Zenith's little shop of Horrors: GIVEAWAY

Zenith's little shop of Horrors: GIVEAWAY: It was high time for a new giveaway, isn't it so? The rules are simple : like , share (in a public post) and comment under the pic...

In fine, s-ar fi putut prelua cu totul postarea ei daca as fi fost un pic mai priceputa in ale IT-ului, dar cum neuronul meu responsabil cu intelegerea si punerea in practica a ceea ce a inteles este in agonie, extazul neintalnindu-l vreodata, asta e tot ce pot sa fac: sa pun cu mana.
Ce? Poza de pe blogul care organizeaza acest giveaway.
De ce?  Pentru ca am un ingeras care-mi spune cand sa particip la un giveaway si cand nu (adica am castigat unul pana acum, pe bune).
In ce scop? De a castiga, normal, dar nu pentru ca-s hapsana, ci pentru ca imi plac foarte tare chestiile astea pe care le face Zenith De Sade:

Daca va place rock-ul si sunteti curiosi, intrati pe site-urile creatoarei si veti mai vedea si alte minunatii. Poate participati si voi la giveaway ... sau mai bine nu, sa fiu eu castigatoarea sigur sigur :)))

1 Decembrie 2014

S-au întâmplat două evenimente:
1. A nins pentru prima oara și întâiași dată pe anul ăsta. Ca de obicei, s-a făcut mare zarvă la TV. S-a dat chiar și cu codul galben peste județele din sud. Sper să nu fie chiar așa, căci nu mai vreau experiențe cu înzăpeziri. Azi dimineață nu era chiar grav, deși nu prea curățaseră autostrada, dar se cam pusese pe nins și era umezeală mare, că mă cam luase cu frig, deși nu erau decât -2 grade.
2. Mi-am dat la făcut primii ochelari din viața mea. Minus 1. Azi sau mâine îi ridic.

Taximetristii

Acestia sunt o specie aparte de soferi. La ei regulile nu exista, sau daca exista, nu s-au facut pentru ei, ca ei "are tupeu" si "cunoaste relatii in politie".

Azi dimineata am dat NAS IN NAS cu un taxi intr-un sens giratoriu de la intrarea in Carrefour Baneasa. Nas in nas inseamna ca el facea sensul giratoriu invers, pe contrasens, ce muschii lui.

Pentru serviciu

1. Se unesc toate tabelele;
2. Se da numar curent fiecarui rand;
3. Se copiaza datele in alt Sheet - A;
4. Se selecteaza capul de tabel si se da filtrare pe el;
5. Se filtreaza numai valorile nule;
6. Se selecteaza randurile cu valori nule si se sterg;
7. Se scoate filtrul;
8. Se creaza alt Sheet - B, in care se da formula de egalitate a fiecarei celule cu cea din Sheet-ul A;
9. Se sorteaza: se selecteaza campul de sortat, cu tot cu capul de tabel; se apasa butonul de sortare; in fereastra deschisa se bifeaza optiunea din dreapta sus "My data has headers" si se da sortare dupa coloana care ne intereseaza;
10. Se selecteaza  randurile de pe coloana "Nr. crt." care prezinta anomalie in coloana dupa care s-a facut selectarea, se da "Copy" si "Paste special/Values" in Sheetul A, undeva in dreapta;
11. In Sheetul A se corecteaza anomaliile de pe fiecare rand cu nr. crt. copiat in dreapta, se umple celula corectata cu alta culoare si se sterge nr. crt. corectat din dreapta;
12. Dupa terminarea corectiilor, datele din Sheet B se resorteaza.
13. Dupa resortare, se selecteaza tot campul si se fac subtotalurile.
14. Cand se copiaza titlul la randul cu subtotalul, se copiaza si celelalte celule care intereseaza sa fie preluate in acelasi timp cu subtotalul.

Voltaj - De la capat (Official Video)

Am descoperit si piesa asta noua a unei trupe dragi.



Ar
trebui sa-i punem si pe cei doi ce ne vor voturile duminica sa o
asculte la maxim, ca tot au ei citate din carti despre diaspora ...

Kitten Therapy: The Prescription for Stress

Am gasit acest filmulet la "domnul io" si nu m-am putut abtine :)
Din pacate, nu merge sa preiei din wordpress in blogspot, asa ca m-am vazut nevoita sa-l aduc direct de pe youtube, desi el initial a fost postat tot intr-un blog (http://gigisrantsandraves.wordpress.com/2014/11/11/soul-pancakestress-reduction-the-right-way/).
Aveti rabdare si urmariti-l pana la capat, ca nu e lung, dar e foarte fain.

