Trăiesc nişte timpuri care devalorizează omul obişnuit. Se fac atât de multe averi, atât de uşor, dar totuşi misterios, încât eu, care nu-s în stare să strâng decât câţiva lei din salariu, mă simt lipsită de ceva parcă esenţial.
Văd în jur oameni care îşi fac palate, vile, domenii. Eu nu-s în stare să-mi fac nici măcar o căsuţă, deşi îmi doresc asta mai mult ca orice. Nu văd cum aş putea să o achit.
Văd în jur oameni care nu mor de foame, deşi nu au servici. Unii au chiar şi mult aur pe ei şi haine scumpe. Mulţi sunt aşa. Nu pot să nu mă întreb de unde, cum fac ei rost de atâţia bani?
As vrea să descopăr secretul vieţii îndestulate şi fără efort, dar am din ce în ce mai tare impresia că e unul pe care nu au voie să-l cunoască decât cei care merită. Ce-au făcut ca să-l merite? Măcar asta se poate spune?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu