Maiasii au esuat cu apocalipsa lor, asa ca eu, Maia am zis un OOOPS ...
(am sa va rog sa apasati pe poza ca sa-mi vedeti stelutele din ochi, da?)
Acum o săptămână
Maia(sii)2013
Maiasii au esuat cu apocalipsa lor, asa ca eu, Maia am zis un OOOPS ...
(am sa va rog sa apasati pe poza ca sa-mi vedeti stelutele din ochi, da?)
Missie si curatenia de Craciun
Va mai amintiti de Maia, cand vroia ea sa se faca alba? Aici va povesteam.
Iata ca aschia nu sare departe de trunchi si Missie incearca si ea:
Chestia e ca, de fapt, Missie ma ajuta la curatenie. Aici netezea niste cute care imi scapasera mie la calcat :)
Iata ca aschia nu sare departe de trunchi si Missie incearca si ea:
Agresivitatea la pisicile inrudite
Iata-le pe mama Maia (stanga, cu privirea aceea ingrozita) si fiica Missie.
Intre ele este o usa. Maia s-a refugiat disperata in cel mai inaccesibil colt, in speranta de a se face nevazuta. Fiica-sa stia ca e acolo si se pregatea s-o atace, dupa ce plecam eu si stropitoarea cu apa de acolo.
Este foarte rau ce se intampla intre ele. Stiu ca lupta pentru suprematie, dar e o lupta urata, care se lasa cu urlete din partea Maiei. E pur si simplu terorizata, nu stiu ce sa ma mai fac cu ele. Practic cea care e rea si agresiva e Missie, chit ca nu-i lipseste nimic, dar poate ca ar lasa-o pana la urma in pace pe Maia, numai ca Maia, cand o vede, incepe sa maraie amenintator la ea si practic ii aduce aminte fiica-sii ca trebuie sa o atace.
Voua vi s-a intamplat asa ceva vreodata?
Poate nu stiati - dr. Rife si tratarea tuturor bolilor
Zilele trecute am cautat ceva pe net si am dat peste o informatie pe cat de surprinzatoare, pe atat de rar intalnita. O gasiti in original la acest link: http://www.mnwelldir.org/docs/cancer1/rife.htm
Se pare ca tratarea tuturor bolilor a fost posibila cu 100 de ani in urma, prin descoperirile unui medic genial, dar "cuiva" nu i-a convenit si a distrus orice urma a existentei acestuia si a cercetarilor sale.
Traduc si adaptez o parte din ce se spune in articolul din link, dar cine stie engleza e bine sa-l citeasca in intregime, ca sa inteleaga mai bine amploarea faptelor.
"Dintre toate povestirile despre eforturile zadarnice ale medicinii alternative de a-si gasi loc in medicina "normala", cea mai interesanta (si mai terifianta) este cea a doctorului Royal Rife. Acesta a descoperit un mijloc foarte necostisitor de a vindeca nu doar cancerul, ci si unele din cele mai ingrozitoare boli ale societatii contemporane, ca virusul Ebola si SIDA. Cercetarile sale au fost distruse, asociatii lui au fost hartuiti si unii chiar omorati, iar dupa ani de persecutie Dr. Rife a murit din cauza unei supradoze care i-a fost administrata in Spitalul Grossmont din San Diego, California.
Rife a fost probabil unul dintre cei mai straluciti savanti care au existat vreodata pe aceasta planeta. A castigat 14 premii din partea guvernului pentru cercetarile sale. Cand nu exista tehnologia, Rife o inventa. Finantat de milionari, el a inventat Microscopul universal cu 5682 de parti, prin care se puteau vedea lucruri mai mici decat lungimea de unda a luminii (ceea ce era si inca mai este considerat si astazi a fi imposibil). Rife a fost primul care a vazut un virus viu. Cu microscoapele electronice de azi se vad virusii, dar acestia se distrug in timpul procesului prin bombardarea cu electroni.
In timp ce examina bacteriile si virusii, Rife a remarcat ca fiecare emana o lumina (sau culoare) diferita. Astfel, el a inceput sa experimenteze cu instrumentele pe care le-a inventat si care oscilau la frecventele pe care le-a determinat de la fiecare organism (bacterii si virusi) si a descoperit ca daca le administra acestora propriul lor model de oscilatie, usor modificat, le putea distruge pe acestea fara sa afecteze si tesuturile din jur. Cu alte cuvinte, Rife putea omori un virus sau o bacterie folosind doar raze de lumina absolut inofensive pentru animalul gazda, dar letale pentru microb.