Parfumul

Exista parfumuri bune si parfumuri proaste.

Exista femei care se dau bine cu parfumuri bune si exista femei care se dau bine cu parfumuri proaste. A te da bine cu un parfum prost nu e un oximoron.
Exista femei insa, care se dau cu PREA MULT PARFUM, fie el bun sau prost. Oricum, un parfum bun dat in exces devine automat un parfum prost si nu e vina lui.

Dragelor, cantitatea de parfum pe care o putem purta e data de o regula simpla: cea a bunului simt. Discretia e cuvantul de ordine aici. Daca torni o jumatate de sticla de parfum pe tine, nu devii mai interesanta, mai desteapta, mai bogata, mai frumoasa sau mai sexy. Devii INSUPORTABILA pentru cei din jur. Indiferent cum e acel parfum cu care te dai, bun sau prost, daca uiti sa te mai opresti din a te da cu el, el devine automat ORIBIL!

Urasc  obiceiul unora de a se da cu muuuult parfum pe ele. Cand se urca una din asta in autobuz, imi vine s-o dau jos la prima. Nu suport sa fiu obligata sa respir parfumul ei, care e atat de mult sau de puternic, incat imi ajunge pana in stomac, unde imi provoaca un peristaltism contra naturii demn de un manual al torturilor. Nu suport sa fiu obligata sa imi placa parfumul ei, pentru ca a mi-l baga in nari cu forta asta inseamna, ca ea considera atat de bun acel parfum, incat trebuie sa-l placa toti, s-o admire toata lumea pentru el si eventual s-o si invidieze, ma gandesc, sa ravneasca toti la "statutul (sta-tuta)" ei de posesoare de parfum musai bun.

Punctul culminant e atins insa de cele care toarna parfumul pe ele si apoi vin in biserica! Mai, femei fara minte, de ce credeti voi ca in biserica e nevoie sa stie toata lumea ca ati venit voi, ca aveti acasa un parfum bun/prost si ca nu stiti sa va dati cu el? A? De ce? In loc sa ma lasati pe mine, pe ea, pe el, sa ne vedem linistiti de slujba si de linistea sufleteasca, voi va etalati cu mandrie odorurile si ne intoarceti noua matele pe dos, ne faceti sa ne tot mutam de colo colo prin biserica, in cautarea unui loc unde SA NU MAI DUHNEASCA a parfum de la voi. In biserica nu e cazul sa va expuneti nici macar parul, daramite "eleganta", dixtinctia, averea sau mandria voastra!

Ma leg de femei pentru ca ele considera ca-s speciale daca fac asta. Exista insa si barbati care miros mult prea tare fie a parfum, fie a after-shave. E valabil si pentru ei.

Din pacate, blogul meu nu bate pana la aceasta categorie de oameni, dar poate mesajul asta ajunge, prin cine stie ce minune, macar la unul din ei: NU MAI TURNATI STICLA DE PARFUM PE VOI!  Aveti mila de muritorii de rand care suntem si misunam in jurul vostru fara sa ne dorim asta si dati numai cateva pufuri, daca se poate pe hainele de sub paltoane/geci, nu direct pe acestea, CA NASUL NOSTRU AR VREA S-O IA LA GOANA!.

Poate ca n-ar fi rau ...

... sa mai sterg praful si pe aici.

De acasa nu mai pot intra, caci nu s-a rezolvat blocajul pe care mi-l face antivirusul, asa ca daca ma prinde cheful de scris la birou si am si timp, mai bag pamatuful si pe aici.

Sambata s-a schimbat sezonul - din toamna foarte calduroasa (circa 20 de grade Celsius, pe medie, cu temperaturi dimineata de 13 - 15 grade), s-a ajuns la 1, 2 maxim 3 grade. A batut un vant de am zis ca-mi ia casa pe sus. A nins cu fulgi mari, mari de tot. De pe la intrarea in Bucuresti zapada s-a si depus. La noi inca nu.

