O intamplare cel putin ciudata

Voi povesti o intamplare adevarata, nu cu scopul de a obtine vreo explicatie pentru ea, ci cu cel de a ramane scrisa, poate va folosi cumva, candva, cuiva.

S-a intamplat in dimineata asta. Fiind duminica, am incercat sa adorm la loc dupa ce, la ora 6, ora obisnuita din timpul saptamanii, m-au trezit animalutele. Le-am dat sa manance, le-am dat drumul afara si m-am bagat la loc in pat. 

M-am uitat la televizor pana cand am simtit ca ma ia somnul din nou, asa ca m-am intors pe-o parte si am adormit. Stiti somnul acela - care nu se mai aseamana cu cel profund din noapte - in care si dormi, dar si stii ca dormi? Cam asa era la mine dar, desi nu profund, somnul asta era pretios, asa ca l-am protejat cat am putut. Cum? Incercand sa nu bag prea tare de seama ca sunt semiconstienta ca dorm. Cred ca am reusit ceva in sensul asta, caci am si visat!

De fapt, am avut un vis destul de intens, pe care il visam in timp ce simteam ca imi va amorti gatul in pozitia in care eram. N-am vrut sa imi schimb pozitia insa, pentru ca doream sa vad ceva anume in vis!

Despre ce era vorba? Ei bine, la locul meu de munca se schimbau echipele. Practic, noi ne mutam in alt sediu, iar in locul nostru veneau altii. O vreme am lucrat impreuna, in doua schimburi, care pe ce birou putea. In ziua din visul meu, am vrut sa imi iau poseta si sa plec acasa. Din pacate, venise cea de-a doua echipa si-si pusesera toti hainele in cuier, peste poseta mea, asa ca o cautam, dar nu o gaseam.

I-am spus uneia dintre colege ca n-o gasesc si am intrebat-o daca n-a vazut-o ea. O vazuse. Mi-a spus ca cineva dintre ceilalti o luase si o dusese in alta sala, in alt cuier. Sigur, m-am dus si am gasit-o, dar mi-a dat prin cap sa verific in ea daca totul este in regula. Nu era! Banii fusesera imputinati (mi se mai lasasera ... am gandit eu in vis - iar asta e oarecum important, acum imi dau seama - doar cat sa imi pot cumpara cateva bilete de transport in comun), toate cardurile lipseau, in locul lor fiind doar o hartie ingusta si lunga, un fel de chitanta cu toate retragerile de la bancomat, de pe toate cardurile. Asadar, hotul a vrut sa imi arate ca a scos toti banii. Eu incercam sa adun de pe hartie, ca sa vad cati avusesem, timp in care o intrebam si pe colega cine era cel care imi luase poseta. Ea nu-l stia dupa nume, dar incepuse sa mi-l descrie. In clipa aceea a latrat Max, suparator, asa ca m-am trezit.

M-am ridicat, mi-am facut cafeaua, m-am asezat la laptop, l-am deschis, dar Max nu mai contenea cu latratul. M-am gandit ca iar o fi venit postasul, ca doar la el latra asa agresiv, dar apoi m-am gandit ca e duminica, totusi, ce sa caute postasul acum?

Asa ca m-am dus sa vad ce e, de ce latra. La poarta se zarea cineva. Am strigat (n-am sonerie) si omul mi-a raspuns ca da, cu mine are treaba.

Pe scurt, la poarta era un domn taximetrist, cu numar din alt judet, care mi-a spus ca a adus un pasager pana la curtea de alaturi, care a sarit gardul de un sfert de ora si nu s-a mai intors sa-i dea banii.

In curtea de alaturi nu sta nimeni iarna. Am sunat-o pe proprietara, nu trimisese ea pe nimeni aici, nu stia nimic. Mai discutand ba cu pagubitul, care mi l-a descris pe hot (la fel ca in visul meu!), ba cu proprietara, am dedus impreuna ca ar fi vecinul ei din spatele curtii, care este nimeni altul decat fiul acelui unic vecin cu care am tot avut probleme de cand ne-am mutat, fie-i tarana usoara, ca a murit anul trecut.

Acum, problema a ramas nerezolvata. Proprietara n-a sesizat politia, ca n-are cum sa ajunga aici acum, taximetristul n-a sunat la 112, pentru ca nu-i scosese hotului bon fiscal, eu n-aveam nici o calitate sa fac sesizare, asa ca hotul a ramas cu tzeapa trasa. Cum a facut? L-a gasit pe taximetrist in parcare la Sinaia, i-a spus ca si-a pierdut pe partie cheile de la masina si portofelul, ca vrea sa il duca acasa sa ia celalat rand de chei. Pe drum a dormit, iar cand se apropiau, l-a ghidat pe sofer cu mare precizie. Cand a ajuns, i-a zis astuia ca nici cheile de la casa nu le are, ca erau impreuna cu alea de la masina, asa ca a sarit gardul si dus a fost. Cat i-a luat sa sara gardul direct la el in curte? O nimica toata!

