Despre nesimtire

Daca cineva te-ar pune sa raspunzi la intrebarea "Este bine pentru tine sa fii nesimtit?", probabil ca ai da doua raspunsuri: unul in sinea ta ("Da, da, e bine, ca altfel n-ai cum sa supravietuiesti intr-o mare de nesimtiti cum e in ziua de azi.") si unul cu voce tare, pentru urechile celui care te-a intrebat (il stii si singur).

Dar daca nu esti nesimtit din fire, un act de acest gen consider ca ti-ar provoca oarece stanjeneala cand te-ar pune  cineva/ceva sa-l faci, nu? Nici nu cred ca ai fi foarte veridic, foarte natural. Daca alegerea ti-ar apartine, nici macar nu cred ca ai alege sa fii nesimtit, cred ca ai prefera sa nu fii.

Asta ma face sa cred ca atunci cand faci un gest cu o naturalete incontestabila, cu o agresivitate genuina, dezarmant de iritant, am voie, cu toata nadejdea, sa te numesc NESIMTIT fara sa existe riscul sa ma insel sau sa gresesc, nu? 

Stiti de la ce m-am luat? De la una din maxi taxi, langa care am avut ghinionul sa ma asez. Frate, avea poala plina de sacose pe care le tinea cu o mana, cu cealalta mana tinea telefonul inteligent (clar mai inteligent decat ea!) la care a vorbit tot drumul si TUȘEA! A tușit tot drumul, fara sa isi puna mana la gura (ca nu mai avea o a treia libera), fara sa se opreasca din vorbit, fara sa-i pese ca se plangea cu voce ragusita la telefon, tuturor celor zece prietene cu care a vorbit, cat de rau se simte si cat de bolnavi sunt ea si toti colegii ei de birou! Avea vreo importanta ca masina era ticsita si ca ne facea cadou tuturor acea raceala, in prag de sarbatori?? Pentru ea nu.

Am avut tendinta sa ii atrag atentia. M-am jenat. Am preferat sa imi pun fularul peste nas, in speranta ca asta m-ar putea proteja cat de cat de riscul de a lua de la NESIMTITA asta ceea ce daruia ea cu atata larghete, nepasare si chiar inconstiență. Sau poate cu sadism? Nu stiu.

Am coborat amandoua in acelasi loc si asa am avut ocazia sa vad si unde statea. Nu stiu cat de relevant este, dar statea intr-o vila imensa, luminata la toate ferestrele, care nu-s putine. Familie mare, avere mare, nesimtire pe masura.

Inca ma mai minunez.

De toamna ...

Inainte imi placeau zilele astea ploioase, intunecate, in care n-ai fi vrut sa iesi din casa, ci sa stai la gura sobei, sa bei o ciocolata calda si sa asculti o muzica linistitoare, citind o carte buna.
Acum nu-mi mai plac. Mi se pare si ca au o alta culoare - un gri prea cenusiu, prea intunecat, prea urat prevestitor.
Din masina, de pe scaunul meu incalzit, norii grei de dimineata mi-au dat o stare vecina cu panica. In loc sa ma simt confortabil in caldura masinii, ma simteam disperata ca va trebui sa cobor in mediul ala umed, rece, neprietenos.
N-a fost chiar asa de rau, insa. Ploaia se oprise, doar vantul mai avea zbateri, si transportul in comun - am stat in statie cred ca de patru ori mai mult ca de obicei. Cand ploua, in Bucuresti e jale.
In definitiv, e toamna ... Doar toamna.
Si ca sa inchei intr-o nota macar vesela, caci optimista nu mai am de unde, va pun un filmulet amuzant pentru cei carora le plac animalele:

Cats Stealing Dog Beds

Sursa: aici

Pluralul englezismelor

Sa luam, de pilda, cuvantul smartphone. Care este pluralul romanesc al acestui cuvant englezesc?
Ce facem cu englezismele, cine stabileste regulile pentru pluralul lor? I mean ... nu pot sa zic smartfoane? Ca la telefoane? De ce e musai sa zic smartfonuri?

