din ghiveciul ala de flori, ma umfla plansul. Avea stomacul gol!!! De ce??? Pentru ca nu a mai gasit mancare in arealul pe care noi i-l tot restrangem!


- Cum de cei care taie padurile in ritm alarmant nu-si dau seama ca maine nu vor mai avea ce sa faca cu banii astia murdari castigati azi, pentru ca le va fugi literalmente pamantul de sub picioare ? Viloaiele lor nu vor mai avea pamant sub ele, pentru ca asta se intampla acum, se schimba clima si pamantul o ia la vale ... La ce bun sa ai bani apoi? Sa pleci cu ei din tara care te-a imbogatit si pe care ai distrus-o? Ce fel de multumire poate fi asta? Fericirea construita pe durerile altora e efemera si iluzorie.

Cristina Vulpe: Eliberarea animalelor din gradinile zoologice

Cristina Vulpe: Eliberarea animalelor din gradinile zoologice: Am vazut ca anul asta este foarte la moda sa militezi pentru drepturile animalelor si, mai ales, pentru drepturile celor din gradinile zoolo...

De pe acasa

Pe Maia, saptamana trecuta, a muscat-o ceva de piciorusul stang din fata. Dupa doua zile in care a schiopatat fara sa para ca-i va trece de la sine, am chemat veterinarul. I-a facut doua injectii, un antibiotic si un antiinflamator. N-a protestat decat la a doua, dar n-a fost suparata pe mine dupa aia. A ramas sa ma duc la cabinet a doua zi sa-i iau si pastilute. Am fost. Primele trei am reusit sa i le dau zilnic, insa dupa aia n-a mai venit acasa, asa ca am facut o pauza de o zi intre a treia si a patra pastiluta. Vet-ul a zis ca nu-i nimic. Oricum, de a doua zi deja nu mai schiopata, dar se linsese unde pana atunci o duruse si si-a luat blanita de pe piele, de am putut sa-i vad ditamai rana.


Missie, suparata de atentia pe care i-o dam brusc Maiei (pe care n-o mai recunoaste de mama, cred), s-a hotarat sa o vaneze sistematic. Daca nu suntem atenti, cand intra Missie in casa se repede direct la Maia si iese cu scantei. In rest, ar sta lipita de noi, cred ca nici n-ar mai manca, numai sa ne convinga sa ramana ea unica stapana in casa.


Afara a fost foarte cald in weekendul asta, nici n-ai zice ca-i inceput de octombrie. Trandafirii traiesc parca o noua tinerete. Am vazut fluturi zburand pe la vie. Aud zi de zi pasari cantand pline de veselie. Cand va veni frigul, o sa le duc dorul.


S-a vandut o parcela de pamant de langa vecinii mei din dreapta. Vecina mea din stanga a plecat ieri la Bucuresti. O s-o mai vad la primavara, daca o sa fim sanatosi cu totii.



Lucruri la care n-as vrea sa ma gandesc

Saptamana trecuta, inainte de eclipsa de luna, am avut si eu si cativa oameni cu care am apucat sa vorbesc niste stari de rau inexplicabil, stari de deprimare si de defetism, pesimism exagerat si tristeti profunde si total incomode.


Joi am plecat cu masina pe un drum pe care, la un moment dat, ne-am intalnit cu trei copii de maxim 8 ani, care mergeau pe biciclete. Primul dintre ei, blond, tuns scurt, indesat si prost imbracat, ne-a aratat degetul, cu o mimica destul de suparata as spune. Peste cativa metri ne-am intalnit cu o fata de poate 10 ani care manca paine. Cand a fost la un metru de noi, a aruncat cu painea in masina. Asa, din senin.


 Pe drumul asta am vazut asa: un castan caruia ii cazusera frunzele, dar in varful fiecarei ramuri avea frunze noi, de un verde crud si cate o floare din aceea de-a lor, ca o flacara alba de lumanare. Intr-un sat am vazut un par plin de flori. La intoarcere, intr-o curte trona un superb liliac mov plin de flori pe fiecare ramura. Pe 18 septembrie.


Ieri pe traseul tramvaiului 41 a avut loc un accident. Timp de o ora si ceva n-a venit nici un tramvai. Nu stiu cand a fost reluata circulatia. La stiri n-am vazut nici o stire despre asta. Probabil ca nu prezenta interes, caci nu se compara cu stirea despre cainii vagabonzi care au speriat un copil pe care apoi l-a calcat masina. Nu stiu de ce, caci si aici era vorba de accident auto, poate fusese si ceva sange pe victima, nu stiu ...

Blogroll stricat

Nu stiu de ce, dar Blogroll-ul nu mai este cum era. Mai precis, nu mi se mai afiseaza cele mai recente postari de pe orice blog, ci se pare ca nu le mai ordoneaza astfel decat pe cele din blogspot. Despre celelalte nu mai zice nimic. O porcarie.