Ziua a 11-a

Doar pentru că-mi place că se adună la număr, că n-am prea multe de zis. Ieri am tras o duşcă de picături, pentru că am avut o serie de probleme cărora am simţit că nu le fac faţă. Azinoapte m-am trezit în miez de noapte şi n-am mai putut să adorm decât foarte foarte târziu. Dimineaţă eram cam zob, azi un pic obosită, dar tot agitată interior. Incă rezist. Incă îmi este greu.

2 comentarii:

balaurdegradina spunea...

la mine nivelul de frustrare a ramas la cote inalte mult dupa ce nevoia fizica de nicotina a disparut. cred ca cea mai perversa componenta a dependentei este cea psihica!
trucul care m-a ajutat sa rezist a fost unul rudimentar. el s-a numit "de maine!"
cand simteam ca nu mai pot si nu mai pot imi spuneam c-un fel de ura:"gata! in definitiv n-am ucis pe nimeni!
m-apuc iar de fumat! de maine!" curios ca posibilitatea asta de a renunta ma facea sa ma simt mai bine. ma calma.a doua zi dimineata eram mai linistita, rememoram tot chinul depasit al primelor zile, asa ca o lasam pe mai tarziu.iar mai tarziu ziceam maine.

cristina spunea...

laura, adica tu si dupa 4 ani de zile mai simti frustrare????
stiu ca "once a smoker, always a smoker", dar parca nici chiar asa! cine naiba m-o fi pus sa pun tigara in gura prima data?