Max, saracul, si-a facut datoria, a latrat, dar eu nu prea il mai bag in seama, ca el latra si la muste. Asa ca, acum, m-am ales asa:

- cu o dilema: visul meu a fost un fel de alarma ezoterica, sau o pura coincidenta?

- cu o grija noua: am un vecin hot.

- cu o intrebare: ar fi trebuit, totusi, sa sun la 112?

Superioritate

Maia, privind la muritorii de rand care ar fi vrut sa se uite si ei la un film sau ceva ...

Mishu

Motanul mamei, pe care l-am adus la noi acum cateva luni, caci mama nu mai poate avea grija de el:

A trait pana acum in trei orase 😸 . Ma rog, doua orase si-un sat. E gras si calin, dar plin de personalitate. Nu mananca decat daca stai cu el in camera. Cand te doare ceva, e calare pe tine. Toarce si sforaie. O bate pe Missie. Nu-si face amandoua nevoile in acelasi nisip, trebuie sa ii curat dupa nr 1 ca sa faca si nr 2.

Lei la porti

Stiti ca unii isi decoreaza portile cu cate un leu maiestuos de-a dreapta si de-a stanga intrarii in curte, nu? Ei, cum nu? Hai ca stiti, stalpii aia de porti care au ca mot ba un leu, ba un vultur, ba un dragon, ceva fin, ceva deosebit.
Na, eu n-am nici stalpi la poarta, nici posibilitati, asa ca m-am adaptat:

 Comentati???? Nu vi se pare destul de fioroasa???

Ce nu pot sa inteleg

Nu pot sa inteleg si nici nu stiu daca mi-ar folosi la ceva sa inteleg:


- Cum poate un om, mai ales femeie si mai ales in varsta, sa faca un astfel de act de cruzime: http://www.aradon.ro/45-de-ace-in-stomacul-unei-cateluse/1711634
Ma depaseste total, numai cand imi imaginez prin ce trece biata  catelusa, mi se strang inauntru toate, stomac, ficat, inima, plamani. Ma ineaca indignarea si furia, recunosc. Daca Dumnezeu nu are niste ratiuni pe care noi nu le cunoastem, atunci nu inteleg cum permite asa atrocitati. Asta e o picatura intr-un ocean de alte bestialitati pe care unii oameni le fac pe Pamant, impotriva animalelor sau a altor oameni. De ce?


- De ce a trebuit omorat ursuletul din Sibiu? Cum de nu i-a impresionat pe oamenii aia spaima lui? De cate ori ma uitam la stirea asta, cand il vedeam cat era de speriat si cum incerca sa scape aburcandu-se din ghiveciul ala de flori, ma umfla plansul. Avea stomacul gol!!! De ce??? Pentru ca nu a mai gasit mancare in arealul pe care noi i-l tot restrangem!


- Cum de cei care taie padurile in ritm alarmant nu-si dau seama ca maine nu vor mai avea ce sa faca cu banii astia murdari castigati azi, pentru ca le va fugi literalmente pamantul de sub picioare ? Viloaiele lor nu vor mai avea pamant sub ele, pentru ca asta se intampla acum, se schimba clima si pamantul o ia la vale ... La ce bun sa ai bani apoi? Sa pleci cu ei din tara care te-a imbogatit si pe care ai distrus-o? Ce fel de multumire poate fi asta? Fericirea construita pe durerile altora e efemera si iluzorie.

De pe acasa

Pe Maia, saptamana trecuta, a muscat-o ceva de piciorusul stang din fata. Dupa doua zile in care a schiopatat fara sa para ca-i va trece de la sine, am chemat veterinarul. I-a facut doua injectii, un antibiotic si un antiinflamator. N-a protestat decat la a doua, dar n-a fost suparata pe mine dupa aia. A ramas sa ma duc la cabinet a doua zi sa-i iau si pastilute. Am fost. Primele trei am reusit sa i le dau zilnic, insa dupa aia n-a mai venit acasa, asa ca am facut o pauza de o zi intre a treia si a patra pastiluta. Vet-ul a zis ca nu-i nimic. Oricum, de a doua zi deja nu mai schiopata, dar se linsese unde pana atunci o duruse si si-a luat blanita de pe piele, de am putut sa-i vad ditamai rana.