Indata face C. o luna de la operatia de menisc. Recuperarea e mai grea decat am previzionat. Nici acum nu poate conduce. Daca la inceput ma inhamasem cu heirupism sa merg si sa vin cu maxi-taxi, dupa vreo saptamana de parcurs cei 7 - 800 m pana in statie, pe racorica si oarece intuneric, elanul mi-a scazut simtitor. Cineva s-a gandit sa-mi faca un bine si a rugat pe altcineva care sta foarte aproape de noi sa ma ia si pe mine dimineata. Asta, ca orice minune, a durat maxim o saptamana. Nu comentez.

A urmat ziua apoteotica Z, in care cursa de la 7:15 n-a oprit in statie, unde stateam deja si dardaiam de vreo 10 minute! Am crezut ca innebunesc! Urmatoarea avea sa vina abia peste o jumatate de ora. Mi-a venit sa plang de ciuda si de neputinta. Am facut - pentru prima oara in viata mea - autostopul, ia-ma nene sau cum s-o numi activitatea aia in care stai cu mana la 45 de grade de corp, milogindu-te practic de cei care trec sa te ia si pe tine. Nu m-a luat nimeni. Lumea e foarte grabita dimineata, reticenta sau nu stiu cum sa zic ca e. Am trecut cum am putut peste nodul in gat, am urcat intr-un autobuz pentru o portiune din drum, apoi in altul si tot asa, pana am ajuns cu mare intarziere la birou. 

M-am certat pe mine, m-am suparat pe neputinta de a conduce, mi-am facut promisiuni pe care stiam deja ca n-o sa le respect, cum ca o sa-mi iau inima-n dinti ... sau mai bine niste ore de condus mai intai, etc. Daca nu i se parea lui C. foarte, foarte greu de parcurs pe jos drumul pana la si de la  maxi-taxi, poate ca minunea nu s-ar fi intamplat. Cum avea de mers de acum si el, zi de zi insa la kineto, mi-a fortat un pic mana si m-a urcat la volan.

Recunosc ca nu m-am lasat foarte greu convinsa, caci deja mi se acrise si mie de neputinta mea. Prima zi a fost asa-si-asa, caci nu prea mai stiam ce si cum e (cred ca am doi ani de cand n-am mai condus ...) si oricum n-aveam incotro: a trebuit sa scot masina din service, unde statuse pana atunci si am avut noroc ca service-ul era fix pe soseaua de centura. De acolo - pe autostrada si am ajuns cu bine acasa. Circul a inceput a doua zi, cand a trebuit sa scot masina din curte, cu spatele, dar cum-necum am facut-o si o fac si pe asta. 

Cat sa fi trecut de atunci? Vreo 7 - 10 zile, nici nu mai stiu. Cert este ca incep sa ma prind cum e si cu scosul masinii, cu bagatul mi se pare ceva mai usor. Am ajuns sa circul cu 120 pe autostrada, sambata am fost tocmai pana la Urlati, insa in oras inca n-am curajul sa ma bag. Singura portiune de oras de pana acum este de la intrarea in Tunari pana la Carrefour Baneasa, unde las masina si iau autobuzul. Deocamdata e bine si asa, zic.

Valy Boghean & Band - Spirit Celtic

O sa va mai innebunesc o perioada cu acest artist, ca de cand l-am descoperit il ascult incontinuu si cum gasesc o piesa care ma face sa tresalt, cum o pun aici, ca ar fi pacat sa nu va bucurati si voi de ea. Iata, asadar si ceva muzica celtica:

Valy Boghean & Band 14.06.2012 concert

Uimitor! N-am stiut de acest artist pana acum, dar merita ascultat, e genial.

Cate ceva despre ...

... depresie. Nu prea am mai scris despre asta, pentru ca mi s-a parut nu doar inutil, ci si pernicios. Pe cine ar putea interesa cât de rău mă simt eu? Cui i-ar face bine să afle asta? Nimănui, mi-am zis, nici măcar mie, care aș citi mai târziu ceea ce am scris în momentele de suferință. Asta a fost motivul pentru care m-am ”retras” în ultimul timp de pe aici, ca să nu umplu blogul cu lucruri inutile, urâte și rele.
Cu toate acestea, întrețin o corespondență cu o persoană aflată într-o stare similară cu a mea, care mi-a trimis zilele trecute un link. Am citit articolul din blog pe nerăsuflate și ... mi-a prins tare bine! Mie, cea aflată în suferință, mi-a prins bine să aflu și alte puncte de vedere despre această boală.
Unde mai pui că, în comentarii, s-a dezvăluit un alt  link, dintr-o revistă, unde am citit un interviu absolut genial, dat de un călugăr.
Dau aici link-urile integral, mulțumindu-le celor care au scris articolele și comentariile și cu mențiunea că voi mai completa pe parcurs și cu alte link-uri pe temă, dacă găsesc:

http://andreeadragomir.blogspot.ro/2014/05/muta.html

http://www.formula-as.ro/2014/1114/asul-de-inima-45/parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-depresia-apare-atunci-cand-oamenii-nu-si-mai-inteleg-menirea-pe-acest-pamant-17637