"Camino. O calatorie a Spiritului." (6)

"Aceasta a fost prima manifestare de violență. Violența împotriva legilor divine. Sufletele au început să se certe și să se ciorovăiască între ele, în timp ce au continuat să creeze fiinte din  ce în ce mai bizare și diforme, care le reflectau pe ele însele. Ele au făcut creaturi uriașe, inutile și aproape fără creier, ca, de exemplu, dinozaurul. A început conflictul pentru supraviețuirea celui mai bine adapta - declanșând, pentru prima dată pe Pământ, legea cauzei și a efectului, sau legea karmei - deoarece orice energie se întoarce la ea însăși. [...]
Intre sufletele nou încarnate - prinse în capcana unei forme fizice mai dense, de animale - a izbucnit lupta și omorul, ceea ce le-a provocat o mare durere. Arhanghelii au privit cu dezamăgire, dar au rămas detașați.
Acesta a fost fructul muncii lor. Aceștia au fost îngerii căzuți. Arhanghelii erau martori ai rezultatelor acțiunii liberului arbitru, atunci când acesta depășea granițele voinței Divine. Dar ei nu au intervenit. Ei știau că Marele Creator Zeitate îi iubea pe toți. E posibil ca cei căzuți să se fi simțit separați și îndepărtați de lângă Zeitatea Divină - dar nu pentru totdeauna.
Existau și alte ființe, în alte lumi, sub alte forme, cu alte tehnologii - alți frați care progresaseră mai mult pe calea arătată de Marele Spirit. [...] In fiecare caz, sarcina fiecărui suflet individual era de a-și aminti de propria sa natură Divină - și de a se întoarce la ea."

”Camino. O călătorie a Spiritului.” (5)

"Doborâte de însăși forța creației pe care o puseseră în mișcare, ele au devenit, mai degrabă, una cu creațiile lor, decât să rămână în unitate cu Zeitatea Divină. [...]
Arhanghelii Mihail, Ariel, Rafael și Gabriel au privit cu dezamăgire cum s-a desfășurat baletul virtual al evoluției distorsionate. Ei au privit cum sufletele frați, care își pierd controlul, încep să se încarneze în ființele pe care simțeau o imperioasă nevoie de a le controla. Aceasta a fost căderea originară din grație. [...] Ei și-au pierdut conștiința de a fi copii ai luminii și au căzut complet în planul material - experimentând nu numai durere, ci și senzualitate.

Aceasta este ceea ce s-a numit revolta lui Lucifer, sau influența luciferică. Lucifer înseamnă ”purtător de lumină” - așa cum erau aceste suflete ale Zeității Divine - dar, atunci când, prin propriul lor liber arbitru, au căzut din grația Divinității, ele și-au creat în ele însele propriul lor teren moral de bătălie. Deci, conceptul de rău este, în realitate, actul de îndepărtare de Zeitatea Divină, prin propria lor voință. Influența luciferică nu a venit de la o singură ființă rea - ci a fost, mai degrabă, o greșeală colectivă, făcută de sufletele originare care au uitat că ele au fost create pentru a servi Zeitatea, manifestând iubire divină pentru tot ceea ce există.”

”Camino. O călătorie a Spiritului.” (4)

”Odată cu primul val de suflete care a ajuns în planul Pământului, s-a produs o metamorfoză. [...] Ele erau libere să domnească asupra tuturor formelor de viață. Erau aici pentru a crea noi specii și pentru a ajuta la evoluția vieții pe care au creat-o.

Si astfel, sufletele de lumină au început să creeze viață. O zi putea deveni o mie de ani. Timpul nu avea nici un sens pentru sufletele copii. Se concentrau în colectiv cu toate frecvențele electromagnetice ale ființelor lor, până când obiectul creației lor fizice răspundea cu o viață a lui proprie. [...] 

