Misi si Maia

La cererea publicului spectator :)))
adica la cererea Simonei, pe care nu pot s-o refuz sub nici o forma, o sa incerc sa incropesc o postare despre pisi mica ramasa singurica, adica fara surioara.
Pe pisi mică o cheamă Misi. De fapt, Missie, dar nu se striga cum se scrie. Se mai striga si Misilica, Misiloanca, Misica, Papusalumama, Fitiţ sau cum mai dă Dumnezeu ori inspiraţia de moment. Iniţial nu răspundea la nici un apelativ. N-avea ea treabă, umanii din jur, cu limba lor ciudată, existau pentru a o apăra pe ea de monştrii şi atât.
Când a văzut că după sunetele alea care acum îi sunt nume urma ceva bunuţ de mâncare, a început să priceapă. Bun şi aşa.
Ei, în ziua în care Maşa a plecat, Misi a stat tristă pe pieptul meu, pentru prima oară în viaţa ei. A simţit că a rămas fără sora ei, asta credeam eu atunci. Acum cred doar că era ruptă de oboseală :)) De ce? Pentru că de atunci Misi n-a mai fost tristă deloc. Dimpotrivă, începând de a doua zi dimineaţă, parcă eliberată de sub jugul soră-sii, a devenit copia fidelă a acesteia. Obrăznicia a pus stăpânire pe ea într-un ritm accelerat, nu  mai e deloc pisicuţa timidă şi sperioasă care era în preajma surorii ei. Acum toată casa e a ei şi o parcurge cap-coadă într-o secundă. Perdelele s-au inventat ca să se bată ea cu ele. Picioarele mele sunt inamicul public nr. 1, care trebuie răpus cu orice preţ. Jucăriile sunt alţi inamici care trebuie omorâţi. Până şi coada Maiei trebuie nimicită, chiar dacă asta se lasă cu bătaie de la mama (când era şi Maşa acasă, Misi habar n-avea ce e aia bătaie de la Maia).
Cada ... oooo, ce teritoriu interesant! Este locul unde coada din dotare poate fi prinsă cu mai mare uşurinţă. Sifonierul? Numai bun de golit. Masca de la chiuvetă este poarta spre tărâmul celălalt, unde n-o poate ajunge nimeni. Odată băgată după mobila de bucătărie, poate sta acolo cât are chef. Si stă. Maşinile de spălat vase şi rufe sunt navele ei spaţiale. Exercită o atracţie majoră asupra ei şi trebuie să fiu cu ochii în şaişpe când le pornesc.
Sâmbătă Misi a ieşit pentru prima oară din casă. Max era la Sony, aşa că fetele s-au putut alerga prin grădină câteva ore bune. Si Maiei i-a plăcut, aşa că le-am lăsat şi mi-am văzut de treburile pe care altfel nu mi le-aş fi putut face în linişte, prin casă.
Duminică a vrut din nou afară. A ieşit şi în câteva ore a reuşit şi să se înveţe cu Max şi să-l ignore total. Acum Max pare mai prietenos, dar tot n-are spor la fete, că mai ales  Maia îl căpăceşte peste bot mereu.
Na, cam atât deocamdată.

6 comentarii:

simf spunea...

asa, asa, sa vedem ce face mandra ta! si masha a explorat masina de spalat-naveta spatiala, dar cel mai bine se ascunde in zmeura, stie ea ca de-acolo n-o putem scoate. am zgarieturi pe brate integral si pe glezne (dar si eu o intarat de cate ori pot pe tipa), i-am cedat un semn de carte si un pachet de servetel pe care-l citeste marunt-marunt.

Mihaela spunea...

Si eu am avut un pisoias negru-smoala care in copilaria lui se ascundea dupa cate-un colt si cand treceam pe acolo ne sarea pe picior si ne apuca putin cu dintisorii, ca pe o prada.
Toti pisoii sunt nazdravani, dar poate cei negri or avea ceva cu lovitura la picioare :) .
Am vazut azi si pe blogul noii prietene a fostei tale pisicute imagini care m-au derutat. Negru pisoias si la tine si la ea, negru catel si la tine si la ea, negru pisoi sau pisica adulta si la tine si la ea. Risti sa faci confuzie intre bloguri si autorii lor .

cristina spunea...

simona, citeste si comentariul mihaelei :)))

mihaela, sa stii ca suntem doua persoane distincte, dar si pe noi ne-au frapat coincidentele dintre noi, ca sunt mai multe.

simf spunea...

@Mihaela - la mine sunt 3 pisici negre (crsitina are 2) si trei caini partial negri (cristina are unul singur, deocamdata, negru tuci). :)
privitor la asemanari, uneori ma intreb cata intamplare e in ele.

simf spunea...

da' poze? poze cand?

cristina spunea...

poze cand m-oi invrednici sa iau cardul din aparat si sa-l aduc la serviciu, ca de acasa n-am cum sa pun poze. nu stiu cand va fi asta, ca zi de zi imi amintesc ca l-am uitat acasa :)))))