Sunt zile peste care aş vrea să trec. Aş vrea să mă pot închide undeva, într-un cub mat, să nu-mi fie foame, sete, să nu vreau la baie şi să stau acolo fără să văd şi fără să aud nimic. Să treacă măcar câteva ore din ceea ce trăiesc uneori, fără ca eu să ştiu de ele.
In jur lumea e nervoasă. Unii sunt nedreptăţiţi şi jigniţi de ceva/cineva şi se revoltă. Alţii ştiu că au greşit, dar ţipă mai tare, pentru că atacul e cea mai bună apărare. Unii sunt blazaţi, alţii sunt romantico-dulcegi. Toţi au câte un motiv pentru care se mişcă, vorbesc, ascultă, se agită sau stau calmi.
Mie toate motivele lor îmi sunt indiferente. Mă trezesc deranjată de forfota din jur, pentru că nu o înţeleg şi nu mă pot integra în ea. Nu ştiu nici măcar dacă ar trebui să mă integrez.
Acum o săptămână
3 comentarii:
e nebunia de sf de an
Toţi avem nevoie de asemenea zile.. măcar din când în când; iar sfârşitul anului ne aminteşte asta mai mult ca oricând.
sfarsit de an ...
un sfarsit e un inceput ...
dar visul mi s-a implinit, sunt in concediu de aproape o saptamana :)
va multumesc de trecere.
Trimiteți un comentariu