Oameni?

Eram prin clasa a V-a când tata a venit acasă cu o mască de gaze de la gărzile patriotice. Când am văzut-o, toate coşmarurile mele au prins chip şi viaţă. Am fost convinsă că a început războiul. Le-a luat alor mei mai mult de o jumătate de zi să mă liniştească şi să mă convingă că nu începuse nici un război. N-o să uit niciodată cum m-am simţit atunci, câtă panică şi spaimă aveam în suflet, câtă disperare şi cât defetism şi mai ales câtă durere, gândindu-mă în permanenţă că nu aveam cum să scăpăm cu bine dintr-un război.

Războiul e ceva (că nu-i nici lucru, nici fiinţă ... ştiţi voi) ce n-am înţeles şi n-o să înţeleg niciodată. De ce s-ar apuca unii oameni să întreprindă ceva atât de cumplit şi de dăunător altor oameni? Pentru bogăţii, teritorii, bani, putere şi alte asemenea, o să-mi spuneţi. Stiu asta, dar.

Zilele trecute văzusem pe un Discovery un reportaj despre cum ar arăta Pământul dacă noi, oamenii, nu am mai fi. Abia cam la 200 de ani de la extincţia noastră natura s-ar reechilibra, speciile care acum sunt pe cale de dispariţie şi-ar reveni, cele care acum au exemplare slab dezvoltate ar ajunge la adevărata lor dimensiune, s-ar crea noi specii, noi teritorii pe care viaţa să le populeze. Cel mai tare m-a impresionat când au explicat ce se întâmplă cu balenele. După ce că au fost vânate masiv pentru grăsimea lor, acum ele nici nu se pot perpetua cum trebuie, pentru că zgomotul de la motoarele navelor le perturbă şi nu-şi pot transmite cântecul lor de împerechere.

Am văzut şi un film, " The Day the Earth Stood Still". Extratereştrii ne studiau de multă vreme şi au ajuns la concluzia că suntem o specie distructivă incorigibilă, aşa că au venit să ne elimine de pe faţa pământului, ca să-l salveze. S-au răzgândit în ultimul moment, când au văzut că avem ceva diferit faţă de ei şi pentru care merita să ne mai dea o şansă de a ne schimba (schimbare pe care oamenii cu care au stat de vorbă pretindeau că nu o putem face decât dacă suntem pe marginea prăpastiei). In film, acel ceva cred că erau sentimentele, iubirea, grija faţă de alţi oameni, sensibilitatea! Ironic.

După tot acest preambul, cam lung, ajung la întrebările care mă tot macină de ceva timp: au războaiele un rost, un rol practic? Sunt ele strict necesare pentru vreun echilibru al speciei? Este nevoie de ele ca oamenii (militari sau civili, tot oameni sunt) să moară şi să se menţină astfel un anume efectiv ?

Si dacă răspunsul ar fi "da", ar fi tot aiurea. S-ar pune alte probleme, de etică, de moralitate, de religie etc.
Dacă răspunsul este "nu", atunci de ce nu se poartă războaiele astea pe computere? De ce nu se fac programe în care, dacă ţara X vrea s-o atace pe ţara Y, s-o provoace informatic şi să se joace acolo de-a războiul până n-or mai putea? Convenţii mondiale, ca la olimpiade, în care învinsul să accepte fără crâcnire victoria celorlalţi, cu toate consecinţele ei în plan real, dar fără victime omeneşti ...

Ei, toate astea nu se vor putea face niciodată, tocmai pentru că suntem oameni şi omul este cea mai distructivă fiinţă de pe Pământ, care nu poate fi ţinută în limite decât prin manipularea fricii.