Despre depresia care ...

Ieri am aflat de un coleg care a stat in ditamai concediul medical, ca sa faca "somno-terapie", pentru ca-l pocnisera si pe el insomnia si depresia. Astea doua vin brat la brat, oricum. El nu a fost fumator, n-a schimbat recent nimic radical in viata lui, asa ca nu a stiut sa spuna de la ce i s-a tras. A facut tratament cam cu aceleasi medicamente ca si mine, a trecut si trece cam prin aceleasi stari ca si mine, dar de la el am aflat ca la policlinica (de stat) unde s-a dus erau zilnic 30 - 40 de persoane la cabinetul cu pricina.

Mi se pare ciudat tare.

O alta colega (buna, I., tu esti aceea - stiu ca o sa citesti aici :))) ) mi-a spus ca sunt multi dintre colegii nostri care au patit exact la fel si au stat prin concedii medicale cu saptamanile, unii si prin spital, cu insomnii si depresii. Pana la un anumit punct, putem da vina pe stresul de la serviciu, numai ca "nu toti muncim la fel in firma asta, clar?" :))) Nu, nu avem toti acelasi gen de activitate si acelasi stres. Doar foarte putine "surse" de stres ne sunt comune.

Mi se pare ciudat tare.

Sotul meu a inceput brusc, prin ianuarie, sa aiba insomnii identice cu ale mele: adoarme, dar la o ora fixa (de regula 2 noaptea) se trezeste si nu mai poate adormi la loc. A doua zi e frant de oboseala. Pozitiv cum e de felul lui, insa, nu are si depresie (inca, hi hi hi :d). De vreo doua saptamani am inceput din nou sa ma trezesc si eu, dar de data asta adorm la loc, chiar daca nu mai am un somn la fel de odihnitor.

Mi se pare ciudat tare.

Cateva din persoanele din blogroll sufera si ele de depresie. Nu stiu daca si de insomnii, dar cum asta nu e un subiect de care sa te plangi in gura mare (desi nu stiu de unde vine retinerea), inclin sa cred ca nu povestesc ele pe blog prin ce trec. Foarte putine au curajul sa spuna pe blog la ele tot ce simt si prin ce trec si o fac in general cand nu mai pot sa reziste raului. Unele fumeaza, altele nu, asa ca sunt acum convinsa ca mie nu lasatul de fumat mi-a produs depresia, desi ar fi putut sa aiba un rol important in asta.

Inclin sa cred ca de mai bine de un an se intampla ceva cu noi. Prea multi incepem sa ne plangem de asta, de depresie si insomnie, de deznadejde, de lipsa de incredere si de speranta, de sentimentul de inutilitate, de lipsa de chef pentru orice, de absenta oricarei bucurii, de o durere in suflet careia nu-i gasim leac. Cumva, pe undeva, cred ca ...

... e ciudat tare.

9 comentarii:

Diana Alzner spunea...

Era un site cu titlul: "Fac depresie, vrei si tu?"
Pai, nu, nu vreau pentru ca am facut deja...
Cristina, eu sunt mai ferita, stau mai bine, dar sotul meu are depresie si nu doarme noaptea, il aud ca nu poate sa adoarma, dar stiu la ce se gandeste si mi-e frica sa-l intreb. Si pentru ca stiu, nu mai adorm nici eu.
De ce? Pentru ca o ducem tot mai rau, muncim tot mai mult si primim tot mai putin.
Pentru ca suntem cetatenii unui stat care a devenit dusmanul nostru, pentru ca totul se face in asa fel incat sa mearga greoi.
Dar mai bine ma opresc pentru ca ma apuca depresia. Si e molipsitoare.

manuela spunea...

Eu nu mai comentez pentru ca Diana a spus tot ce era important de spus.
Astia de la putere vor sa ne axtermine in vreun fel.Nu mai poti face nimic,nici macar sa mananci cat de cat sanatos.Si eu am momente cand nu dorm noaptea.Ma trezesc si atunci imi vin in minte tot felul de ganduri
la cum o voi scoate la capat a doua zi sai mai incolo.Si atunci imi spun,ca sa ma imbarbatesc,ca altii o duc muuult mai greu decat mine,ca eu nu am voie sa ma vait atat timp cat am un acoperis,o masa si ce sa pun cat de cat pe ea,un servici(inca) si cel mai important o familie in care ma simt ocrotita.
Si in fiecare seara ii multumesc Bunului Dumnezeu ca sunt asa cum sunt si nu mai rau.
Tot nu poti sa trimiti comentariu la mine pe blog?

cristina spunea...

Diana, cam in situatia sotului tau sunt si eu. Ma abtin si eu sa comentez mai multe, ca ma apuca plansul.

Manuela, pe langa ce a spus Diana, ceea ce spui si tu este adevarat si valabil. Sunt altii care o duc mult mai rau. Unii poate ca din ghinion, altii din neputinta, cine sa mai stie, dar parca nu pot sa nu ma revolt cand, dupa o viata de munca si de invatat, am ajuns sa ma conduca niste grobieni care n-au habar de nimic, dar au tupeu si si-ar vinde si sufletul ca sa stranga averi.
Si eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru multe, dar il si rog sa ma scape de raul asta pe care il traiesc de ceva vreme. Se pare ca nici el nu prea mai poate sa faca mare lucru :(
Nu, nu pot trimite comentarii. Nu vrei sa scoti cuvintele de verificare? Macar o zi, sa vad daca asa as putea. Am incercat si ieri sa comentez, aceeasi poveste.

manuela spunea...

Am mai incercat de una singura sa le scot si nu am reusit.sa vina acasa baiatul,poate reuseste el.
Asa este,stiu multi oameni care au facut facultati bune si care acum sunt nevoiti sa munceasca in niste posturi mult inferioare pregatirii lor.Exemplu, sotul meu,inginer elec-tronist.

manuela spunea...

Am scos cuvintele cheie.Mai incearca

cristina spunea...

manuela, nu sunt scoase cuvintele :(
n-am reusit nici acum sa comentez.

manuela spunea...

Ma nu stiu ce sa mai fac.Cred ca am sa-mi fac alt blog, sa vedem acolo poti comenta?

cristina spunea...

manuela, poate sa-l faci doar de proba, asa, ca nu merita sa-ti faci un blog doar ca sa pot eu comenta. ia sa mai incerc si azi.

AC spunea...

Foarte interesant articolul! Da de gandit. Eu nu am probleme cu depresia, dar sper ca cei care au sa reuseasca sa depaseasca aceste etape neplacute din viata lor.
Numai bine tuturor!