Acum apare partea cu adevarat interesanta a muncii lui Rife: el a descoperit un virus care cauzeaza cancerul. A gasit si remediul. Ganditi-va putin la asta inainte de a trece mai departe.
Rife a denumit virusul cancerului Cryptocides Primordiales (ucigasul ascuns primordial - primordial hidden killer). A injectat acest virus in 400 de animale de laborator, provocand 400 de tumori. Apoi, folosind echipamentul pe care l-a proiectat si cizelat cu atata minutiozitate, a expus animalele imbolnavite unei forme modificate de energie, unica si proprie virusului Cryptocides Primordiales si a distrus toate tumorile. Toate acestea sunt expuse in The Cancer Cure That Worked.
Cand si-a facut publice descoperirile, a fost sponsorizat de University of Southern California si in 130 de zile a vindecat toti bolnavii supusi testarii, fara nici un efect secundar.
Astazi cu greu ati mai putea gasi vreo informatie despre Rife in cartile de istorie. Daca veti cauta numerele de ziare in care au aparut stiri despre el si munca lui, nu le veti gasi. Este ca si cand Rife si munca lui au fost sterse complet de pe fata pamantului. Microscopul lui nu a existat. Instrumentele lui nu au existat. Cercetarea lui nu a existat. Omul in sine nu a existat.
Companiile de medicamente au cerut si mai multe dovezi înainte de a permite utilizarea instrumentelor sale. Cand un dispozitiv medical are nevoie de aprobarea FDA, fiecare utilizare trebuie evaluata (la un cost de sute de milioane de dolari). Este de retinut ca Rife si-a construit microscopul si instrumentele si a lucrat zeci de ani studiind si distrugand microbii inainte de 1930. Din 1934 pana in 1939 doctorii din intreaga America au folosit masinile lui Rife pentru a vindeca boli, dar absoluti toti au fost presati sa inceteze aceste practici. Cabinetele lor au fost sparte si masinile le-au fost confiscate. Cu sprijinul AMA un inginer care lucra cu Rife a depus plângere împotriva acestuia, iar acest lucru a fost începutul sfârșitului. Nesfarsitele procese l-au uzat pe Rife, el a devenit tot mai deprimat, a inceput sa bea din ce in ce mai mult si apoi a aparut finalul neasteptat si terifiant: microscopul său a fost furat si imediat dupa aceea laboratorul său a fost incendiat, inregistrarile si cercetarile lui arzand in intregime. Laboratorul Burnett din New Jersey unde fusese validata independent munca lui Rife a ars din temelii. Dr Milbank Johnson, un suporter al lui Rife si unul din cei care au lucrat la validarea cercetarilor lui Rife a fost otravit. Dr Nemes, care duplicase munca lui Rife la o distanta de 40 de mile fata de laboratorul lui Rife a fost ucis intr-un incendiu misterios care i-a distrus laboratorul si toate documentele cercetarii. Celui mai apropiat asociat al lui Rife i s-au dat 200000 $ si a disparut rapid. Oamenii care lucrasera cu Rife dintr-o data au inceput sa nege ca l-au cunoscut. Rife s-a afundat si mai mult in depresie si in bautura. Pana in 1940 toata munca lui fusese stearsa de pe fata pamantului. De cate ori incerca sa isi revina si sa-si reia cercetarile, era vanat si hartuit, iar intr-un final viata lui s-a incheiat intr-un spital, printr-o supradoza pe care nu si-o administrase singur.
Nimeni nu a reusit inca sa reconstruiasca microscopul lui Rife. Cativa dintre asociatii lui au incercat sa revina si sa reconstruiasca, dar fara un microscop suficient de puternic si fara perspicacitatea lui Rife si cu toate fortele oponente (companiile de medicamente sprijinite de FDA), e nevoie de ani multi pentru reeditarea succesului lui Rife. Din pacate toata aceasta munca se desfasoara astazi in ascuns. "
Voi stiati de treaba asta?
Saracia, prostia si natalitatea in Romania
Un comentariu senin la o postare de pe un blog m-a inspirat sa imi pun o intrebare si sa incerc sa-i gasesc un raspuns. Din ea s-au nascut alte intrebari si ele isi cauta, la randul lor, raspunsuri.
Se punea problema procreerii iepuresti a oamenilor sarmani si mai mult sau mai putin retardati. Se stie, ei se inmultesc precum iepurii, toarna plozi pe banda rulanta, isi fac apoi viata grea si lor, pentru ca trebuie sa hraneasca si mai multe guri si oricum n-au cu ce, dar si plozilor, pentru ca ii hranesc prost si aia se umplu de boli si bube si au un viitor daca nu incert, cel mai probabil copie la indigo cu viata parintilor lor.