Missie, suparata de atentia pe care i-o dam brusc Maiei (pe care n-o mai recunoaste de mama, cred), s-a hotarat sa o vaneze sistematic. Daca nu suntem atenti, cand intra Missie in casa se repede direct la Maia si iese cu scantei. In rest, ar sta lipita de noi, cred ca nici n-ar mai manca, numai sa ne convinga sa ramana ea unica stapana in casa.

Afara a fost foarte cald in weekendul asta, nici n-ai zice ca-i inceput de octombrie. Trandafirii traiesc parca o noua tinerete. Am vazut fluturi zburand pe la vie. Aud zi de zi pasari cantand pline de veselie. Cand va veni frigul, o sa le duc dorul.

S-a vandut o parcela de pamant de langa vecinii mei din dreapta. Vecina mea din stanga a plecat ieri la Bucuresti. O s-o mai vad la primavara, daca o sa fim sanatosi cu totii.

Minuscule Valley of the Lost Ants 2013 by monsterwood

Un film absolut delicios. Merita vazut pentru peisajele superbe, pentru dragalasenia personajelor, pentru mesaj, pentru ca e teribil de relaxant si te poarta parca intr-o alta lume, fara oameni.

Ipostaze 2

Tot de prin primavara:

Ipostaze

De prin primavara:

 

 

 

 

 

 

 

Negru, gri, noroi si apa

A, nu, nu e vorba despre viziuni depresive de-ale mele, ci despre realitatea de zi cu zi.
Simona si mai apoi Roxana, ba fara sa vrea si Mary-Joe ulterior au inceput sa ne arate drumul desfundat catre casele lor.Ce m-am gandit, sa ma las eu mai prejos? Nuuu! Asa ca iata:

Baltile astea vara nu rezista mai mult de juma' de ora dupa ce se opreste ploaia. Anul asta nu prea le-am mai vazut secate ...

Maimutza neagra Maia nu se putea sa nu vina si ea la plimbare, dar vazand atata apa...

... a decis sa se intoarca pe sus, chiar daca era o poteca muuuuult mai ingusta decat cea de jos.

Maimutzul negru Max e plin de noroi, evident si imi umple toata casa de laboantze.

Si asta e stadiul ghioceilor cei mai expusi la soare la sfarsit de ianuarie 2015.
Chiar, a trecut deja o luna din acest an!
In caz ca va intrebati ce e cu gri-ul stingher din titlu, nu cred ca mai e cazul sa va explic, nu? :))

Kitten Therapy: The Prescription for Stress

Am gasit acest filmulet la "domnul io" si nu m-am putut abtine :)
Din pacate, nu merge sa preiei din wordpress in blogspot, asa ca m-am vazut nevoita sa-l aduc direct de pe youtube, desi el initial a fost postat tot intr-un blog (http://gigisrantsandraves.wordpress.com/2014/11/11/soul-pancakestress-reduction-the-right-way/).
Aveti rabdare si urmariti-l pana la capat, ca nu e lung, dar e foarte fain.

Cum se doarme fara stres

Cam asa se doarme dupa ce umanii, plecati de cateva zile, s-au intors si au dat drumul la centrala:

Iarna cu sechele

In ianuarie 2012, cam tot pe la vremea asta, a fost un viscol care a facut autoritatile sa inchida DN1. Povestisem eu ceva aici. Atunci socul a fost mare pentru ca nu puteam sa cred ca nu am cum sa ajung acasa la mine, intr-o zi obisnuita, fara stare de asediu, razboi, dezastre naturale. S-a dovedit ca o iarna mai viscolita este, insa, un dezastru natural pentru Romania. Asta s-a mai suprapus si cu atitudinea fostului meu sef, care nu concepea sa nu ajungi la timp la birou, daramite sa nu mai vii deloc, chit ca nu aveai cum sa iesi din curte. Nu el ne pusese sa ne mutam la casa, pe mine si pe alt coleg care nu putuse sa vina intr-o si pe care l-a bodoganit din rasputeri pentru asta. Toate astea m-au facut atunci sa petrec fiecare zi cu sufletul la gura. Ma mai duceam in biroul unei colege care avea TV, ca sa urmaresc stirile si sa aflu - mai pot merge azi acasa, sau nu? 

Am ramas cu sechele, clar. De la sfarsitul saptamanii stau cu frica-n san, oare azi mai pot ajunge la birou? Daca da, oare acasa ma mai pot intoarce? Astia au tot anuntat la meteo ca miercuri e cod portocaliu dar dimineata, uitandu-ma-n curte, am ajuns la concluzia ca nu m-ar intelege nimeni daca n-as veni azi la birou. Am venit. 

