The other side of my moon: Cum moare putin un copac

Anonim spunea...: foarte, foarte fain. da' invie la primavara, sunt convins.; 10 noiembrie 2008 la 20:22
cristina spunea...: :) asta e avantajul in a fi copac.; 10 noiembrie 2008 la 22:42
Anonim spunea...: ar fi fain sa fie asa si la oameni, nu?
sa murim putin iarna, sa ne ingropam intr'un dulap in casa... intr'un fel de hibernare moarta... si pe 1 martie, de ziua voastra, ca un cadou asteptat... sa inviem cu totii... sau, ma rog, doar barbatii... si voi sa ramaneti vii.; 10 noiembrie 2008 la 23:14
cristina spunea...: he he, eu nu mi-aş dori aşa ceva, că un bărbat în dulap, o iarnă întreagă ... deranjează olfactiv, dacă înţelegi ce vreau să spun :)
dar da, ca metaforă, e fain.
totuşi, acelaşi cadou în fiecare an???; 11 noiembrie 2008 la 09:22
Anonim spunea...: bine. in fiecare an sa aiba alta culoare si alt corp. mai multe sau mai putine maini si degetele la picioare si din ce in ce mai multa virilitate. e bine, nu?; 11 noiembrie 2008 la 11:25

The other side of my moon