Sute de mii de creaturi au evoluat în acest fel. Prin mișcarea timpului și spațiului, prin evoluția muncii lor din planul pământesc, sufletele trimise pe Pământ au început să devină fascinate de Pământul fizic. [...]Si, fiind curioase și având liber arbitru, ele s-au îndragostit de ropriile lor creații. Ele creau, folosind toate energiile universale Divine aflate la dispoziția lor. Viața a devenit un teren de joaca ce oferea multe posibilități. Ele au creat ființe numai cu frecvența energiei yin; au creat numai frecvențe de energie yang; au creat amestecuri de yin și yang și de pozitiv și negativ. Au creat o panoplie a creațiilor diverse. Apoi, au fost seduse de operelel lor minunate, crezând că, în multe privințe, ele au creat o frumusețe mai mare decât Marele Spirit. Astfel, ele au devenit răzvrătite, apropiindu-se din ce în ce  mai mult de operele lor fizice și depărtându-se din ce în ce mai mult de Zeitatea Divină - până când, în cele din urmă, au devenit întru totul atrase de creațiile lor fizice și, efectiv, au căzut din starea de grație, în planul fizic.”

"Camino. O calatorie a spiritului" (3)

"De-a lungul a miliarde de ani, aceste suflete au evoluat, fiind însărcinate de Zeitate să fie co-creatori ai vieții fizice - trilioane de perechi de ființe suflete, rostogolindu-se [...] până când unele au ajuns la însăși planeta Pământ, în timp ce altele au țâșnit în viteză către [...] alte lumi. Altele au rămas în starea divină, servind numai voința Marelui Spirit - printre ele numărându-se sufletele numite Mihail, Ariel, Rafael, Gabriel. Ele comunicau între ele ca vibrații de lumină și iluminare, foarte evoluate. [...] Arhanghelii vegheau asupra sufletelor care aveau misiuni pe Pământ. Ele urmăreau sufletele ființe, care erau create fiecare în mod special numai pentru perechea ei [...].  Amandouă (sufletele) erau egale, deoarece fără unul din ele, nu exista activitate - și nici viață.
Astfel, cu fiecare suflet, cercul era complet, pentru că fiecare suflet era androgin. [...] Scopul lor era de a certifica Zeitatea și de a servi Voința Divină - care, la rândul ei, urma să servească sinele lor mai înalte. Si, pentru a face acest lucru, Zeitatea a dăruit copiilor de lumină cel mai mare dar din toate - liberul arbitru: capacitatea de a se elibera, de a-și alege propriul stăpân."

"Camino. O calatorie a spiritului" (2)

”Si acum, universul brut era stabil și armonios. Era armonie absolută, pace absolută. Dar era ceva incomplet. Era liniște în interiorul Marelui Spirit, o singurătate în Unicitatea lui ... o încremenire ... o nevoie profundă. Zeitatea simțea nevoia să experimenteze sentimentul de a se simți pe ea însăși în propriul sine. Simțea nevoia să devină ne-goală. Simțea nevoia să SIMTA. Simțea că operele ei însemnau puțin sau nimic - fără să simtă în ea însăși. Zeitatea își iubea creațiile și a văzut că ele erau bune - dar, ca să nu mai fie singură în unicitatea ei, s-a întors spre interior și a spus: ”Iată, voi face cea mai mare creație din toate. Voi face viață și viața va fi după chipul meu.”. Si astfel s-au născut suflete individuale, care erau în starea de perfecțiune și esență divină. Trilioane de suflete după chipul divin al Zeității, o lumină albă pură, s-au răspândit în univers, apoi s-au rupt și s-au alcătuit în perechi. Perechile de suflet s-au întins una către cealaltă, capabile să se pătrundă și întrepătrundă în și între ele - fără a-și pierde cunoașterea propriei perechi.