Ma uit pe geam si sper sa ma pot si intoarce. Retraiesc senzatiile de acum doi ani si ma tot intreb de ce, caci DN1 s-a inchis atunci doar din cauza unei portiuni, in apropiere de Corbeanca, din dreptul campului, pe care viscolul o tot acoperea cu zapada. De atunci si pana acum au rasarit doar niste parazapezi pe acest camp, dar din cate am vazut, au fost complet acoperite sambata, asa ca azi nu cred ca vor mai avea vreun efect, in caz ca se porneste potopul. Cat de greu ar fi fost sa ia niste masuri trainice, ca sa scape de pericol pe aceasta portiune??

 Wish me luck, ce altceva mai pot sa zic? 

Intr-o alta ordine de idei, Maia si Missie, de la excesul de energie pe care-l au de cand nu mai ies pe afara, se alearga prin casa non stop. Am remarcat ca Maia e capul rautatilor, o pandeste pe Missie, ii da doua capace, apoi fuge. Daca Missie se duce spre ea, urla de zici c-o taie cineva. Aseara, stiind ca le putem desparti daca se ajunge la cafteala serioasa, ne-am amuzat pe baza nazbatiilor lor. Totusi, pe timpul noptii, am inchis-o pe Missie in veranda, la racoare. Nu parea sa-i pese, casca dimineata cand am deschis usa si n-avea nici un chef sa vina in casa, la caldura. Cand am plecat la birou, le-am lasat in casa pe amandoua, insa. Din nou, sper sa le gasesc intregi. Max e si el afara, bietul, dar sper sa se bage in cusca daca o sa ii fie prea frig. Nu pot sa imi dau seama cat de frig ii este lui pe vremea asta, dar am observat ca prefera sa stea in fata usii, sa-l acopere zapada, in loc sa se bage in cusca. Nu l-am vazut sa tremure niciodata pana acum. Sper sa reziste bine pana ne intoarcem noi acasa. I-am lasat si mai multa mancare decat de obicei, just in case.

actualizare pe 30 ianuarie, a doua zi: ieri am ajuns cu bine. viscolul imprastia zapada pe carosabil pe portiunile expuse, din camp, dar zapada nu a reusit sa se depuna, era maturata de vant, asa ca am putut ajunge acasa cu bine. am vazut mai multe utilaje de deszapezire pe drum decat acum doi ani. oare sa afirm ca actualele autoritati s-au descurcat mai bine cu drumurile, sau conditiile meteo n-au mai fost atat de vitrege ca in 2012? spaima mea a fost la fel. e un mare stres, pe care cred ca nu ar trebui sa il am, intr-o tara din UE, in anul 2014.

De toamna ...

Inainte imi placeau zilele astea ploioase, intunecate, in care n-ai fi vrut sa iesi din casa, ci sa stai la gura sobei, sa bei o ciocolata calda si sa asculti o muzica linistitoare, citind o carte buna.
Acum nu-mi mai plac. Mi se pare si ca au o alta culoare - un gri prea cenusiu, prea intunecat, prea urat prevestitor.
Din masina, de pe scaunul meu incalzit, norii grei de dimineata mi-au dat o stare vecina cu panica. In loc sa ma simt confortabil in caldura masinii, ma simteam disperata ca va trebui sa cobor in mediul ala umed, rece, neprietenos.
N-a fost chiar asa de rau, insa. Ploaia se oprise, doar vantul mai avea zbateri, si transportul in comun - am stat in statie cred ca de patru ori mai mult ca de obicei. Cand ploua, in Bucuresti e jale.
In definitiv, e toamna ... Doar toamna.
Si ca sa inchei intr-o nota macar vesela, caci optimista nu mai am de unde, va pun un filmulet amuzant pentru cei carora le plac animalele:

Cats Stealing Dog Beds

Sursa: aici

Carne

Nu-s in cea mai buna forma psihica si de aceea ma gandesc mai mult zilele astea la chestii sumbre. Daca nu vreti sa va stricati starea de spirit, opriti-va aici cu cititul acestei postari.

Ma intreb, de pilda, de ce a lasat Dumnezeu ca oamenii sa manance carne? Nu putea sa ne creeze fie vegetarieni, fie fara sa avem nevoie de hrana materiala? Pentru asta trebuie sa omoram o multime de suflete absolut nevinovate - caci ce vina poate sa aiba vita de la abator? Ca s-a nascut? Nu stiu daca ea a vrut, cred ca tot omul a determinat si nasterea ei. Ca a mancat si a dormit si atat? Ce poate face din asta o vina? Dar ca are constiinta si stie cand ii vine sfarsitul crud si se teme si sufera ce se mai poate spune? De ce a lasat Dumnezeu asa? 