Comentariul cu pricina, pe scurt, punea aceasta procreere necontrolata pe seama vointei divine. Ceea ce-ti da Dumnezeu si accepti fara sa cartesti iti aduce seninatate pe chip. Eu asta am inteles si am incercat sa contrazic. Am opinat ca nu, plozii pe banda rulanta nu ti-i trimite Dumnezeu, ca daca ar fi asa, i-ar trimite El la cei care au bani si posibilitatea sa-i creasca.
Am spus ca acesti copii sunt rezultatul lipsei de educatie si de gandire a parintilor, care apeleaza la modalitatea cea mai ieftina si mai facila de a-si procura placere: sexul. Acesti copii mai apar si dupa betii trase de parinti, care apoi sar unii pe altii ca animalele, fac sex si, neprotejat fiind acest sex - pentru ca nu i-a invatat nimeni cum sa se protejeze - duc la aparitia dorita sau nu a copiilor.
Sunt absolut convinsa ca femeile acelea sarmane, care abia au ce pune pe masa in fata copiilor pe care ii au deja, nu zburda de bucurie si nu se inchina in fata lui Dumnezeu, pline de multumire, cand constata ca iar au ramas gravide.
Sunt convinsa ca barbatii lor, chiar daca nu sunt dintre cei agresivi, mai degraba scapa o injuratura cand aud vestea, decat o rugaciune de multumire.
Am aceasta convingere si nimeni, oricat de credincios/bigot si bland ar fi, nu mi-o poate schimba. Nu cred ca Dumnezeu are de-a face cu coţăiala necontrolata dintre doi sarmani sau dintre doi saraci cu duhul sau dintre doi betivi. Ar fi prea din cale-afara ca el sa se preocupe de asa ceva si sa spuna, de acolo de unde o fi El, ia sa le mai dau eu astora un copil, ca sa ii inseninez la chip, pentru ca ei primesc. Aspectul religios al avortului sau al metodelor de contraceptie nu a fost el lamurit si clarificat de capete mult mai mari, asa ca n-o sa-mi propun eu acum sa o rezolv problema. O sa spun doar ca privesc cu ochii mari si plini de uimire la acele femei care cred atat de tare in Dumnezeu, incat pun orice pe seama vointei lui divine si accepta, resemnate si cu seninatate, orice fatalitate.
Si nu, nu mi-e greu sa traiesc cu aceasta parere despre acesti oameni. Mi-ar fi greu si o sa-mi fie, probabil, sa traiesc printre ei, pentru ca daca se pastreaza anumite tendinte demografice, cam asta va fi viitorul.
Daca aveti ceva de comentat, puteti sa dati si cu pietre, uneori ma plictisesc sa am dreptate. Daca o faceti, insa, veniti si cu argumente, pe cat posibil de bun simt, nu cu citate, da?
Pisica neagra, dantela alba
Uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, vin niste chestii albe si curateeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Ma asez pe ele, ma spal si poate se ia albul si pe mine.
Sunt ale mele si o sa ma culc pe ele ca sa fie clar.
Ei? Cum e? M-am facut mai alba????
NU? Nu pot sa creeeed :((((((((
Mai stau un pic, poate totusi se ia.
Sa nu indraznesti sa te atingi de ele!
Chestii de Excel
Pantru ca pana la anul viitor n-o sa-mi mai amintesc sigur, pun aici cateva comenzi de Excel:
1. Ca sa pot copia in alt Sheet doar valoarea subtotalurilor, apas pe nivelul 2 din stanga paginii (ca sa mi le afiseze doar pe ele), merg la Editing/Find&select/Go to special, bifez "Visible cells only", apoi Copy/paste in Sheet-ul destinatie.
2. Ca sa elimin cuvantul "Total" din celula cu coduri, selectez cuvantul si folosesc "Find and replace", la replace punand un simplu space bar.
3. Inainte de a face copy sau paste intr-o celula, ii selectez formatul dorit - number sau text, altfel imi afiseaza numai formula sau numai ce vrea el.
1. Ca sa pot copia in alt Sheet doar valoarea subtotalurilor, apas pe nivelul 2 din stanga paginii (ca sa mi le afiseze doar pe ele), merg la Editing/Find&select/Go to special, bifez "Visible cells only", apoi Copy/paste in Sheet-ul destinatie.
2. Ca sa elimin cuvantul "Total" din celula cu coduri, selectez cuvantul si folosesc "Find and replace", la replace punand un simplu space bar.
3. Inainte de a face copy sau paste intr-o celula, ii selectez formatul dorit - number sau text, altfel imi afiseaza numai formula sau numai ce vrea el.