Marele Spirit a creat perechile, pentru a fi suflete pereche. Fiecare individualitate din cadrul perechii a fost creată atât de gen masculin, cât și de gen feminin - și, de aceea, completă în sine însăși. Fiecare suflet individual era de ambele genuri - și din acest motiv, nici unul nu-l domina pe celălalt, ci era egal cu el. Marele Spirit, conștient de propria sa perfecțiune, dorea ca și copiii săi să fie împliniți unul în celălalt, pentru ca, în calitate de perechi de suflet, ei să se confirme unul pe altul. Astfel, sufletele au fost create câte două și au fost legate unul de celălalt, de la începutul timpului - și vor rămâne legate pentru eternitate. Impreună, ele erau la fel de strălucitoare ca o mie de sori, fiecare din ele fiind o ființă separată care lumina ... copii de lumină ... copii ai Zeității.
[...]
Deci, sufletele copii de lumină au fost create pentru a fi o companie unul pentru celălalt - și, în același timp, pentru a servi drept companie Zeității, care era creatorul lor și Marele Spirit care leagă împreună toate lucrurile.”

"Camino. O calatorie a spiritului" (1)

Așa se numește cartea scrisă de actrița Shirley MacLaine. Redau câteva pasaje din revelația ei:

"La început, era doar o singură conștiință, un singur Spirit, o singură Forță, un singur Unu. In interiorul acestui Unu se afla energia care avea să unească, mai târziu, toate lucrurile, toată viața, toate gândurile, toate faptele, totul, totul ... și să le facă pe toate una.

In această singurătate, Spiritul Unic a început să se miște în el însuși. Acest Unic Spirit a făcut să se miște mari minuni și creații. Un panteon de gaze de hidrogen s-au împletit în și unul în jurul altuia - până când au devenit sori. Starea de lumină și starea de întuneric, împreună cu substanțele gazoase combinate cu activitatea nucleară au creat luminozitate - până când lumina a devenit culoare. Masa absolută și Spiritul absolut au interacționat spre nașterea cosmosului, creând universuri în interiorul universurilor, lumi în interiorul lumilor, dimensiuni în interiorul dimensiunilor. Si totuși, nu era încă decât un singur Spirit, o singură energie, o singură lege care punea toate lucrurile în mișcare, lega la un loc toate sistemele - făcându-le complete și întregi în ele însele. Si toate creațiile erau armonioase, ca niște simfonii ce formau o muzică a sferelor.

Trilioane de galaxii se învârteau și ardeau în și în jurul și separat una de cealaltă. In timp ce sori explodau și mureau, alții erau creați. Vidul Cosmic al nimicului a devenit activ. Marele Gând acționase. Zeitatea s-a mișcat timp de șapte mari perioade - iar după a șaptea, Zeitatea s-a odihnit."

Cuvinte si pareri

De ce "femela" mi se pare ca suna peiorativ, in comparatie cu "mascul"?
Daca un barbat si-ar prezenta iubita ca pe "femela" lui, nu i-ar da aia cu ceva in cap? Dar daca ea i-ar spune "masculul" meu? Cum credeti ca ar reactiona el?

Carne

Nu-s in cea mai buna forma psihica si de aceea ma gandesc mai mult zilele astea la chestii sumbre. Daca nu vreti sa va stricati starea de spirit, opriti-va aici cu cititul acestei postari.

Ma intreb, de pilda, de ce a lasat Dumnezeu ca oamenii sa manance carne? Nu putea sa ne creeze fie vegetarieni, fie fara sa avem nevoie de hrana materiala? Pentru asta trebuie sa omoram o multime de suflete absolut nevinovate - caci ce vina poate sa aiba vita de la abator? Ca s-a nascut? Nu stiu daca ea a vrut, cred ca tot omul a determinat si nasterea ei. Ca a mancat si a dormit si atat? Ce poate face din asta o vina? Dar ca are constiinta si stie cand ii vine sfarsitul crud si se teme si sufera ce se mai poate spune? De ce a lasat Dumnezeu asa? 

