Procesul tehnologic era asa:
Nicotina scadea, atragea dupa ea nevoia. Odata cu ea existau si problemele, ele erau acolo mereu, dar nicotina tipa mai tare. Organismul si psihicul auzeau mai bine strigatul nicotinei decat al problemelor. Aprindeam tigara, o fumam, nicotina tacea, organismul credea ca totul e in ordine acum.
Procesul tehnologic acum e:
Problemele tipa, striga, urla. Organismul le aude si isi pune mainile la urechi, ca nu mai suporta. N-am ce sa le mai dau sa taca.
Acum o săptămână
4 comentarii:
Ei nu? Gasesti tu altceva... zic eu o antifumatoare. Asa cum cred ca bine ai remarcat, cand nicotina nu mai urla, organismul ramanea in continuare cu urletul numai ca tu nu il mai remarcai, furata de o perdea de fum care trecea , dar mai adauga durerii organismului inca un cui mic pentru un viitor cat mai urlator . Tine-te in continuare departe de ea!
ma tin, ma tin departe in continuare, dar lupta nu s-a terminat inca.
Lupta, lupta Cristina! Eu iti fac galerie, ca la meciuri (inspirat din lupta, lupta CFR)
"Pentru ca-s om...
Om care astfel paseste pe glie:
Pleaca faptura-nainte,
Cade,
Frange caderea prin pas,
Pleaca faptura-nainte,
Cade,
Frange caderea prin pas,
Pleaca faptura-nainte..."
(Labis)
Mereu imi amintesc versurile astea.
Trimiteți un comentariu