Pisici si soareci
Dimineata Maia a prins un soricel in pod. Mic, pricajit, speriat, dar soricel, na. Am laudat-o si i l-am luat, ca sa fiu sigura.
Missie a analizat intamplarea cu mare atentie. Cand i-am dat drumul Maiei afara, Missie a sarit la ea s-o bata si duse au fost.
La cinci, maxim zece minute dupa aia i-am auzit trompeta lui Missie. Deschid usa si pe covorul de la intrare zacea un soarece mult mai mare decat cel prins de Maia. Langa el statea o foarte multumita Missie. Prinsese un soarece si mai mare decat maica-sa! Nu mai conta ca era un biet soarece de camp, colorat frumos si cu blanita. Era mai mare? Era! Bravo!
Iesim cu masina din curte si pana sa pornim o vedem pe Sissi, pisica vecinilor, jucandu-se in iarba de pe margine cu ce? Cu un soarece!
WTF???? Trei intr-o singura zi????
Increderea in sine, pasul 2
2. Learn to overcome a fear of self-love. Self-love is often equated with narcissism, egotism, and some kind of one-way trip to introversion. This is probably partly because the English language has a hard time dealing with the word "love" – it has to cover a lot of territory for the many different types of love out there. It is also mired in the confusion people feel about the messaging to do good unto others, to always be charitable, and to give, give, give, of oneself. While these are noble intentions, they can often be taken out of proportion and used to downplay putting one's own needs and wants beneath those of others out of a fear of being perceived as selfish or inward-looking. Again, this is about getting the balance right.
- Healthy self love is about being your own best friend. Self love is expressed not through preening oneself all day and constantly announcing how great you are (those are signs of intense insecurity); rather, self love is about treating yourself with the same care, tolerance, generosity, and compassion as you would treat a special friend.
- Treat yourself with care, compassion, and respect.
- Avoid overlaying how you think other people see you; how does it help you to capitulate to their idea of you? Only you can give yourself the esteem boost needed.
- Self love falters when we fall into the realm of addiction. Alcoholism, drug addiction, internet addiction, and all similar addictions are a sign that you're hurting deeply but also that you don't want to face up to the opportunities presented by working through your pain.
2. Incearca sa depasesti teama de a te iubi pe tine. Iubirea de sine este adeseori etichetata drept narcisism, egocentrism si un fel de calatorie "dus" catre introvertire. Asta se datoreaza in mare parte faptului ca substantivul "iubire" trebuie sa acopere o gama larga de sentimente. Oamenii au mai fost indusi in eroare si de interpretarea iubirii ca "a face bine celorlalti, a fi mereu plin de caritate, a da, a da, a da de la tine". In vreme ce acestea sunt intentii nobile, ele pot fi adeseori interpretate disproportionat si folosite gresit, pentru ca nu cumva sa trecem drept egoisti ori interiorizati daca punem nevoile si dorintele noastre deasupra celorlalti. Toate astea se datoreaza unui dezechilibru in interpretare.
- iubirea sanatoasa de sine inseamna sa-ti fii cel mai bun prieten. Iubirea de sine se exprima nu prin lauda de sine si anunturi constante despre cat de bun esti (astea sunt semnele unei nesigurante acute), ci prin tratarea ta cu aceeasi grija, toleranta, generozitate si compasiune cu care ai trata un prieten special;
- trateaza-te cu grija, compasiune si respect;
- evita sa iti mai inchipui ca esti asa cum crezi tu ca te vad ceilalti. Numai tu poti sa dai stimei de sine impulsul necesar.
- iubirea de sine se clatina atunci cand cadem in capcana dependentelor. Alcoolismul, drogurile, dependenta de internet si altele asemanatoare sunt un semn ca suferi profund, dar si ca nu vrei sa te confrunti cu ocaziile pe care ti le-ar oferi incercarile de a-ti rezolva durerile.
(aici parca e ceva mai multa informatie)
Increderea in sine
Carmen, intr-o postare de-a ei de pe Luxul simplitatii mi-a scos in cale un articol despre increderea in sine. Voi reda aici, intr-o traducere aproximativa, cate un pas pe postare, din cei unsprezece. Nu garantez ca o sa-i preiau pe toti. Daca unul nu mi se va parea fezabil, o sa-l sar.
Babies are born knowing their self-worth; as life moves on, the
comments, expectations, and attitudes of other people can wear down this
natural sense of self-worth. Self-worth is what enables us to believe
that we are capable of doing our best with our talents, of contributing
well in society, and that we deserve to lead a fulfilling life. Building
it up again is therefore natural, essential, and healthy.
