Iarna cu sechele

In ianuarie 2012, cam tot pe la vremea asta, a fost un viscol care a facut autoritatile sa inchida DN1. Povestisem eu ceva aici. Atunci socul a fost mare pentru ca nu puteam sa cred ca nu am cum sa ajung acasa la mine, intr-o zi obisnuita, fara stare de asediu, razboi, dezastre naturale. S-a dovedit ca o iarna mai viscolita este, insa, un dezastru natural pentru Romania. Asta s-a mai suprapus si cu atitudinea fostului meu sef, care nu concepea sa nu ajungi la timp la birou, daramite sa nu mai vii deloc, chit ca nu aveai cum sa iesi din curte. Nu el ne pusese sa ne mutam la casa, pe mine si pe alt coleg care nu putuse sa vina intr-o si pe care l-a bodoganit din rasputeri pentru asta. Toate astea m-au facut atunci sa petrec fiecare zi cu sufletul la gura. Ma mai duceam in biroul unei colege care avea TV, ca sa urmaresc stirile si sa aflu - mai pot merge azi acasa, sau nu? 

Am ramas cu sechele, clar. De la sfarsitul saptamanii stau cu frica-n san, oare azi mai pot ajunge la birou? Daca da, oare acasa ma mai pot intoarce? Astia au tot anuntat la meteo ca miercuri e cod portocaliu dar dimineata, uitandu-ma-n curte, am ajuns la concluzia ca nu m-ar intelege nimeni daca n-as veni azi la birou. Am venit. 

Ma uit pe geam si sper sa ma pot si intoarce. Retraiesc senzatiile de acum doi ani si ma tot intreb de ce, caci DN1 s-a inchis atunci doar din cauza unei portiuni, in apropiere de Corbeanca, din dreptul campului, pe care viscolul o tot acoperea cu zapada. De atunci si pana acum au rasarit doar niste parazapezi pe acest camp, dar din cate am vazut, au fost complet acoperite sambata, asa ca azi nu cred ca vor mai avea vreun efect, in caz ca se porneste potopul. Cat de greu ar fi fost sa ia niste masuri trainice, ca sa scape de pericol pe aceasta portiune??
 Wish me luck, ce altceva mai pot sa zic? 

Intr-o alta ordine de idei, Maia si Missie, de la excesul de energie pe care-l au de cand nu mai ies pe afara, se alearga prin casa non stop. Am remarcat ca Maia e capul rautatilor, o pandeste pe Missie, ii da doua capace, apoi fuge. Daca Missie se duce spre ea, urla de zici c-o taie cineva. Aseara, stiind ca le putem desparti daca se ajunge la cafteala serioasa, ne-am amuzat pe baza nazbatiilor lor. Totusi, pe timpul noptii, am inchis-o pe Missie in veranda, la racoare. Nu parea sa-i pese, casca dimineata cand am deschis usa si n-avea nici un chef sa vina in casa, la caldura. Cand am plecat la birou, le-am lasat in casa pe amandoua, insa. Din nou, sper sa le gasesc intregi. Max e si el afara, bietul, dar sper sa se bage in cusca daca o sa ii fie prea frig. Nu pot sa imi dau seama cat de frig ii este lui pe vremea asta, dar am observat ca prefera sa stea in fata usii, sa-l acopere zapada, in loc sa se bage in cusca. Nu l-am vazut sa tremure niciodata pana acum. Sper sa reziste bine pana ne intoarcem noi acasa. I-am lasat si mai multa mancare decat de obicei, just in case.

actualizare pe 30 ianuarie, a doua zi: ieri am ajuns cu bine. viscolul imprastia zapada pe carosabil pe portiunile expuse, din camp, dar zapada nu a reusit sa se depuna, era maturata de vant, asa ca am putut ajunge acasa cu bine. am vazut mai multe utilaje de deszapezire pe drum decat acum doi ani. oare sa afirm ca actualele autoritati s-au descurcat mai bine cu drumurile, sau conditiile meteo n-au mai fost atat de vitrege ca in 2012? spaima mea a fost la fel. e un mare stres, pe care cred ca nu ar trebui sa il am, intr-o tara din UE, in anul 2014.

6 comentarii:

Simona Fusaru spunea...

pisicile noastre ne privesc seara, uneori, cu un suprem dispret cand vrem sa le bagam in casa. dorm afara fara probleme (cand au chef), iar daca nu tinem cont de preferintele lor oricum nu ne lasa sa adormim, musai sa le scoatem. castor, care-i blanos ca max al tau, doarme ca placinta in zapada, ignorand custile, locul de la lemne cu plapuma si sac de dormit si multe alte locuri unde ar putea sa se adaposteasca. (daca ar fi sa-ti iei concediu de odihna s-ar mai supara dl sef de apartament?)

cristina spunea...

simona, pisicile mele nu si-au pus decat o singura data problema sa paseasca pe zapada. au dat o raita, s-au intors in casa si s-au dus direct la litiera! pare ca le place in casa maxim, dar se si plictisesc, presupun.
concediu de odihna oricum ar fi trebuit sa-mi iau, dar macar cu o zi inainte, ca trebuie facuta cerere. daca aia de la meteo s-ar fi inselat, mi-as fi consumat aiurea concediul. poate ca ar fi trebuit s-o fac, insa ieri m-am luat cu treaba si am uitat sa fac cererea, pur si simplu. sper sa nu se mai repete :)

Simona Fusaru spunea...

fa o cerere in alb (adica fara data si perioada si nr de zile) si las-o la un coleg, just in case.

Maria Nice spunea...

Io pot sa zic de pasarelele astea care sunt in culmea fericirii pe vajul asta, papa seminte si ciugulesc cu pofta din slanina si ciripesc, se joaca, se ciondanesc,de zici ca sunt fix in elementul lor!
Simona are dreptate cu cererea in alb, asa se face cand ai sefi d-astia.
Iti doresc s-ajungi cu bine acasa!

Mihaela spunea...

Daca le-as lasa cateilor mai multa mancare, just in case, cum ai spus si tu, ar halio pe toata odata, la inceput pana le-ar crapa burta si mai tarziu tot fara hrana ar fi.Ca asa fac cateii.
Parca totusi azi n-ar mai fi fost viforul de acum vreo cateva zile, a fost mai mult sperietura.Sper si frigul sa fie mai de scurta durata si mai usor suportabil pentru bietele fapturi de afara :).

cristina spunea...

mihaela, eu lui max ii dau crocante din alea la sac si nu le mananca pe toate, ii mai gasesc in castron cand ma intorc de la serviciu. de halit haleste mancarea gatita dintr-un foc, dar crocantele nu.
ieri pe astea le-am gasit acoperite de zapada, insa.
si eu sper sa nu dureze frigul mult, tot pentru ca am mila de bietele fapturi.