God knows a cata mai vine ...

... dar e bine. Am constatat că îmi este mai uşor să rezist la serviciu decât acasă, culmea. Bomboanele de ciocolată le-am redus, nu îmi mai este foame încontinuu, nu mă mai gândesc atât de des la ţigări, gânduri şi stări tâmpite am tot mai rar. Chestia asta cu gânditul la ţigări e un pic altfel, de fapt. Tigara în sine nu-mi lipseşte, îmi lipseşte acut gestul şi starea de a fuma, senzaţia aceea perfidă de calmare după ce tragi un fum. Stiu că era doar liniştirea organismului căruia îi refăceam doza de nicotină, de aceea nu mă mai agit. Nicotina va dispărea din mine, nervii o să-şi revină încet, viaţa va reintra în normal. Poate că ar fi bine să spun şi ce am observat că s-a schimbat în bine de atunci: - unghiile au o culoare firească acum, nu mai par bolnave şi galbene şi murdare; - dinţii, care mă surprind de câte ori mi-i văd, că par mai albi; - mirosul. Asta nu e neapărat o chestie bună, că în jur nu sunt numai mirosuri plăcute, deci le simt acut şi pe cele neplăcute ... - gustul, dar numai al cafelei de dimineaţă, care acum e delicioasă; - nu mai am de mai mult de 10 zile nimic pe piept, nu mai hârâi, nu mai tuşesc, nu mai am senzaţia că am ceva lipit pe gât.

In altă ordine de idei, azi încep din nou cu dentistul. Măseaua pusă acum 15 ani s-a dovedit că încă mai are nervi pe 2 canale, că nu mi-au fost scoşi atunci, aşa că e acolo o infecţie pe care trebuie s-o scot. Alţi bani, altă distracţie.