Ziua a 10-a

Cam aşa cred că vine, a 10-a, nu? Greu, frate, greu de tot. Vineri mi-a fost greu ca-n prima zi. Nervi, nervi, frustrare, frustrare, îmi venea clar să-mi bag picioarele şi să renunţ la lăsatul de fumat. Imi aminteam numai de bine despre fumat, mă gândeam că nu am nici un avantaj că m-am lăsat, că e doar o renunţare la ceva ce-mi plăcea să fac. Mda, îmi veneau în cap toate gândurile cele rele, dar undeva în adâncul sufletului îmi spuneam că o să treacă şi asta. Si trecea. Apoi gândurile reveneau, mai virulente. Atacuri în toată regula, de parcă cineva îşi pusese în gând să recucerească un teritoriu pierdut. Sâmbătă dimineaţa - aceeaşi poveste cu cafeaua şi cu veranda şi cu ... Am ieşit pe verandă cu cafeaua, am băut cam jumătate din ea, am admirat peisajul, dar n-am fumat. In circa 10 minute mă liniştisem deja. Ca să nu mă mai gândesc, am ieşit afară, în grădină. Am tăiat via, am săpat un strat şi am pus seminţele de salată, spanac, ridichi, apoi pe la amiază m-am băgat un pic la somn. N-a mai fost chiar atât de greu, dar până să mă bag în pat am avut un soi de depresie aşa, un fel de stare din aia în care nu vrei să vorbeşti cu nimeni, vrei să fii lăsat în pace de toţi. Duminică am avut musafiri. Oameni dragi, cu care îmi plăcea să stau la poveşti, cu un păhărel de ceva în faţă şi cu ţigara în mână. N-am simţit nevoia să fumez, ei au ieşit afară când au vrut să fumeze, i-am însoţit dar nici nu am remarcat că ei fumau şi eu nu. Duminică în mod cert a fost mai uşor. Azi ... la birou, de dimineaţă, iar am avut o oră, două, critice. Deşi îmi vine să fumez, să-mi reiau obiceiurile, să mă duc cu colegii fumători la fumoar şi să mai scuturăm limba la o bârfă, două, trei, n-o fac. N-o fac şi gata. Stau aici, la birou, bântui pe net, scriu pe blog, mai fac treaba de servici, mai stau de vorbă cu colegii. O să treacă şi greul ăsta.