Sarbatori

Pesemne ca n-ar trebui sa scriu postul asta, ca peste vreme, daca cand ma voi normaliza si eu la cap, o sa-mi fie rusine cu el. N-ar fi cea mai mare gafa a mea, caci am mai facut asa ceva pe suport de hartie, in vreo 200 de exemplare, dintre care unul a ajuns si la un preot, dar ce sa fac daca nu ma pot abtine?

Ei bine, spun. Spun ca pe mine sarbatorile astea religioase ma scot din calmul meu englezesc. Acuma, nu stiu cata vina au ele in sine, pe cat de vinovati sunt oamenii de a le fi deturnat de la sensul lor. Bine, e sarbatoare faptul ca s-a nascut Hristos de Craciun, in fond e prilej de bucurie, tot timpul ne bucuram cand se naste un copil (oare de ce? dar asta e alta discutie) - asta pot sa inteleg. Dar sa fie prilej de sarbatoare si rastignirea si moartea lui??? Pastele ca sarbatoare ma depaseste. Da, ne bucuram ca a inviat din morti, dar pentru asta el a trebuit, totusi, sa moara in chinuri groaznice. Pentru cine ce? Pentru noi.

Apoi vine chestia asta cu mielul. Sunt de acord ca are un gust aparte si bun pentru cei carora le place carnea de miel, dar stiti ca mielul PLANGE cand e dus la taiere??? Si e poate cea mai inofensiva creatura de pe fata pamantului, iar noi il sacrificam cu un entuziasm consumist de nedescris.

De fapt, fix asta ma enerveaza, ca nu ne gandim la evenimentul care trebuie sarbatorit comemorat, ci ne preocupa treburile. Facutul de curatenie (de parca o curatenie generala de primavara n-am putea face si dupa aceea), pentru care in general noi femeile ne dam peste cap ca s-o putem face dupa ce venim de la servici, ca altfel nu suntem gospodine adevarate, ci ... ce? Sigur, e normal sa vrei sa iti primenesti casa dupa ce a trecut iarna, dar hai sa ne gandim un pic, anul asta cel putin ar fi trebuit sa ne apucam inca de saptamana trecuta, pentru ca azi - uite - e alta sarbatoare si stiti ca de sarbatori cu cruce rosie nu trebuie sa faci nimic. Ieri a fost vinerea mare, oricum de luni e saptamana luminata, iar in saptamanile care au trecut a fost ba frig, ba a plouat si ati fi spalat degeaba geamurile ...

Bun, presupunand ca ati fi reusit sa faceti curatenia in toata casa, fara sa va luati cateva zile de concediu pentru asta, stati, ca n-ati terminat. Joi ar fi trebuit sa inrositi ouale (apropo, cati stiti de ce mancam noi oua rosii de paste? eu am stiut, dar am uitat), daca le-ati cumparat, in drumul vostru de la serviciu spre casa pe care trebuia s-o curatati. N-ati avut cand? Nu stiu, trebuia sa va dati peste cap, ca Paste fara "tot ce trebuie pe masa" nu se poate. Maine ar trebui sa aveti totul pregatit: ouale, cozonacul, pasca, ciorba de miel, stufatul, friptura numai buna de pus la cuptor. A! Plus niste aperitive, da?

N-aveti asa ceva? Pfoaaa, sunteti praf! Pai ce fel de sarbatori mai sunt si astea, in care sunteti chiar odihnite si cu toate cele date peste cap prin casa?? Aaaaa, plecati de acasa, la prieteni/mama/munte/Bulgaria?? Foarte bine, dar va amintiti ca mama, desi a avut si ea serviciu la vremea aia, a reusit ca in fiecare an sa pregateasca totul asa cum se cuvine, fara sa va lase sa simtiti oboseala ei?? Ma intreb si acum cum reusea. Eu nu am mai putut de Pastele asta. Ultima mea astfel de performanta a fost de Craciun. Dupa ce am terminat de pus totul la punct, am cazut lata de oboseala si nici nu m-am mai bucurat decat de un somn pe care l-am vrut cat mai lung.

Ma declar invinsa de obiceiurile stramosesti instituite in vremea in care femeia statea acasa si avea grija de casa, barbat, copii, oratanii. Ne plangem ca nu se mai pastreaza traditiile, ca nu se mai respecta obiceiurile, ca oamenii s-au schimbat, ca atmosfera nu mai e la fel ca atunci cand eram copii si mergeam de Paste la bunici. Pai nu-i normal? Bunica statea acasa si se ocupa cu alte treburi. Mama a facut o scoala, s-a mutat la oras si a avut un serviciu, cum sa mai poata ea face ceea ce facea bunica? A facut, insa, multe, cu multe sacrificii. Acum e randul nostru si eu una ma simt depasita.

Cele sfinte imi scapa cumva printre degete, le percep semnificatia, dar nu stiu cat pot sa mi-o si insusesc. Eu n-as fi vrut ca Iisus sa sufere atat de mult pentru mine, as fi vrut ca suferinta sa fie a celor care gresesc. Ai gresit in fata Domnului? Pac! In iad cu tine. N-ai gresit? Atunci hai in Rai. Se pare ca nu e totul chiar atat de simplu.

De fapt, in privinta religiei nimic nu mi s-a parut simplu niciodata. Nici viata nu e simpla, cu toate ca asa mi s-ar fi parut normal sa fie conceputa de Creator. Dar na, El stie mai bine ce-a creat, pentru ce a creat si de ce a creat asa cum a facut-o.

2 comentarii:

simf spunea...

Cristina, regulile imi repugna, eu fac o supercuratenie cu intors totul invers in august, in restul anului - mai usurel. ca mancaruri traditionale stii ce bine au mers sarailia si salata de vinete? mai bine decat cozonacul (primit) si ciorba de sezon. acceptam ceea ce ni se pare rezonabil, facem eforturi pentru ceea ce merita. cine vrea sa (ne) judece, sa traiasa o luna "in pantofii nostri" si apoi s-o faca.
iti tin pumnii in continuare.

cristina spunea...

Simona, m-ai facut sa rad! Ce traditionala e sarailia de pasti, ha ha ha! Ma bucur ca esti asa cum esti, eu asta numesc normalitate. Iaca, normalitate in diversitate ... cat de bine le zic, doamne!
A trecut si sarbatoarea asta si ma simt usurata, cu toate ca de maine cica iar sunt nu mai stiu ce fel de sarbatori, dar incepand de saptamana viitoare, pot sa imi vad si eu linistita de treburi.