Copil fiind ... iată ce mîncam

Azi ne-a apucat nostalgia pe la birou şi până la urmă s-a lăsat cu plouat în gură. Am început să ne amintim ce mâncam noi direct din natură şi am descoperit că mâncam toate prostiile pământului, fără să păţim nimic. Nici nu-mi mai amintesc cine ne-a învăţat pe fiecare în parte ce era otrăvitor şi ce nu, dar presupun că vorba mergea din gură de copil în gură de copil.
Aşa am descoperit, de pildă, că eu mâncam un anume fel de măcriş, pe când colegii mei, din alte zone ale ţării, mâncau trifoi acru:

Al meu arăta aşa:

şi era bună mai ales tulpina, s-o ronţăi aşa până când ţi se făcea gura pungă.
Acolo unde am crescut eu nu creşteau porumbe, nici nu ştiu dacă am mâncat vreodată, dar îmi sunt cunoscute ca aspect şi înclin să cred că am mâncat acum, la maturitate, dar le-am zis corcoduşe:

Am mai mâncat măceşe, tot soiul de fructe de pădure, de la fragi, zmeură, mure până la merişoare şi afine, mere pădureţe, pere pădureţe, prune sălbatice, dar piesa de rezistenţă este floarea asta, de la care eu mâncam "fructul", căruia îi spuneam pâinişoară, dar despre care am aflat că avea şi pistilul comestibil:

Si în fine, un boschete care face nişte fructe mici şi roşii şi pe care nu ştiu cum îl cheamă (în engleză îl cheamă spicebush şi l-am găsit tradus "condiment bush"!), dar pe care îl mai chelesc şi azi de fructe când îl găsesc:

8 comentarii:

Nane spunea...

Aha, deci mancai eco!si nu vrei sa mi vinzi niste ponturi pt dizertatie!bine, bine

ultimele cred ca-s macese
http://gastromania.weblog.ro/usercontent/27/27150/photoblog/macese.JPG

cristina spunea...

nu-s măceşe, că măceşele au şi frunza altfel şi au şi muţuţui.
sunt condiment bush, nu-ţi zisei?
şi ce ponturi cumperi? hai, că le dau eftin, aproape moka. :p

snapto spunea...

Daca florile alea din imagine aveau inauntru un lichid vascos si dulce, atunci am mancat si eu. Daca nu, unele asemanatoare. :D

NanE spunea...

eh...muţu...ce?
asta cred că e numele în latină, nu?:))
noah, or fi din aceeaşi famelie.
deci..de oricare (ponturi) cumpăr.
ponturi despre problemele agric eco în România, ai?
că a mea colegă de la agric.eco, de la minister, care mă poate ajuta, crede că am persiflato şi na..orgoliu meu a crescut şi mai mult :P

Mary-Joe spunea...

"Painisoara" am mancat si eu, era ceva mic cat buricul degetului mic, dar chiar era in forma de painisoara. Si mai scobeam in pamant cu bucati de lemn, la radacina unor plante mai mari si descopeream napi pe care'i mancam. Si mai era o floare ii spuneam "Mana Maicii Domnului" sau asa ceva si'i extrageam pistilul (cred) din care curgea un fel de sirop foarte dulce. Mda ... frumoase vremuri ...

daiana spunea...

Se cheama coarne. Asa li se spunea pe la noi.Lumea le punea in tuica cu zahar si facea cornata (visinata , afinata , cornata)Destul de greu de adunat dar teribil de bune la mancat. Mai ales daca erau bine coapte. Flori de gutui ati mancat vredata? Sau frunze de salcam? Sincer o invidiam pe capra mea si-mi lasa gura apa cand plecam cu ea pe izvor si-o vedeam cu cata pofta rumega lastarii cruzi.

cristina spunea...

nu, n-am mancat nici flori de gutui, nici frunze de salcam. mie imi era pofta de mancarea pe care o dadea bunica la pui, un malai amestecat cu nu mai stiu ce :))))

coarne, mai, da! multumesc ca mi-ai adus aminte!

Anonim spunea...

Mie imi placeau mugurii de tei de pe tulpinile batranilor copaci.Erau muguri frumosi mari crescuti pe mici mladita in jurul tulpinii....