A, hm, da, ce să mai zic?

Să zic din nou despre guvernul ăsta ... mi s-a luat.
Să zic cât de deprimată sunt din cauza faptului că am descoperit că nu mă pot băga la programul prima casă, pentru că a murit tata? Nu rezolv nimic.
Să zic că poate că aşa vrea Dumnezeu şi astfel mă fereşte de cine ştie ce nenorocire care mi s-ar fi putut întâmpla dacă îmi luam casă prin programul ăsta? N-am putere.
Sunt parcă anesteziată. Dintr-o dată simt că nu se întâmplă nimic, nici bine, nici rău. Parcă am picat într-o falie de timp, în care nu se mişcă nimic, nici la stânga, nici la dreapta, nici înainte, nici înapoi. Nu aştept nimic altceva decât explozia. Cine ştie când şi dacă va avea loc?