1. Understand the power of your attitude toward yourself and views about yourself. How you perceive yourself, how you talk about yourself, and how you represent yourself eventually become the reality for you. And if it happens that you're putting yourself down, belittling your worth, and making light of your talents in the face of others, then you will come across as self-effacing, low in self-esteem, and almost a part of the wallpaper. This isn't humility, it's self-denial and an attempt to lessen your presence. On the other hand, if you exaggerate your qualities, talents, and skills, you'll come across as egotistical and arrogant but oddly enough, this is not about over-estimating your self-worth but about deceiving yourself through insecurity. There is a middle pathway and it is the one in which you recognize and celebrate the fact that you are a valuable person, equal to everyone else, and that your talents and thoughts are unique and worthy. Getting to this belief can be difficult if you have spent years underestimating your worth but it is always possible to change your thoughts and to learn to value yourself.
Ne nastem constienti de propria valoare. Pe masura ce trecem prin viata comentariile, asteptarile, atitudinea celorlalti ne pot eroda acest simt al propriei valori. Respectul de sine este cel ce ne permite sa credem ca suntem capabili sa scoatem tot ce e mai bun din talentele noastre, sa contribuim la bunastarea societatii si ne face sa credem ca meritam sa ducem o viata implinita. A-l reintregi este, astfel, cat se poate de natural, este esential si sanatos.
1. Intelege puterea propriei atitudini fata de tine si a parerii despre tine. Felul in care te percepi, in care vorbesti despre tine si maniera in care te reprezinti sfarsesc prin a deveni realitate. Daca se intampla sa te discreditezi, sa te devalorizezi si daca ai obiceiul de a-ti minimiza valoarea talentelor tale in ochii celorlalti, vei deveni modest, vei avea o stima redusa de sine si vei incepe sa te confunzi cu decorul. Asta nu este umilinta, este auto-negare si o incercare de a te face mai putin vizibil. Pe de alta parte, daca iti exagerezi calitatile, talentele si abilitatile, vei trece drept egoist si arogant dar oricat de ciudat ar parea, asta nu reprezinta o supraestimare a propriei valori, ci o modalitate de a te insela prin nesiguranta. Exista o cale de mijloc si anume aceea in care recunosti si celebrezi faptul ca esti o persoana de valoare, egala cu oricare alta si ca talentele si gandirea ta sunt unice si demne de respect. A ajunge la aceasta credinta poate fi dificil daca ai petrecut ani subestimandu-te, dar se poate sa-ti schimbi mentalitatea si sa inveti sa te pui in valoare singur.
(pana aici nimic spectaculos)
La taiatul motului lui Missie
Nu, nu, ca n-am innebunit inca! Imi imaginam doar cum ar fi fost daca as fi facut treaba asta si i-as fi pus pe tava obiecte, sa aleaga. Pisica noastra este o tipa foarte orientata, ancorata bine in spatiu si timp, care intelege perfect pe ce trebuie sa pui labuta in ziua de azi:
In caz ca nu e foarte clar, faceti clic pe poza.
Deci nu mai pot cu coincidentele!
De cand a publicat Simona postarea cu pisoii, s-a declansat o bucla spatio-temporalo-informatico-paradoxala, care ma face sa mi se zburleasca paru-n cap.
S-a declansat o serie de coincidente. Cum ele nu mai contenesc, zic sa le tin un inventar aici, sa vad pana cand dureaza.
Prima: vazand pisoii Simonei, ma gandeam sa-i trimit si sora-mii link, sa ii vada si ea. Nici n-am terminat bine gandul, ca s-a si deschis un formular de trimis postarea prin e-mail, fara ca eu sa apas pe nimic.
A doua: Intre 7 si 9 septembrie am fost la un curs. In sala de curs, pe perete, era un tablou care mi-a placut mult si pe care as fi vrut sa-l fotografiez, ca sa incerc sa-l goblenizez, dar am uitat. Cateva zile mai tarziu ma uitam pe un blog de picturi din blogroll-ul de pe celalalt blog al meu. Ma gandeam sa incerc sa caut acea pictura acolo, poate aveam noroc. N-a fost nevoie s-o caut mult, abia ce fusese postata de cateva zile! Asa am aflat ca autorul era Renoir.
A treia: am postat alaltaieri pasarea aceea care s-a dovedit a fi prigorie. Ieri am primit pe e-mail, de la site-ul de petitii online, o cerere pentru salvarea acestor pasari de la extinctie!
