Agresivitatea la pisicile inrudite

Iata-le pe mama Maia (stanga, cu privirea aceea ingrozita) si fiica Missie.
Intre ele este o usa. Maia s-a refugiat disperata in cel mai inaccesibil colt, in speranta de a se face nevazuta. Fiica-sa stia ca e acolo si se pregatea s-o atace, dupa ce plecam eu si stropitoarea cu apa de acolo.
Este foarte rau ce se intampla intre ele. Stiu  ca lupta pentru suprematie, dar e o lupta urata, care se lasa cu urlete din partea Maiei. E pur si simplu terorizata, nu stiu ce sa ma mai fac cu ele. Practic cea care e rea si agresiva e Missie, chit ca nu-i lipseste nimic, dar poate ca ar lasa-o pana la urma in pace pe Maia, numai ca Maia, cand o vede, incepe sa maraie amenintator la ea si practic ii aduce aminte fiica-sii ca trebuie sa o atace.
Voua vi s-a intamplat asa ceva vreodata?

15 comentarii:

Iuliana spunea...

Da! Mereu, intr-una, la orice ora din zi si noapte toate se bat cu toate, in special Mitilla - mama- cu Frumusica- fiica-sa.
Si exact acelasi comportament: Mittila maraie si capra ailalta sare la bataie. Nu am ce face decat sa le cert - si sa stii ca ele stiu ca ceea ce fac nu e bine- si sa le dau afara, sa li se mai aeriseasca creierasii mult prea incinsi. Cateodata are efect. Cateodata parca le dau putere, ca se bat mai abitir.

Diana Alzner spunea...

Of, nu te necaji, Cristina, razboiul acesta e vechi.
La mine sunt mai multe mame si fiice si aproape toate s-au batut. Totul incepe cand mama intarca pisoii si ei o alearga din dorinta de a mai fi alaptati. Atunci pisica mama ii maraie si ii cearta si se nasc animozitati. Apoi, pisoilor li se pare hazliu ca mama fuge de ei si incep s-o alerge pe bune. :) Totul sfarseste in haos, razboi total, suprematie, "lasa ca-ti arat eu tie!", "ajungi tu la gheara mea!" etc...
Nu poti decat sa le certi, chiar stiu ca e rau ce fac. Sa stii ca sunt si geloase. Nu le place sa vada c-o iubesti si pe "cealalta".
E complicat... :)
Solutia ar fi sa mai apara o pisica, s-ar uni impotriva ei.

simf spunea...

la mine, cu mici exceptii, e pace sub maslini. capra de masha ii labuie pe motani mereu, rar zombie da cu ea de pamant, jinx insa o educa mai des. batai ies insa intre motani, iar pupaza e de partea cand a unuia, cand a celuilalt. in situatii de acest gen, invariabil masha si jinx ies, cu viteza initiala, afara - ei sunt mai capsomani si mai violenti -, zombelul ramane sef pe canapea in biblioteca. chiar de-i frig sau ploua, 2-3 ore matzele obraznice n-au voie in casa.

cristina spunea...

Iuliana, daca o cert (de fapt, o stropesc cu stropitoarea, ca cearta n-are nici un efect) pe Missie, fuge pe moment si apoi revine si mai nervoasa. Evident ca stie ca nu e bine, ele stiu multe, ca-s istete.

Diana, e cea mai faina explicatie pe care am auzit-o pana acum. M-am mai linistit, ca eu credeam ca s-au ticnit amandoua. Stiu ca sunt geloase, am vazut :) O alta pisica e exclus, ca nu mai vreau sa chinui un suflet nevinovat pentru caprele mele.

Simona, baietii se bateau pana sa apara Masha? Eu cred ca surorile - Masha si Missie - au o gena (de la tac'su, normal :) ) de batause in ele. Si eu le scot afara, cand pe una, cand pe alta, dar ma doare sufletul pentru ele cand e frig afara.

simf spunea...

se bateau si mai aprig inainte sa fie masha, acum s-au mai linsitit apele. (adica il snopea jinx pe zombie)

cristina spunea...

saracu' zombelu', eu tin cu el :)

Maria spunea...

Si eu cred ca Diana. Incepuse razbelul si la Kiti, fiindca nu ma induram sa dau puii si ei crescusera. Intai ziceai ca-i joaca, antrenamente, dar incet-incet se transforma in lupta inegala - trei impotriva ei. ajunsese de fugea de ei, se ascundea.La mine s-a terminat fiindca am dat puii, ca altfel nu stiu cum as fi putut gestiona situatia...

Carmen spunea...

Catelul ce face cand ele se bat? Intervine? La noi matzele nu se incaiera, isi trag doar cate una-doua peste cap. Daca incep cumva sa se poarte aiurea am vazut ca Sally (cainele) le calmeaza cu 2-3 latraturi si impinsaturi cu botul.
Daca mama-matza este cea care provoaca prin marait poate e mai bine s-o corectezi pe ea stropind-o cu apa, nu pe fiica-sa?

cristina spunea...

maria, e greu de gestionat situatia, intr-adevar.

carmen, max n-are nici o treaba. e spectator, mai ales ca de la pisica mama si-o ia peste bot de cate ori ii incalca spetiul personal. iti dai seama ca nu se baga. poate ca se si amuza :)
la cat e de terorizata mama matza, daca o mai dau si cu apa o termin psihic, cred.