Cum se doarme fara stres

Cam asa se doarme dupa ce umanii, plecati de cateva zile, s-au intors si au dat drumul la centrala:

23 semne că ești o persoană extrem de sensibilă

Bănănăind eu pe net într-o zi, am descoperit un link. (vă sugerez să intrați și pe el, cunoscătorii de limbă engleză, căci eu nu voi traduce chiar tot). El deschide o nouă perspectivă asupra felului de a fi al unora dintre noi. Mie cel puțin mi-a explicat de ce m-am simțit toată viața un pic picată din Lună, de ce nu m-am simțit mereu acceptată și integrată în mediile prin care m-am aflat, mai de voie, mai de nevoie.

S-ar părea că sufăr de o sensibilitate prea mare, de ceea ce în engleză și în literatura de specialitate poartă denumirea de ”Innate Sensitiveness”, sensibilitate înnăscută. Nu săriți să vă enervați, să râdeți sau să considerați ridicolă o astfel de mărturisire. Este mai bine să vedem înainte la ce se referă ea, căci nu este chiar ceea ce mulți s-ar grăbi să numească ”o fiță”. Pare, mai degrabă, o afecțiune. S-ar părea că de ea suferă aproape 20% din populația globului. 

Primul care a descoperit-o, a numit-o și poate că a și documentat-o a fost Carl Jung. Ulterior s-au făcut și alte cercetări asupra ei și noțiunea de ”persoană extrem de sensibilă” a fost consacrată în 1996 de Elaine N. Aron, Ph.D. în cartea  The Highly Sensitive Person: How To Thrive When The World Overwhelms You.

Ca să n-o mai lungesc, iată cele 23 de semne că ați putea fi o ”persoană extrem de sensibilă”:

1. Sunteți capabili să auziți ceea ce alții nu aud, mai ales sunetele ascuțite?

Auzi sirenele salvarilor înaintea tuturor? Bâzâitul ascuțit al starterului de la neonul din tavan îți zgârie urechile când pe nimeni nu mai pare să deranjeze? Te deranjează zumzetul ventilatorului de la computer? Ti-e greu să dormi într-o cameră în care se află și un frigider? Trebuie să îți acoperi urechile când trece o mașină cu alarma pornită? Folosești dopuri de urechi la concerte sau în avion?

2. Remarci mirosuri care altora e scapă?

3. Stii ce le trebuie altora înainte ca ei să ceară?

4. Observi licărul de pe monitoarele de computer mai vechi ?

5. Te simți ”copleșit” de bucuria ce ți-o provoacă ceva foarte frumos (un apus minunat, o performanță muzicală incredibilă, zâmbetul propriului tău copil)? 

Sensibilitatea mare nu e declanșată numai de experiențe ”negative”. Si experiențele pozitive, frumoase, sublime o pot declanșa. Grea pentru cei supersensibili este însă intensitatea experienței. Ei pot fi copleșiți cu adevărat de acestea, ceea ce e-n regulă dacă sunt singuri pe o plajă, dar poate fi o problemă dacă se află printre oameni.

6. Te simți amenințat sau neliniștit în mulțimi mari sau în orașe aglomerate?

7. Ai un “radar afectiv” care culege informații despre cum se simt ceilalți?

Stii ce simt oamenii înainte ca ei să ți-o spună? Ai intrat vreodată într-o cameră și ai simțit că acolo se purta o ceartă?

8. Colectezi simptomele fizice ale celorlalți?

Ti s-a întâmplat să te simți bine și apoi să te vezi cu un prieten pe care-l durea capul, ca imediat să simți că începe să te doară și pe tine?

9. Stirile negative, citite sau auzite, au un impact dramatic asupra stării tale de spirit?

In anii trecuți nu-mi scăpa nici o emisiune de știri de la TV. Mi se părea important să știu ce se petrece în lume. Pe măsură ce sensibilitatea mi se trezea, am început să-mi dau seama că știrile sunt în cea mai mare măsură informații cu vibrație joasă și mă afectează foarte tare. Când am încercat să nu mă mai uit deloc la știri, s-a simțit diferența. Acum pot să-mi culeg informațiile de pe internet, fără să mai fiu atât de mult afectată.

10. Când vezi un accident grav de mașină, îți este afectată starea toată ziua?

Majoritatea oamenilor au o reacție când văd un  accident, dar la cei hiper-sensibili efectul poate dura foarte multă vreme.

11. Ai fost diagnosticat cu  SAD (Seasonal Affective Disorder - dereglare afectivă sezonieră?)și/sau te trezești cu o scădere notabilă de energie și o înrăutățire a stării de spirit în timpul iernii?

12. Ai avut vreodată vreo experiență mistică?

Oamenii foarte sensibili sunt în mod natural mai deschiși către experimentarea beatitudinii, extazului și trezirii spirituale.

13. Ai o reacție puternică atunci când bei cafeină sau când încerci să te lași? 

Tot ce introducem în organism are un efect atât fizic, cât și energetic. Pentru cei mai mulți, efectul fizic al cafeinei nu e chiar atât de puternic. Cei sensibili însă, simt și efectul energetic al acesteia și combinarea lor poate fi destul de puternică.

14. Ai intoleranțe sau alergii la alimente?

Cei mai mulți dintre noi mâncăm o mulțime de lucruri ce n-ar trebui să fie mâncate. Cei care nu sunt extrem de sensibili n-au mari probleme din cauza asta (dar nu chiar!), dar dacă ești hiper-sensibil, corpul tău îți va spune fără echivoc ce poți și ce nu poți să mănânci.

15. Ai alergii sau astm?

La fel ca la alergiile la alimente, cele la mediul înconjurător îți pot indica faptul că reacționezi la alergeni pe un nivel atât fizic, cât și energetic.

16. Te îmbeți cu ușurință?

Dacă pici sub masă de la un pahar de vin, s-ar putea să fii un hiper-sensibil.

17. Ești sensibil la medicamentele vândute fără rețetă, cu rețetă sau la drogurile ilegale?

Poți să iei doar jumătate din doza recomandată și să observi un efect notabil? Ai avut vreo experiență copleșitoare când ai luat alte medicamente?

18. Dacă ai suferit vreo intervenție chirurgicală, ți-a luat mai mult să te refaci după anestezie decât după operația în sine?

Pentru mulți hiper-sensibili anestezia poate avea un efect mai îndelungat și mai puternic decât la alți oameni, punându-i într-o stare foarte nenaturală.

19. Este foarte important pentru tine să te afli într-un mediu calm, plin de pace?

Dezordinea te stresează? Culorile aspre, lipsite de armonie te agită? Te simți liniștit într-o grădină frumoasă? E important pentru tine să-ți creezi un ”sanctuar” în casa ta?

20. Devii claustrofobic dacă petreci prea mult timp în interior?

21. E important pentru tine să petreci timp de unul singur?

Oamenii hiper-sensibili de cele mai multe ori se simt mai bine când sunt singuri. In cazuri extreme, această nevoie de singurătate îi poate slăbi în așa măsură încât le devine imposibil să mai stea lângă alți oameni.

22. Ti se schimbă radical starea de spirit, uneori fără nici un motiv aparent?

Ti s-a întâmplat să te afli la muncă, în autobuz sau într-o cafenea, simțindu-te bine și dintr-o dată, aparent fără motiv, ai început să te simți trist sau supărat? Hiper-sensibilii sunt mai receptivi atât la emoțiile lor, cât și la ale celor din jur. Așadar, dacă ți s-a întâmplat asta, poate te-ai conectat la ceva ce se întâmpla în interiorul tău sau la ceva ce li se întâmpla celorlalți, fără să vrei.   

23. Iți dai seama când oamenii te mint?

Te-ai prins când cineva te-a mințit, chiar daca n-aveai nici un motiv logic să crezi asta?

Nu există răspunsuri bune sau răspunsuri greșite. Acestea sunt exemple de posibile simptome de hiper-sensibilitate. Daca te regăsești în zece sau mai multe din aceste situații, este foarte probabil să fii un hiper-sensibil. Si numai unul sau două răspunsuri afirmative la aceste întrebări, dacă sunt foarte importante pentru voi, pot să indice o sensibilitate prea mare.

