Nimic spectaculos până acum, e oarecum o rutină zilnică: din când în când, dar tot mai rar, îmi amintesc că aş fuma o ţigară. Imi revine în mine (nu în minte, în mine, în interior, undeva în coşul pieptului) acea stare care mă făcea să mă reped la pachet şi să îmi aprind ţigara. Pachet la care să mă reped nu mai am, căci de ieri de dimineaţă nu l-am mai cărat după mine în poşetă (recunosc, luni l-am luat, că "poate cine ştie, nu rezist"). Marţi dimineaţa l-am scos din poşetă şi l-am aruncat undeva pe pat. Scrumiera acasă încă mai are în ea acele ultime 4 mucuri de sâmbătă dimineaţă, nu-mi vine deloc să mă ating de ea.
Ieri am luat dimineaţa, după spălatul pe dinţi, prima tură de picături, la serviciu a doua şi una preventiv, înainte de a pleca acasă. Atât. Acasă am mâncat seminţe, dar cu mult mai puţină înverşunare. M-am băgat din nou devreme în pat, dar am adormit abia pe la 11, însă fără să simt nevoia de picături.
Azi dimineaţa nu am mai luat picături. Doar pe la 11 am simţit că ar fi aşa, o undă de pericol şi am pus 15 în linguriţă. Cred, sper, că greul începe să treacă, încet încet.
3 comentarii:
Apa... muulta apa!
Chiar daca nu-ti vine s-o bei!
Te-ajuta sa cureti organismul (ceva la nivel de celula, nici macar n-am incercat sa retin cum functioneaza), mai taie pofta de mancare, iti confera senzatia ca ai ceva de facut...si parca treci mai usor peste pauzele in care inainte trageai o tigara.
Ai observat cat timp liber ai acuma?
In primele zile nu trece un minut in care sa nu fi bantuita, intr-o forma sau alta, de-un gand legat de tigara. Treptat intervalele se lungesc, mai intai cateva minute, apoi zeci de minute, ore...
In 4 martie am implinit 4 ani de cand am facut marele pas.
laura, felicitarile mele! 4 ani ... acum imi par un obiectiv indepartat ... dar poate voi reusi si eu.
nu am mai mult timp liber acum, caci sunt putin confuza si derutata si cand ajung acasa, nu fac nimic din ce faceam inainte, doar mananc seminte si ma culc devreme :)
cristina, ma gandesc la tine, sa stii.
Trimiteți un comentariu