Am putea face ceva ...

... pentru animăluţe. Probabil că fiecare dintre voi mai primiţi mailuri în care vi se propune să adoptaţi un animal abandonat, sau care are nevoie de ajutor pentru că stăpânii nu-l mai pot ţine. E întotdeauna trist că nu le putem ajuta pe toate, unele poate chiar îşi găsesc stăpân în felul acesta, dar cred că cele mai multe nu.

Câinii şi pisicile fără stăpân îşi pot purta singure de grijă până la un moment dat, dar a le lăsa de capul lor prin oraş nu e o soluţie bună. Stim cu toţii ce probleme ne fac câinii care muşcă (de foame, de frig, de boli, cine să-i ştie ...) sau pisicile care umplu subsolurile blocurilor de purici. Nu e vina lor. Primii şi cei mai mari vinovaţi am fost noi, că nu am ţinut sub control fenomenul atunci când a trebuit. Acum pare cam târziu, dar poate că nu e încă PREA târziu.

Intr-un e-mail ca cele de care pomeneam mai sus, am găsit link-ul ăsta: http://www.4animals.ro/cum_puteti_ajuta.html

şi acolo sunt date mai multe modalităţi în care putem ajuta. Poate că o să ne învingem comoditatea într-o zi şi o să facem şi noi un gest, oricât de mic. Sunt sigură că o să conteze.

Incă o rază de speranţă

Mă tot întreb de o vreme încoace dacă se mai poate face ceva în ţara asta, care să ne oprească din alunecarea pe panta abruptă a îndobitocirii. Iată că unii oameni mai au idei bune şi forţa de a le pune în practică. Desigur, li se pun toate piedicile posibile, dar perseverează şi acum au nevoie de o mână de ajutor. Poate le-o dăm noi:

"Anul trecut s-a infiintat postul de televiziune BRAVA TV, cu specific culinar (mai multe informatii pe www.bravatv.ro). Este preluat de mai multi operatori de cablu, dar nu inca de cei mari. Cei care lucreaza acolo au facut o petitie. Daca vreti, semnati-o si voi.

Citeste petitia aici si poti semna aici. Semnatura ta conteaza!"

Spunem simplu, româneşte

Intr-o vreme îmi selectam prietenii virtuali după cât de corect scriau. Viaţa mi-a demonstrat că se poate să fii un om minunat şi fără să scrii corect, dar unica persoană de acest gen pe care o cunosc o face intenţionat, nu pentru că nu ştie gramatică.
M-am întrebat de ce este atât de important pentru mine ca interlocutorul să scrie corect. Primul răspuns a fost că asta-mi garanta un IQ sine qua non. Poate că aveam dreptate, poate că mă înşelam. Cu toate astea, nu se poate ca un om care scrie corect să fie un imbecil.
Ca să ştii să scrii corect, trebuie să fi stat cu burta pe gramatica limbii române în şcoală, deci să te fi preocupat învăţătura. Nu contează de ce - pentru că îţi plăcea să înveţi (ha!), pentru că te bătea mama, pentru că-ţi era ruşine, pentru că erai seful clasei - chiar nu contează. Dacă ai învăţat gramatica, în mod sigur ai mai învăţat cel puţin încă o materie, deci te ridici automat la un standard intelectual superior.
Singurii oameni pe care îi cunosc în viaţa reală, îi accept lângă mine şi nu scriu corect au în schimb un suflet mare şi mult bun simţ. Sigur, nu e un criteriu după care îmi aleg prietenii, dar dacă nici nu eşti un om cu care să am ce vorbi şi nici nu scrii corect, cu mine n-ai prea mult spor la conversaţii.
Acum mă întreb dacă nu cumva sunt absurdă. Mi-ar plăcea să fiu şi să constat că nimeni nu mai scrie corect în ziua de azi, dar toţi sunt pâinea lui Dumnezeu. Când intru, însă, pe diverse site-uri sau bloguri sau forumuri unde oamenii pot comenta/scrie, mă apucă o groază, aşa ...
Puştimea are un stil "cool". Nu mai scrie "ca", scrie k, nu mai scrie "cine/mine/de ce" etc. Scrie cn, mn, dc ... Face economie de litere. In schimb, u nu mai este u, este oo, sau chiar oooo. Nu mai e trendy să scrii "mult", trebuie să scrii "moooolt" şi succesul ţi-e garantat. Cratimele nu se mai pun la locul lor, în schimb se adaugă acolo unde n-au ce căuta (a se vedea "proast-o", "î-mi", "a-ţi" s.a.m.d.). Si dacă ar fi numai asta, dar mesajul comentariilor care sunt scrise astfel e unul ... nul.
Aşa că nu pot să nu mă întreb ce deosebeşte un om matur, sau un tânăr care şi-a terminat liceul şi poate chiar şi o facultate, de un puştan din ăsta imberb, teribilist şi cu scame în loc de creier? Că-ţi mai scapă o cratimă, două, că mai pui o virgulă unde nu trebuie, că mai uiţi să pui un semn diacritic, i se poate întâmpla oricui, nu-i bai, dar dacă ţii la demnitatea ta, dacă îţi respecţi interlocutorii virtuali, dacă te respecţi în primul rând pe tine, scrie corect când scrii pe internet, nu te mai prosti, că ce scrii tu citesc şi alţii care poate că acum se formează (şi care mă îndoiesc profund că citesc cărţi) şi n-ai vrea să ştii ce o să însemne să fii înconjurat în viitor de oameni care nu mai ştiu să scrie deloc corect! Vezi cazul celor ce ne conduc de ceva vreme şi care nici de vorbit nu vorbesc cum trebuie. Iţi place?

