Mda ...

Nimic nu merge. Frustrare, nervi, irascibilitate. Ieri am avut un car de draci pe mine, la serviciu, apoi în maşină, pe drum, acasă, încontinuu. Nu mă puteam apuca de nimic, pentru că îmi era foame, dar n-aş fi mâncat ce aveam în frigider, ci ce nu aveam. Nu îmi găseam locul în casă, aşa că mi-am luat seminţele şi m-am băgat în pat. După ce mi s-au făcut buzele ferfeniţă, am vrut să adorm. N-am putut să adorm până pe la 1, 2 ... Când în sfârşit reuşisem şi visam ceva, m-a trezit Max cu lătratul lui. Am ieşit ţipând la el, s-a speriat săracul, n-a vrut cu nici un chip să intre în casă, băgase coada între picioare şi se făcuse mic mic, chircit pe lângă casă.

Viaţa mi se pare nasoală acum. Singurul motiv pentru care nu bag ţigara în gură este ciuda. Mi-ar fi ciudă să mă fi supus la tot chinul ăsta degeaba. Am avut mari aşteptări, m-aş dezamăgi în primul rând pe mine dacă aş renunţa, dar lupta asta mi se pare înfiorătoare.

Nu îmi găsesc locul în propria mea viaţă, n-aş fi crezut că o porcărie de ţigară îţi poate oferi un punct de echilibru, dar cel puţin la nivel psihic cred că îmi oferea. Naiba s-o ia, trebuie să existe echilibru şi fără.

2 comentarii:

Anonim spunea...

e ok. esti pe drumul cel bun!
etapa urmatoare: o sa te bucuri ca nu ai arme la indemana, pentru ca din orice fleac o sa-ti vina sa ucizi.
pana acum nicotina a considerat toata actiunea ta ca un act de rebeliune adolescentina. acuma incepe sa realizeze ca pierde teren si-ncepe sa joace marsav, trimitandu-i creierului tot felul de biletele infame ca nu mai poti, ca asa nu mai merge, universul comploteaza impotriv ta, nimeni nu te intelege si toti au ceva cu tine.
nu uita ca e doar o etapa.
si nu uita, oricat de greu ti s-ar parea, sa bei apa, muulta apa.

cristina spunea...

sa stii ca am banuit eu ca universul are ceva cu mine! :))