E Crăciun de câteva minute

Iar eu sunt epuizată şi fizic, şi ... sentimental, dacă se poate spune aşa ceva. Oricât aş înainta în vârstă şi oricât de multe aş înţelege despre viaţă, zilele astea de Crăciun mi se par inutile, dacă nu mă duc acasă. Acasă e un cuvânt care în curând s-ar putea să nu mai reprezinte acelaşi lucru, dar până atunci aş vrea să pot spune în fiecare an "mama, vin acasă de Crăciun". Suntem ocupaţi, avem servicii, avem obligaţii sau pur şi simplu nu ne-a dat prin cap să facem asta anul ăsta, nu contează, important e că acest Crăciun nu e ce ar trebui să fie.

Deşi am făcut curat în toată casa, deşi azi mi-am rupt spinarea făcând fel şi fel de mâncăruri, deşi am brad împodobit, pur şi simplu nu simt nimic altceva decât un fel de nostalgie. Mă gândesc mai mult că mama s-ar putea să rămână singură, dacă vremea o va împiedica pe sora mea să ajungă la ea. Mă gândesc la tata, odihnească-se în pace. Mă gândesc la doamna Popescu, care îmi lipseşte în fiecare zi. Mă gândesc la faptul că mâine va fi ultima dată când Camelia va mai face sărbătorile la ea, cu noi toţi. Si mă mai gandesc eu la multe, dar ce mai contează?
Sper ca la majoritatea oamenilor Moşul să fi sosit deja şi să le fi adus ce şi-au dorit, sau măcar ceva ce să le placă. O să fac o urare ce-am auzit-o azi la radio: sărbăutori bericite! şi o poză de sezon de pe lolcats: