Am zis mereu că eu nu am feisbuc. Intenționat îl scriu așa, asta îmi exprimă el.
Azi m-am trezit pusă în situația de a vizualiza niște informații de mare interes pentru mine dar, ce să vezi, ele erau pe feisbuc! M-a lasat să văd o parte din ele, dar pentru a le vedea pe toate a trebuit să ... mă loghez pe feisbuc.
Am înjurat în gând această treabă, după care mi-am amintit că, din când în când, eu mai primesc pe mail diverse mesaje de la ”ăștia” cum că nu-știu-cine vrea să fie în lista mea de prieteni. Ce-am de pierdut dacă încerc? Am încercat, am apăsat pe butonul de log in, mi-a cerut e-mail sau nu-mai-știu-ce și parolă.
Parola a fost bună abia la a treia încercare, dar măcar a mers. Am descoperit - ce sa vezi - că am și eu feisbuc, încă din 2008, după cum am citit eu pe acolo.
M-am uitat ca mâța-n calendar pe feisbucul meu, n-am înteles mare lucru, nu mi-a plăcut, dar măcar am putut să văd ce mă interesa pe pagina aceea ...
Nu voi reuși în vecii vecilor să înțeleg de ce a devenit atât de popular acest site. Mi s-a părut mereu un pericol să îți pui pe net diverse informații despre tine, cum știu că se practică. Dar de aici până la urmărirea pas cu pas a ceea ce faci am sperat să fie drum lung. Ei bine, nu este. Am primit cred că instantaneu pe mail regretul celor de la feisbuc ca am avut probleme în a mă loga! What???? Bine, știu că e o chestie automată, în era tehnologiei e banal să înregistrezi niște parole greșite, dar de aici până la a-i trimite uitucului regretele tale ... Pentru mine e prea mult.
Simt acest feisbuc ca pe un fel de big brother, cu acordul utilizatorului. Eu n-am chef de așa ceva, nu mulțumesc. Nici nu mi se pare a avea o interfață prea prietenoasă, nu mă atrage în nici un fel, mi se pare că prea a fost toată lumea acaparată de un miraj, nu înteleg de ce are un asemenea succes nicicum.
Voi, cei care aveți, de ce-l gasiți util și atrăgător?
5 comentarii:
nu te-am gasit :D
pai daca m-am logat, inseamna ca am, nu? realizezi ce multe stiu ...
a, uite, la asta nu m-am gandit. de invidia altora as fugi ca dracu' de tamaie, ce nevoie as putea sa am de asa ceva?
nu mai incerc sa-mi sterg acel cont (daca asta o fi), s-a dovedit necesar cand vrei sa vezi ceva de interes si fara sa te loghezi nu se poate ...
merci de vizita si te mai astept pe aici. trec blogul tau in blogroll.
Zilnic, eu mă întîlnesc acolo cu băieţii mei, văd unde se află, ce le place, mă rog, ce spun ei că le place, ce nu le place...Ce prieteni mai au...Am un băiat în SUA, unul în Italia şi unul în România. Recent, am făcut cunoştinţă cu prietena nepotului meu (15 ani). Eu zic, facebook-ul e comunicare mai directă şi mai rapidă, ne descurcăm cum putem, nu-i aşa!?
Marta, deci tu-ti spionezi baietii! :)))
Glumesc, stiu ca pentru cei ce au copii sau rude prin strainataturi poate fi util, in masura in care publica pe feisbuc ceea ce fac ei si ce le place s.a.m.d. Eu n-as avea curaj sa fac asta, am zis, dar ii inteleg pe cei care o fac. Bravo tie ca ai gasit aceasta modalitate de a fi mai aproape de baietii tai. Sa-ti traiasca cu totii!
Trimiteți un comentariu