In locul vitei poate fi orice fiinta: porcul, oaia, MIELUL (imaginati-va cum ar fi sa fiti mic si cineva sa va ia de langa mama ca sa va omoare ... ), gaina, iepurasul, puiul ... maimuta, cainele, calul, magarul, sarpele, broasca ... orice fiinta vie care este sacrificata fara sa se poata apara pentru a ne umple noua burtile.

Ce sa spun, cine sunt eu sa il judec pe Dumnezeu? Un mare nimeni, da, recunosc, dar de ce nu ma lasa indiferenta moartea animalelor? De ce, cand trec cu masina pe langa un caine facut una cu asfaltul nu pot sa nu ma indoi de durere si de parere de rau? De ce mi se chirceste sufletul cand vad un arici calcat de masina, cand el venise sa ia niste corcoduse cazute - ghinion - pe asfaltul pus peste teritoriul lui natural? Ii era foame, Doamne, ce vina avea el?

De ce ne iubesti pe noi mai mult, Doamne? Cu ce suntem noi mai buni in fata Ta decat animalutele? De ce ai lasat asa? 

De-ar fi sa cred cartile ezoterice, animalele ar fi reincarnarea unor spirite inferioare, care trebuie sa evolueze. Pana si o astfel de ierarhizare mi se pare fortata, dar asta e o alta discutie. Dar chiar daca ar fi asa, ce lectie poate sa invete gasca tinuta impreuna cu mii de alte surate de-ale ei in spatii meschine, unde nu se poate misca si unde nu poate decat sa manace, sa doarma, sa faca oua si apoi sa fie ucisa pentru a fi mancata de incarnarea unui spirit superior - omul?!

Iar noua, oamenilor, la ce ne foloseste asta, Doamne? La ce ne folosesc miile de hectare de padure distruse pentru a face loc fermelor in care se cresc in conditii groaznice animale aduse pe lume prin insamantare artificiala, crescute cu hrana nenaturala si apoi ucise? La incalzirea globala? 

Se poate obiecta ca si daca am fi fost vegetarieni, nu ne-ar fi ajuns suprafata cultivabila si ar fi trebuit sa distrugem si mai multe paduri.  Ei bine, da, dar poate ca nici n-am fi ajuns atat de numerosi si distrugerea pamantului nu ar fi fost atat de accelerata. Cata vreme trebuie sa ne hranim, insa, nu vad cum am fi putut evita asta. 

Poate ca sunt intrebari puerile, dar chiar mi-ar placea sa aud niste opinii, pro sau contra, nu conteaza.

Sfarsit de iunie

A trecut o junatate de an deja. Afara e o vreme de toamna, dar nu pot sa spun ca nu-mi place. O savurez chiar, gandindu-ma ce ne asteapta.
Am incheiat o etapa din viata profesionala, incep o alta. Sa vedem ce va mai fi.
Mi-am facut ordine in cardul de poze si am gasit cateva pe care vreau sa le postez, chiar daca sunt ceva mai vechi.
Maia:

 

 

Missie:

 

 

Joaca sau bataie?

Cea cu zgarda galbena e Missie, fiica Maiei.

Cele mai tari pisici de pe youtube, pe langa Maru :)

De urmarit tot ce se poate cu aceste doua pisicute:

http://www.youtube.com/watch?v=grLyTX8Dpso

Mancat sincron

Manastirea Snagov

Doar poze, de acum cateva saptamani:

 

 

 

 

 

    Intrarea in biserica se face contra cost.

Max negru, jucarie roz si ghiocei ioc

M-am uitat special la postarea asta de anul trecut, ca sa vad daca e intarziata vremea sau nu. Dat fiind ca la Simona ghioceii au inflorit deja, ca de alt fel la mai multa lume, am vrut sa vad daca ai mei sunt sau nu retardati. Sunt. Iata, ca sa-i fac de rusine:

Asta e tot ce-au putut ghioceii mei deocamdata desi, daca e sa ma iau dupa postarea de anul trecut, mai au circa o luna la dispozitie sa se faca mari.
Si ca sa instaurez o moda, vi-l arat si pe Max-cel-vesnic-in-miscare, cu noua lui jucarie favorita:

Mai bine de-atat nu pot sa-l prind, dar eu zic ca se vede si-asa ca e un baiat frumos, nu? :))