In locul vitei poate fi orice fiinta: porcul, oaia, MIELUL (imaginati-va cum ar fi sa fiti mic si cineva sa va ia de langa mama ca sa va omoare ... ), gaina, iepurasul, puiul ... maimuta, cainele, calul, magarul, sarpele, broasca ... orice fiinta vie care este sacrificata fara sa se poata apara pentru a ne umple noua burtile.

Ce sa spun, cine sunt eu sa il judec pe Dumnezeu? Un mare nimeni, da, recunosc, dar de ce nu ma lasa indiferenta moartea animalelor? De ce, cand trec cu masina pe langa un caine facut una cu asfaltul nu pot sa nu ma indoi de durere si de parere de rau? De ce mi se chirceste sufletul cand vad un arici calcat de masina, cand el venise sa ia niste corcoduse cazute - ghinion - pe asfaltul pus peste teritoriul lui natural? Ii era foame, Doamne, ce vina avea el?

De ce ne iubesti pe noi mai mult, Doamne? Cu ce suntem noi mai buni in fata Ta decat animalutele? De ce ai lasat asa? 

De-ar fi sa cred cartile ezoterice, animalele ar fi reincarnarea unor spirite inferioare, care trebuie sa evolueze. Pana si o astfel de ierarhizare mi se pare fortata, dar asta e o alta discutie. Dar chiar daca ar fi asa, ce lectie poate sa invete gasca tinuta impreuna cu mii de alte surate de-ale ei in spatii meschine, unde nu se poate misca si unde nu poate decat sa manace, sa doarma, sa faca oua si apoi sa fie ucisa pentru a fi mancata de incarnarea unui spirit superior - omul?!

Iar noua, oamenilor, la ce ne foloseste asta, Doamne? La ce ne folosesc miile de hectare de padure distruse pentru a face loc fermelor in care se cresc in conditii groaznice animale aduse pe lume prin insamantare artificiala, crescute cu hrana nenaturala si apoi ucise? La incalzirea globala? 

Se poate obiecta ca si daca am fi fost vegetarieni, nu ne-ar fi ajuns suprafata cultivabila si ar fi trebuit sa distrugem si mai multe paduri.  Ei bine, da, dar poate ca nici n-am fi ajuns atat de numerosi si distrugerea pamantului nu ar fi fost atat de accelerata. Cata vreme trebuie sa ne hranim, insa, nu vad cum am fi putut evita asta. 

Poate ca sunt intrebari puerile, dar chiar mi-ar placea sa aud niste opinii, pro sau contra, nu conteaza.

Sfarsit de iunie

A trecut o junatate de an deja. Afara e o vreme de toamna, dar nu pot sa spun ca nu-mi place. O savurez chiar, gandindu-ma ce ne asteapta.
Am incheiat o etapa din viata profesionala, incep o alta. Sa vedem ce va mai fi.
Mi-am facut ordine in cardul de poze si am gasit cateva pe care vreau sa le postez, chiar daca sunt ceva mai vechi.
Maia:

 

 

Missie:

 

 

Joaca sau bataie?

Cea cu zgarda galbena e Missie, fiica Maiei.

Cele mai tari pisici de pe youtube, pe langa Maru :)

De urmarit tot ce se poate cu aceste doua pisicute:

http://www.youtube.com/watch?v=grLyTX8Dpso

Mancat sincron

Manastirea Snagov

Doar poze, de acum cateva saptamani:

 

 

 

 

 

    Intrarea in biserica se face contra cost.

Ador/urasc

Ce arata Google Images cand cauti "peony painting"/actuala tunsoare la moda mai ales pentru barbati, cand ai impresia ca le-a cazut un cuib de ciori in cap sau ca frizerul a uitat sa-i termine de tuns (ca sa nu nedreptatesc pe nimeni, cautati singuri pe G Im "tunsori barbati 2013" si veti intelege despre ce vorbesc).

Ador/urasc

soarele de primavara/teleshopping-ul, mai ales pe bahmuteanca in reclama de la "dry cooker".

chiar asa, daca reclamele la tv sunt atat de scumpe, teleshoppingul asta de unde are atatia bani? nu cred ca au vanzari chiar asa de mari incat sa-si permita ore intregi de reclama.