Să fii astfel poate fi un dar, chiar dacă nu simți mereu asta. Poate părea o povară, un blestem chiar, dar când înveți cum să-ți impui limitele și cum să-ți pui sistemele la locul lor, poți începe să accesezi și să înhami la căruță această sensibilitate și să o folosești pentru a-ți crea viața pe care ți-o dorești.”

Iata din nou link-ul: http://edwardmills.com/2013/08/highly-sensitive-person-signs/ 

Nu mai pot cu reclamele astea! Alooooo, tevereu”!!!!

Pe TVR1, 2, 3 ... infinit apare destul de des o "reclamă". Se referă la formatul imaginii și dă sfaturi pre(ten)țioase despre cum să reglezi din modul squeeze în modul wide apăsând un buton al telecomenzii.

Oameni buni, eu sunt destul de atehnică, în ciuda unui anume background. De ceva vreme am început și să mă ramolesc, recunosc. Dacă m-aș forța oleacă, aș reproduce integral textul acestui anunț, dar nu cred că merită. Cei care vă mai uitați pe TVR sigur îl știți, conține cuvinte spectaculoase:

anamorfic, wide, squeeze, size, format ...

Acum, problema mea e următoarea: înțeleg la ce se referă, DAR NU INTELEG CE TREBUIE SA FAC!!!!

UNDE NAIBA E BUTONUL ALA WIDE AL TELECOMENZII?????

Si dacă eu nu înțeleg, care trebuie să știți - nu sunt nici cea mai proastă ființă din univers, nici 100% atehnică - atunci pentru cine e făcută reclama aia??? Si mai ales DE CE??? Cele mai multe televizoare fac reglarea asta automat. Cele care nu o fac au un buton pe care îl descoperi cu mare greutate, dar neinscripționat. Pe butoanele telecomenzilor mele nu scrie niciodată un cuvânt întreg, cel mult niște cifre sau semne grafice pe care nu le înțeleg deloc.

Costă ceva bani, cred eu. De ce sunt irosiți??? Nu puteau să facă un text mai puțin complicat, cu exemple în imagini, din care să priceapă toată lumea pe ce trebuie să apese ca să nu-i mai vadă țuguiați pe ăia de se dau în format 16:9???

Mi-a fost greu să găsesc ceva despre acest subiect pe net. Se pare că s-a mai ofuscat cineva (pe acest cuvant e un link, dar nu stiu cum sa-l fac sa se evidentieze) cu mult înaintea mea. Intrați și acolo și vedeți în întregime textul incriminat.

Așa, și?

Despre feisbuc

Am zis mereu că eu nu am feisbuc. Intenționat îl scriu așa, asta îmi exprimă el.

Azi m-am trezit pusă în situația de a vizualiza niște informații de mare interes pentru mine dar, ce să vezi, ele erau pe feisbuc! M-a lasat să văd o parte din ele, dar pentru a le vedea pe toate a trebuit să ... mă loghez pe feisbuc. 

Am înjurat în gând această treabă, după care mi-am amintit că, din când în când, eu mai primesc pe mail diverse mesaje de la ”ăștia” cum că nu-știu-cine vrea să fie în lista mea de prieteni. Ce-am de pierdut dacă încerc? Am încercat, am apăsat pe butonul de log in, mi-a cerut e-mail sau nu-mai-știu-ce și parolă.

Parola a fost bună abia la a treia încercare, dar măcar a mers. Am descoperit - ce sa vezi - că am și eu feisbuc, încă din 2008, după cum am citit eu pe acolo.

M-am uitat ca mâța-n calendar pe feisbucul meu, n-am înteles mare lucru, nu mi-a plăcut, dar măcar am putut să văd ce mă interesa pe pagina aceea ...

Nu voi reuși în vecii vecilor să înțeleg de ce a devenit atât de popular acest site. Mi s-a părut mereu un pericol să îți pui pe net diverse informații despre tine, cum știu că se practică. Dar de aici până la urmărirea pas cu pas a ceea ce faci am sperat să fie drum lung. Ei bine, nu este. Am primit cred că instantaneu pe mail regretul celor de la feisbuc ca am avut probleme în a mă loga! What???? Bine, știu că e o chestie automată, în era tehnologiei e banal să înregistrezi niște parole greșite, dar de aici până la a-i trimite uitucului regretele tale ... Pentru mine e prea mult. 