A patra: sambata am avut o reactie alergica puternica. Duminica am cautat pe net si am tras eu concluzia ca a fost rinita alergica. Azi primesc in newsletterul de la clinica unde suntem abonati:
A cincea: ieri (2 oct) ii dau colegului de birou o carte. Gaseste in ea definitia unei femei "dragutibile" si mi-o semnaleaza. Eu comentez ceva despre iubibila trupei Taxi. Cine incepe sa cante la radio un minut mai tarziu? Da, trupa Taxi. Nu, nu chiar melodia aia, ca ar fi fost chiar prea de tot.
A sasea (azi, 3 oct): Cautand pe internet ceva informatii despre o problema medicala personala, am ajuns sa ma lamuresc. De curand am inceput un roman. Personajul principal, in primele pagini, este un medic. Dupa ce am reluat lectura cartii, pe pagina urmatoare medicul meu primea un pacient cu problema medicala despre care tocmai ma informasem eu pe calculator!
Cum mi-am petrecut vacanta? Episodul 2
Tot ce-am povestit in primul episod se petrecea pe o canicula cumplita. Va ramane in istorie acest an cu temperaturile lui si seceta atat de cumplita. Ajunsi la destinatie - la mama acasa - am trait surpriza vietii: a plouat si a fost frig timp de trei zile! N-am iesit din casa si am stat numai sub plapuma, de nu ne venea sa credem. Ne-a tinut de urat Misu:
Dupa trei zile, cand a dat din nou soarele, am plecat intr-o mica excursie prin imprejurimi. Tinta noastra era manastirea Putna, dar n-am nimic interesant de mentionat de acolo. Am luat-o cu noi si pe o prietena de-a mamei, mare cunoscatoare de plante medicinale si ea mi-a aratat aceasta planta, numita răchitană.
Ea creste numai pe bahnă (BÁHNĂ, bahne, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau stuf; smârc) si din cauza asta e destul de greu si de gasit si de cules. E buna pentru afectiunile digestive de orice fel.
Pe langa Putna e si chilia lui Daniil Sihastru ...
... din fata careia eu si prietena mamei am cules pelin. Pelinul e de pus intre haine, in sifonier, impotriva moliilor si recunosc ca am si facut asta, dar o sa arat pe celalalt blog al meu ce si cum.
O sa inchei cu pozele unor creaturi mici, dar frumoase si pline de viata (si flamande):
Cum mi-am petrecut vacanta? Episodul 1
N-am de gand sa fac o compunere ca cea de li s-a dat copiilor la scoala anul asta. Am de gand sa pun niste borne fotografice care sa marcheze ceea ce mi s-a parut mie mai aparte la concediul de anul asta.
Dupa plecarea de la Sibiu, GPS-ul nostru ne-a indicat un traseu taaaaaaaare dragut! Ne-a bagat pe un drum caruia VOCEA (am uitat cum o cheama pe tanti de vorbeste) ii spunea "autostrada nustiucat". El arata cam asa:
Si a aratat asa pe zeci de kilometri. Este inutil sa va spun ca nu ne-am intalnit cu nimeni pe acolo. In peisaj aparea cate o constructie ...
La un moment dat ne-am intalnit cu un stol de pasari ciudate. Erau foarte multe, ceea ce mi-a demonstrat clar ca nu erau un accident, dar spuneti si voi daca ati stiut ca la noi in tara, in salbaticie, cresc astfel de pasari, atat de colorate:
Pe drum ne-am oprit la o salina celebra, despre care nu vreau sa-mi mai amintesc. Am trait acolo un sentiment de care nu ma stiam posesoare - claustrofobia - combinat cu succes cu vechiul meu rau de inaltime, combinatie din care a iesit un atac de panica de toata frumusetea. L-am vindecat singura cu multa vointa, pentru ca mi-am dat seama ca daca mi se face rau acolo, mie sau altcuiva, murim ca sobolanii, caci caile de acces construite cu fonduri europene au fost gandite cu curul. Un singur lift la care se statea cu zecile de minute la coada, coada in fata careia se baga tot romanul smecher si meltean si doua randuri de trepte abrupte si inguste, pe care se si cobora, se si urca, chit ca nu prea era loc. Organizare absolut inexistenta, lipsa totala de securitate si de protectie si de grija pentru om. Banii de intrare au stiut sa ni-i ia, in schimb.
Nu pun aici decat poza cu inceputul vietii unor stalactite:
De acolo am ajuns, pe seara, pe la apus, pe culmi de munti. Am nimerit in plina ceata si peisajul fabulos trebuia imortalizat, chiar daca mie mi s-a parut un pic infricosator, desprins parca din cosmaruri. Va puteti imagina cum ar fi sa va duceti viata locuind aici?