Si totusi ghioceii ...

... au crescut.

Max negru, jucarie roz si ghiocei ioc

M-am uitat special la postarea asta de anul trecut, ca sa vad daca e intarziata vremea sau nu. Dat fiind ca la Simona ghioceii au inflorit deja, ca de alt fel la mai multa lume, am vrut sa vad daca ai mei sunt sau nu retardati. Sunt. Iata, ca sa-i fac de rusine:

Asta e tot ce-au putut ghioceii mei deocamdata desi, daca e sa ma iau dupa postarea de anul trecut, mai au circa o luna la dispozitie sa se faca mari.
Si ca sa instaurez o moda, vi-l arat si pe Max-cel-vesnic-in-miscare, cu noua lui jucarie favorita:

Mai bine de-atat nu pot sa-l prind, dar eu zic ca se vede si-asa ca e un baiat frumos, nu? :))

Detoxifierea organismului

Am primit o reteta de detoxifiere de la un medic. O pun aici, pentru ca eu fac asta de o saptamana jumate si ma simt chiar bine.
Se prepara un ceai din cate o lingurita mica din urmatoarele plante:
- papadie
- cicoare
- roinita (e un foarte puternic sedativ, daca va adoarme se poate inlocui cu sunatoarea)
- urzica
- coada calului
- sunatoare.
Peste plante se toarna 800 ml de apa fiarta, se lasa acoperite 15 minute, apoi se strecoara si se bea acest ceai pe parcursul unei zile, timp de 14 zile consecutive.

Eu mi-l iau intr-o sticla de 0,5 la serviciu, iar ce ramane beau seara. In weekend imi place sa mi-l pun in ceainicul primit anul trecut de ziua mea de la colege, impreuna cu cescutele lui.
Va recomand cu caldura cura asta, mai ales pentru ca va aduce un aport suplimentar de lichide celor care nu prea se hidrateaza. O sa-i observati beneficiile chiar din a doua zi.

Nu-i normal?

Cand o pisica are un loc atat de frumos in care sa-si faca toaleta pretioasei sale blanite ...

... si cand doarme in niste pozitii atat de ... elegante ...

... aratandu-si dantura atat de alba ...

... nu-i normal ca, atunci cand iese in lume, sa fie curtata de niste cavaleri atat de draguti?

Eu spun ca e normal. Si inteleg de ce e plina curtea mea, cand Max e in vizita la prietenul lui, de motani cantaciosi si stropitori de miresme care mie imi muta nasul.
Ce nu pricep eu e altceva: de ce le mai cauta pe fete, cand ele sunt sterilizate??? E normal?

Warning! Bad, bad day. No need to read.

Nu cititi mai departe, nu e nimic interesant sau benefic pentru voi. Scriu eu, ca sa ma descarc.
Daca o faci pe prostul/proasta si nu esti, nu-i bai, dar sa nu te superi daca vei fi tratat astfel. Pe de alta parte, daca esti destept si nu esti japita, degeaba te mai duce capul, n-ai decat de pierdut. Daca esti si prost si japita, esti in motul piramidei.
Cel mai urat mi se pare ca, atunci cand sunt la pamant pentru ca mi se tot da ba cu leuca-n cap, ba la gioale, sa incerc sa ma ridic sprijinindu-ma pe capetele celorlalti. Capetele acelea, apoi, ar putea sa cada. Tradarea  si calcatul pe cadavre nu este si nu va fi o optiune pentru mine. Prefer sa ma doara nedreptatea decat sa ma mustre constiinta. De un astfel de lucru stiu, se profita. Proasta eu.
Tot astept ca Dumnezeu sa faca dreptate. O sa astept mult si bine. Stiu.
Lucrurile sunt aparent simple - rezisti, ca n-ai ce face, nu? Se pune insa  problema "care pe care". Cel mai destept cedeaza psihic.