Simt acest feisbuc ca pe un fel de big brother, cu acordul utilizatorului. Eu n-am chef de așa ceva, nu mulțumesc.  Nici nu mi se pare a avea o interfață prea prietenoasă, nu mă atrage în nici un fel, mi se pare că prea a fost toată lumea acaparată de un miraj, nu înteleg de ce are un asemenea succes nicicum.

Voi, cei care aveți, de ce-l gasiți util și atrăgător?

Mai tineti minte?

Mi-am amintit de un cuvânt pe care nu l-am mai auzit din copilărie: ringhișpil.
Stiți ce înseamnă, fără să vă uitați în dicționar? Culmea, l-am găsit în DEX, chiar există. Am avut îndoieli, am crezut că e o preluare din germană, adaptată la noi după ureche, după cum sună.

Voi ce cuvinte rare vă mai aduceți aminte din copilărie?

Iarna cu sechele

In ianuarie 2012, cam tot pe la vremea asta, a fost un viscol care a facut autoritatile sa inchida DN1. Povestisem eu ceva aici. Atunci socul a fost mare pentru ca nu puteam sa cred ca nu am cum sa ajung acasa la mine, intr-o zi obisnuita, fara stare de asediu, razboi, dezastre naturale. S-a dovedit ca o iarna mai viscolita este, insa, un dezastru natural pentru Romania. Asta s-a mai suprapus si cu atitudinea fostului meu sef, care nu concepea sa nu ajungi la timp la birou, daramite sa nu mai vii deloc, chit ca nu aveai cum sa iesi din curte. Nu el ne pusese sa ne mutam la casa, pe mine si pe alt coleg care nu putuse sa vina intr-o si pe care l-a bodoganit din rasputeri pentru asta. Toate astea m-au facut atunci sa petrec fiecare zi cu sufletul la gura. Ma mai duceam in biroul unei colege care avea TV, ca sa urmaresc stirile si sa aflu - mai pot merge azi acasa, sau nu? 

Am ramas cu sechele, clar. De la sfarsitul saptamanii stau cu frica-n san, oare azi mai pot ajunge la birou? Daca da, oare acasa ma mai pot intoarce? Astia au tot anuntat la meteo ca miercuri e cod portocaliu dar dimineata, uitandu-ma-n curte, am ajuns la concluzia ca nu m-ar intelege nimeni daca n-as veni azi la birou. Am venit. 

Ma uit pe geam si sper sa ma pot si intoarce. Retraiesc senzatiile de acum doi ani si ma tot intreb de ce, caci DN1 s-a inchis atunci doar din cauza unei portiuni, in apropiere de Corbeanca, din dreptul campului, pe care viscolul o tot acoperea cu zapada. De atunci si pana acum au rasarit doar niste parazapezi pe acest camp, dar din cate am vazut, au fost complet acoperite sambata, asa ca azi nu cred ca vor mai avea vreun efect, in caz ca se porneste potopul. Cat de greu ar fi fost sa ia niste masuri trainice, ca sa scape de pericol pe aceasta portiune??

 Wish me luck, ce altceva mai pot sa zic? 

Intr-o alta ordine de idei, Maia si Missie, de la excesul de energie pe care-l au de cand nu mai ies pe afara, se alearga prin casa non stop. Am remarcat ca Maia e capul rautatilor, o pandeste pe Missie, ii da doua capace, apoi fuge. Daca Missie se duce spre ea, urla de zici c-o taie cineva. Aseara, stiind ca le putem desparti daca se ajunge la cafteala serioasa, ne-am amuzat pe baza nazbatiilor lor. Totusi, pe timpul noptii, am inchis-o pe Missie in veranda, la racoare. Nu parea sa-i pese, casca dimineata cand am deschis usa si n-avea nici un chef sa vina in casa, la caldura. Cand am plecat la birou, le-am lasat in casa pe amandoua, insa. Din nou, sper sa le gasesc intregi. Max e si el afara, bietul, dar sper sa se bage in cusca daca o sa ii fie prea frig. Nu pot sa imi dau seama cat de frig ii este lui pe vremea asta, dar am observat ca prefera sa stea in fata usii, sa-l acopere zapada, in loc sa se bage in cusca. Nu l-am vazut sa tremure niciodata pana acum. Sper sa reziste bine pana ne intoarcem noi acasa. I-am lasat si mai multa mancare decat de obicei, just in case.