PS: daca stiti cum se numesc pasarile alea, spuneti-mi si mie.
Update: Gratie Stefanei am aflat ca pasarea asta este nici mai mult, nici mai putin decat PRIGORIE!
Hai cu cartea!
Asta e un indemn nici eu nu stiu pentru cine, dar hai sa spunem ca pentru turisti. Veti vedea pana la sfarsit de ce.
Anul asta ne-am petrecut prima saptamana de concediu la Ocna Sibiului. Prima data, prin douamiinumaistiucat, ne-am dus acolo ca in concediu sa si inotam un pic, dar si sa cuplam evenimentul cu Artmania de la Sibiu. Ne-a placut, asa ca anul asta am facut repetir.
In primul an de facultate am capatat o fobie: cea a caratului de bagaje grele. Am stat la camin si la un moment dat am simtit nevoia sa-mi aduc de acasa toate caietele si cartile de matematica si de fizica din liceu. Ai mei mi le-au pus pe toate intr-o valiza si le-au dat nasului de pe acceleratul de VD, fara sa se gandeasca cum o sa le si car, cred. Le-am luat de la gara, le-am tarait nici eu nu stiu cum pana jos, la metrou, am ajuns la statia Semanatoarea, le-am urcat pe scarile infinite din acea statie si mi-am dat seama ca n-o sa mai ajung cu ele la camin. Pur si simplu nu le mai puteam ridica de jos. Caminul era vis-a-vis, peste Dambovita, dar mi se parea ca e la capatul lumii. La camin locuiam la ultimul etaj, etajul 5, in ultima camera de pe culoar. Ora era 7:30. Dimineata. Nu cunosteam pe nimeni in afara de fetele de la mine din camera. Ele, evident, erau in camera, dormeau. Telefoanele mobile nu se inventasera, asta se intampla inainte de revolutie. Ce sa fac? Ce sa fac?
Am oprit una din rarele masini mici care treceau la ora aia pe Splai, in Regie. I-am explicat soferului cu ce ma confrunt. S-a uitat ciudat la mine, dar m-a ajutat. M-a dus cu masina pana in fata caminului si atat. Si asa a insemnat pentru el un mare ocol.
De atunci nu mai suport bagajele grele. Evit sa pun in gentile cu care plec in concediu chiar si chestii necesare.
Cand am facut anul asta bagajul pentru concediu, mi-am pus in el o carte subtire si mica. Am zis ca daca o s-o termin inainte de vreme (mergeam intr-un loc unde se sta pe sezlong la soare, iar eu nu fac plaja, deci trebuie sa stau la umbra si sa citesc), o sa-mi cumpar alta. Exact asta s-a si intamplat - cartea as fi putut s-o termin din prima zi, dar am mai tras de ea, ca am zis ca poate nu ajung in seara aia la librarie si a doua zi dimineata n-as fi avut chef de plimbare oricum.
A doua zi, mai pe la amiaza, in drum spre o carciuma unde sa mancam ceva, m-am tot uitat dupa vreo taraba cu carti, o librarie, ceva. Nimic. "Poate ca sunt in cealalta parte de oras" mi-am zis. Acolo am ajuns abia in dimineata urmatoare. In primul magazin unde am intrat sa luam apa minerala, am intrebat de librarie. "Urmatoarea usa" mi s-a raspuns.
Ne-am uitat in vitrina - nu parea sa fie acolo. Ne-am dus un pic mai sus, am intrebat de librarie. "Un pic mai jos". Asadar, acolo trebuie sa fie, totusi. Intram. Ma invart in loc, in incercarea de a gasi rafturile cu carti, printre cele cu borcane, tigai, pahare, vaze, bibelouri, detergenti, hartie igienica ...
Evrika! Simultan aproape - dezamagire. Numai carti de colorat si cateva manuale de clasa a V-a. N-am incotro si intreb:
- Nu va suparati, aici e libraria?
- Da.
- Si cartile unde sunt?
- Nu tinem.
- ... ???
- Nu se cumpara.
- Si unde pot gasi si eu ceva de citit?
- N-aveti unde.
- Macar un ziar, o revista, ceva ...
- Nu se mai aduc ziare aici. Nu le cumpara nimeni. Nici reviste. Imi pare rau. Eu am incercat sa aduc carti, dar am ramas cu ele pe stoc si nu mai aduc. Incercati la Posta, poate mai au ei ceva ramas.
Am plecat "sidefata". La Posta aveau numai reviste din alea de integrame, cu femei goale pe coperta. Nici macar un sudoku n-am gasit.