Carmen spunea...

de fapt eu nu cred in metode de genul spritului cu apa. Pentru mine tu, sotul tau, Max si cele doua pisi sunteti o haita. Capul haitei esti tu (sau sotul tau). Daca vrei sa corectezi anumite comportamente uita-te cum se corecteaza animalele unele pe altele. Sigur nu se pulverizeaza cu apa si nici nu-si dau la cur cu ziarul (nu ca ai folosi tu ziarul la Max, zic si eu asa). Am invatat de la Cezar Milan ca palma mea este gura mea de caine. Cand Sally sau Lia nu se poarta bine le "musc" de gat sau de paltea din spate a pulpei, asa cum fac cainii ei intre ei. Muscatul meu este o apucare scurta si nedureroasa. Pisicile in schimb folosesc labutele ca sa se puna una pe alta la punct. Labuta mea de pisica sunt doua degete de la mana dreapta, aratatorul si mijlociul pe care le folosesc ca sa atentionez pisicul ca nu se comporta bine.
Ca sa pot insa sa le pun la punct trebuie sa fiu eu seful haitei si sa demonstrez asta nu prin agresivitate sau dominanta aiurea ci prin atitudinea mea, prin energia mea emotionala.
Fiecare episod de bataie intre ele este valoros pentru ca ne da prilejul de a le corecta comportamentul si de a restabili armonia in cazul haitei.
Singura iesire din starea de terorizare a mamei-matze este schimbarea comportamentului ei astfel incat sa nu se ajunga la escalari. Daca insa simti mila pentru ea - mila este energie negativa care nu poate sa aduca schimbari pozitive. Un sef de haita nu simte mila, un sef de haita actioneaza spre binele haitei. :)Le poti insa corecta si pe amandoua, scurt una dupa alta, cu dragoste si consecventa. You're the boss! :)


cristina spunea...

da, carmen, usor de inteles pentru mine, dar greu de facut. nu ma prea pricep la energiile astea emotionale si cum nici eu nu-s inca restabilita emotional, nu stiu cum as putea sa ma impun in fata animalelor asa cum spui tu.
pana la stropitul cu apa am incercat cu impunere, dar n-a mers, nu ma bagau in seama. cu apa nu fac decat sa o indepartez pentru moment de maica-sa, caci revine si mai hotarata apoi. in fata lor eu nu stiu decat doua feluri de comportament: ori le tratez cu toata blandetea si dragostea pe amandoua egal , ca sa priceapa ca nu e concurenta, ori incep sa strig "nu!" cand conflictul escaladeaza. n-am curajul sa o ating pe nici una cand sunt incordate, caci sunt foarte imprevizibile si agresive in acel moment si mi-e frica sa nu ma ia pe mine in colimator.
cat despre max, el imi stie mie de frica, dar nu asta am vrut, asa a iesit. cand vine vorba de iesit din curte se termina insa toata frica, face numai ce vrea el. e cam haos pe aici ...

Carmen spunea...

Cristina frica este iarasi energie negativa deci contraproductiva. Eu vreau ca animalele mele sa aiba incredere in mine si sa ma urmeze cu incredere, sa le fie drag sa calce in urma mea. Stiu cat de arogant suna dar asta e atitudinea pe care o are un sef de haita. Daca eu sunt slaba sau nesigura ele o sa vrea sa preia ele conducerea haitei si de aici incep bataile intre ele. Pana eu sunt un sef absolut si stabil totul decurge armonios. Nu m-am nascut crezand ca sunt regina Angliei, am exersat anumite tehnici pana mi s-au automatizat. La inceput m-am prefacut mult. M-am prefacut ca stiu ce fac, stiu exact in ce directie mergem ca doar strazile imi apartin, la fel si casele, ce mai! orasul e al meu. Asta in conditiile in care acum cativa ani, cand am facut carnetul de conducere, nu indrazneam sa ies pe strazi sa nu incurc lumea si la doctor ma duceam doar cand eram la un pas de a-mi da sufletul pentru a nu deranja doctorii care sigur au chestii mai importante de facut. Pentru mine deci, cheia a fost "fake it until you make it!".
Iti doresc sa gasesti si tu cheia spre o haita armonioasa si sanatoasa :)

Mihaela spunea...

Primele mele pisicute au fost doua fetite, surioare gemene , dar de culori diferite. In primele luni dormeau frumos impreuna in aceeasi cutiute , cuprinzandu-se una pe cealalta in brate , cu labuta, pentru ca nu dupa mult timp, sa nici nu se mai suporte una pe alta. Si asa au ramas, nesuferite una alteia pana la sfarsitul zilelor lor. Una statea ziua si dormea noaptea cu mine in camera si cealalta statea cu parintii mei. Isi impartisera teritoriul astfel incat fiecare sa aiba un loc al ei, in care cealalta nu era bine primita.

cristina spunea...

mihaela, cred ca intr-adevar e chestie de teritoriu, ca altfel nu-mi explic. as vrea si eu sa le vad dormind impreuna pe ale mele, dar nu cred ca o sa se intample vreodata.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.