Dar stim sa facem si treaba

Aici, desi nu se este foarte evident, o ajut pe mama umana la calcat.
Acum poate va dati seama mai bine.
Iar aici o ajut la crosetat. Nu stiu de ce nu imi apreciaza niciodata genul asta de ajutor pe care i-l dau ...

Ziua regelui

Ca multi romani, m-am uitat si eu aseara la evenimentele organizate cu ocazia zilei regelui. Discursul lui din parlament, desi nu spontan, desi elaborat (poate de altcineva) si citit, a transmis ALTCEVA. A fost un discurs intr-un limbaj atat de firesc, incat mi se parea ca nu e un discurs de rege, ci o cuvantare la o intalnire intre prieteni. Cu toate astea, desi nu folosea cuvinte pompoase, transmitea idei mari. Idei marete, de fapt. Poate prea marete pentru un popor care tinde sa devina mic.
Am simtit atunci o nevoie aproape dureroasa sa "se repare" tara. Tara asta s-a stricat odata cu plecarea regelui. Nu sunt o monarhista, nu stiu cum era pe vremea lui, nu stiu daca s-ar schimba ceva in nivelul nostru de trai, dar stiu ca am vedea cu siguranta mult mai multa civilizatie, mult mai multa eleganta, noblete, frumos ...
Oamenii aceia care venisera la Opera sa asiste la gala erau atat de eleganti, de demni, de curati, de frumosi! Am vrut ca Romania sa fie condusa de ASTFEL de oameni. De ce? Ca sa mai avem o sansa.

Leneveala












Missie creste

Si devine din ce in ce mai lipicioasa, deci mai draga mie.
Lasata singura in veranda, desi cu usa deschisa, n-avea curajul sa iasa si ma vedea pe geam:
Urmeaza niste poze de interior si cum aparatul meu nu le scoate foarte bine pe astea, vor avea o calitate proasta.
Iau masa cu mami a mea, se vede? Pleaca si nu ne mai deranja!

Mmm, a fost foarte bun.
Mai ai?

Nu mai ai???? Nu pot sa cred!
Nu mai are :((( Plang si sunt foarte trista.

Ce mai e nou?

Plusuri dupa ce m-am lasat de fumat: vreo 5 kg.
Minusuri: depresia, starea de nervi de dupa, durerile din piept, durerile din zona ficatului, ceva fire de par alb (nu stiu daca de la asta, dar sunt primele pe care le vad la mine) si, mai mult decat atat, mimozeala.
Ce este asta? Este starea de spirit de mimosa pudica. Imi vine sa plang din orice e mai sensibil, asa. Daca inainte eram Zoe barbata, acum n-a mai ramas nimic din acea forta a mea care ma facea sa nu plang cu anii. Plang la X Factor cand plange si tipa din juriu, plang la Vocea Romaniei daca ia unul/una niste acute mai deosebite, plang la filme, plang cand vad veverite si caini calcati de masina, plang de la foarte multe chestii. De fapt, e impropriu spus ca plang. Mi se urca brusc in ochi niste lacrimi si ma strange suspinul de gat atat de intempestiv, ca daca e cineva de fata scot un sunet despre care s-ar putea presupune ca este un hohotel de ras. Daca nu e nimeni de  fata, vars doua, trei lacrimute si ma linistesc. Oare exista o cantitate standard de lacrimi care trebuie varsata in decursul unei vieti si eu acum trebuie sa recuperez anii lungi de seceta?

Niste prostii, zic

Procesul tehnologic era asa:
Nicotina scadea, atragea dupa ea nevoia. Odata cu ea existau si problemele, ele erau acolo mereu, dar nicotina tipa mai tare. Organismul si psihicul auzeau mai bine strigatul nicotinei decat al problemelor. Aprindeam tigara, o fumam, nicotina tacea, organismul credea  ca totul e in ordine acum.
Procesul tehnologic acum e:
Problemele tipa, striga, urla. Organismul le aude si isi pune mainile la urechi, ca nu mai suporta. N-am ce sa le mai dau sa taca.