Am ramas cu un gust foarte, foarte amar, pentru ca in orasul ala locuiesc oameni, exista copii. Nu par prea bogati, asa ca nu cred ca au fiecare acasa un calculator cu internet. Ei ce citesc? Ce fac in timpul lor liber? Ce fac cu scoala? Ce fac cu sufletul lor?
Asa ca dragi turisti care mai treceti prin Ocna Sibiului, cumparati macar un ziar de acolo, poate ajutam cu ceva. Eu zic asa, dar ramane o problema: de unde sa-l mai cumparati acum?
Sentimente amestecate
Asta primavara am jinduit dupa caldura, soare, vara adevarata. A venit destul de intempestiv, adica a dat caldura mare si soarele peste noi cand organismul inca nu era adaptat. Am suferit de cald.
Nimic nu mai e treptat, totul e brusc.
Acum am senzatia ca e si vara si toamna in acelasi timp, sau ca toamna pandeste dupa colt, iar intr-o clipa de neatentie i-ar lua locul verii si s-ar instala si ea brusc. Inca nu sunt pregatita de toamna, n-am apucat sa ma adaptez bine la caldura asta ciudata, mai am nevoie macar de o luna de zile. Toamna, mai stai.
Oare va mai fi vreodata vreme normala, asa cum era in copilarie? Nu-mi amintesc ca in vacantele de vara sa nu fi putut sta afara din cauza caldurii. Cand se apropia 15 septembrie, inca mai era frumos afara, inca ne mai puteam juca in curte si inca ne mai putea parea rau ca incepe scoala si n-o sa mai avem toata ziua la dispozitie sa stam afara. Abia pe la sfarsitul lunii incepeau ploile, se racea vremea, incepea sa miroasa a rechizite noi, a carti, a ardei copti si a salata de vinete. De cativa ani buni septembrie nu mai miroase asa pentru mine si asta nu pentru ca au trecut multi ani de atunci.
Sunt o echinaceA
|
I am an |
Curcubeul personal
Your rainbow is shaded blue.
What is says about you: You are a tranquil person. You appreciate friends who get along with one another. You share hobbies with friends and like trying to fit into their routines.
Find the colors of your rainbow at spacefem.com.
Normal ca nu-mi place cum arata :)))
Il gasiti aici: http://spacefem.com/quizzes/rainbow/
What is says about you: You are a tranquil person. You appreciate friends who get along with one another. You share hobbies with friends and like trying to fit into their routines.
Find the colors of your rainbow at spacefem.com.
De antrenat creierul
http://www.lumosity.com/about
Este un site care iti produce un program de exercitii zilnice pentru sporirea performantelor cerebrale.
Exercitiile sunt dragute si nu foarte grele. Dureaza circa 15 minute pe zi.
Cateva dintre recomandarile pe care ti le dau la fiecare joc:
"Ride a bike: Research shows that physical exercise strengthens both the body and the brain! Exercise reduces stress and promotes the growth of new brain cells."
“Improving your working memory can lead to an improvement in fluid intelligence or IQ.”
“Meditate: Periodically calming and focusing the mind has been shown to improve processing speed, attention, and response times.”
“Be social: Interacting with others supports cognitive health by exercising diverse areas of the brain.”
“Vegetables such as kale (napi?!), collards (un fel de varza), chard (sfecla) and spinach have high levels of antioxidants that help protect your brain.”
“The average adult human brain weighs about 1400 grams (3 pounds), or about 2% of total body weight.”
Este un site care iti produce un program de exercitii zilnice pentru sporirea performantelor cerebrale.
Exercitiile sunt dragute si nu foarte grele. Dureaza circa 15 minute pe zi.
Cateva dintre recomandarile pe care ti le dau la fiecare joc:
"Ride a bike: Research shows that physical exercise strengthens both the body and the brain! Exercise reduces stress and promotes the growth of new brain cells."
“Improving your working memory can lead to an improvement in fluid intelligence or IQ.”
“Meditate: Periodically calming and focusing the mind has been shown to improve processing speed, attention, and response times.”
“Be social: Interacting with others supports cognitive health by exercising diverse areas of the brain.”
“Vegetables such as kale (napi?!), collards (un fel de varza), chard (sfecla) and spinach have high levels of antioxidants that help protect your brain.”
“The average adult human brain weighs about 1400 grams (3 pounds), or about 2% of total body weight.”
Cel mai feroce motan
Am gasit filmuletul asta bantuind pe net si m-am ingrozit. Trebuie ascultat neaparat cu sonor si numai de catre cei care n-au probleme cardiace :)))))
Caldura mare, monser ...
Missie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
