Că e blogul meu şi pot să vorbesc despre mine cât vreau. Am avut o revelaţie: mi se întâmplă ceva ce nu ştiu să ţin sub control, adică am început să nu mai am răbdare şi interes pentru nici un subiect de discuţie. Face excepţie doar subiectul "animale".
In birou se discută politică, am învăţat să nu mai aud. La fumoar se discută fel şi fel, dar nimic interesant sau care să merite atenţie. Acasă mai apare câte un subiect demn de interes, dar îl epuizăm repede, că ne cunoaştem prea bine şi gândim la fel. Când merg prin vizite, gazdele au de vorbit despre ele. Foarte rar mă interesează în detaliu. Cu mama mai dezbat una şi alta, dar nu mă preocupă atât subiectele, cât faptul în sine, de a vorbi cu mama, indiferent despre ce. Cu sora mea nici n-am senzaţia că discutăm pe vreo temă, cu ea comunic şi foarte adesea nu numai verbal, parcă avem şi alte canale şi moduri de a ne (sub)înţelege. Cu prietenele, la telefon, ne punem la curent cu ce-am mai făcut, iar la sfârşit rămân cu o singură idee, "îi e bine, ok/îi e rău, hai s-o ajut".
Mă sălbăticesc şi nu ştiu dacă e vina mea, dacă pot să acţionez în vreun sens, dacă e un rezultat, dacă ... sau dacă. Poate că doar îmbătrânesc şi mi se accentuează nişte trăsături. Mai văd eu. Gata, m-am plictisit de subiect.
6 comentarii:
Deci îi semn că trebuie să ieşim la pozat :P
Dar nu vorbim, da? :)))
?
să comunicăm telepatic, zici?
.. şi scoate chestia aia cu distractiv, interesant, extraordinar. ce naiba.
ce era inainte de si?
as scoate-o, daca as sti cum am pus-o. o sa incerc, dar dupa ce ma loghez.
done.
Trimiteți un comentariu