actualizare pe 30 ianuarie, a doua zi: ieri am ajuns cu bine. viscolul imprastia zapada pe carosabil pe portiunile expuse, din camp, dar zapada nu a reusit sa se depuna, era maturata de vant, asa ca am putut ajunge acasa cu bine. am vazut mai multe utilaje de deszapezire pe drum decat acum doi ani. oare sa afirm ca actualele autoritati s-au descurcat mai bine cu drumurile, sau conditiile meteo n-au mai fost atat de vitrege ca in 2012? spaima mea a fost la fel. e un mare stres, pe care cred ca nu ar trebui sa il am, intr-o tara din UE, in anul 2014.

Anatomia lui Grey

Da, stiu, e un serial vechi, poate ca unii l-ati vazut cap-coada, dar eu nu. Eu il urmaresc la TV si sunt unele episoade pe care stiu ca le-am mai vazut, pe altele le vad prima oara. Asta a fost cazul si azi, cand s-a difuzat un episod "muzical", in care mi-a atras atentia (a se citi m-a facut sa plang) aceasta melodie: Ei bine, n-am crezut ca e cantata chiar de actrita, de aceea am ascultat si versiunea live: O voce absolut minunata. As fi in stare sa ascult melodia asta la infinit. Iata si versurile, intr-un filmulet cu vocea celei care a cantat prima aceasta melodie, Brandi Carlile: Din clip in clip pe youtube insa, am dat peste o alta melodie dintr-un episod al aceluiasi serial. Am ramas socata de asemanarea cu ceea ce s-a petrecut zilele trecute in muntii Apuseni: Dincolo de orice alte comentarii, nu pot sa spun decat ca ma gandesc ce-o fi fost in sufletul acelor supravietuitori cand au vazut ca timp de 6 ore nu-i gaseste nimeni. Daca oricare din cei in drept s-ar pune in locul oricaruia dintre ei, n-ar mai putea dormi nici o noapte de acum inainte fara sa aiba cosmaruri pentru ce n-a facut.

Divaisurile inteligente

Am in blogroll un blog (http://anakintwoleggedcat.blogspot.ro/) despre o pisica cu doar doua picioare. Ultima postare de acolo mi-a adus aminte de o intamplare recenta. Eram intr-un restaurant, asteptand sa ni se aduca mancarea. La o alta masa s-a asezat un cuplu cu o fetita ce cred ca abia invatase sa mearga. Parintii au lasat-o sa umble prin restaurant, asa ca bebe trecea pe la fiecare masa si le zambea oamenilor.
Cand a ajuns si la noi, am intrat in vorba cu ea. Nu spunea absolut nimic, doar ne privea, dar parea ca interactioneaza cu noi in felul asta. Am intrebat-o daca vrea sa ii aratam o pisica si am luat-o in brate, ca sa-i arat o pisica dintr-un joc de pe un smartphone (este un joc cu pisica Tom pe care trebuie s-o hranesti, s-o duci la culcare, la baie etc.).
Tom - o pisica animata, in fond - torcea foarte fain cand o "mangaiai" dand cu degetul pe ecran, cadea pe spate cand o bateai, spunea "nu nu nu" cand o gadilai ... interactiona oarecum cu tine.
Fetita a parut fascinata de aceasta noua descoperire. Dadea cu manuta ei pe ecran si radea zgomotos cand Tom spunea "nu nu nu" sau cand cadea ...
Cand a venit mancarea, parintii au venit s-o ia. Atunci a inceput dezastrul!
N-a vrut sa plece nicicum, au luat-o pe sus, asa ca a inceput sa tipe, sa planga, sa urle ...
Nu s-a oprit din pland dupa aceea deloc. Rasuna sala de plansul ei, de mama mama! Au dus-o pe afara, sa o faca sa uite.
Cand s-au intors, au lasat-o iar sa umble libera, asa ca fetita a venit direct la noi! S-a asezat langa masa noastra si a inceput sa cheme pisica:
- Pis pis pis ...
Am ramas muta de uimire. In nici 5 minute, dezvoltase o pasiune puternica pentru un pisoi de pe un ecran pe care ea putea da cu degetelul si-l putea anima singura ...
Ce sa ma mai mir ca pana si pisicile iubesc aceste dispozitive inteligente?