Ador/urăsc 2

mirosul de pâine care se coace, într-o casă caldă şi curată/femeile care ţin gura întredeschisă; au faţă de tâmpite, de tute. dacă se mai şi uită ca viţica la poarta nouă, nu mai e nici un dubiu.

Copil fiind ... iată ce mâncam

Azi ne-a apucat nostalgia pe la birou şi până la urmă s-a lăsat cu plouat în gură. Am început să ne amintim ce mâncam noi direct din natură şi am descoperit că mâncam toate prostiile pământului, fără să păţim nimic. Nici nu-mi mai amintesc cine ne-a învăţat pe fiecare în parte ce era otrăvitor şi ce nu, dar presupun că vorba mergea din gură de copil în gură de copil.

Aşa am descoperit, de pildă, că eu mâncam un anume fel de măcriş, pe când colegii mei, din alte zone ale ţării, mâncau trifoi acru:

Al meu arăta aşa:

şi era bună mai ales tulpina, s-o ronţăi aşa până când ţi se făcea gura pungă.

Acolo unde am crescut eu nu creşteau porumbe, nici nu ştiu dacă am mâncat vreodată, dar îmi sunt cunoscute ca aspect şi înclin să cred că am mâncat acum, la maturitate, dar le-am zis corcoduşe:

Am mai mâncat măceşe, tot soiul de fructe de pădure, de la fragi, zmeură, mure până la merişoare şi afine, mere pădureţe, pere pădureţe, prune sălbatice, dar piesa de rezistenţă este floarea asta, de la care eu mâncam "fructul", căruia îi spuneam pâinişoară, dar despre care am aflat că avea şi pistilul comestibil:

Si în fine, un boschete care face nişte fructe mici şi roşii şi pe care nu ştiu cum îl cheamă (în engleză îl cheamă spicebush şi l-am găsit tradus "condiment bush"!), dar pe care îl mai chelesc şi azi de fructe când îl găsesc:

Oameni, animale şi foc

Ceea ce se întâmplă zilele astea în Australia poate fi foarte uşor asemănat cu infernul. Incendii nimicitoare care nu lasă nimic în urmă. Distrug totul. Ucid şi animale nevinovate cărora, după ce că le-am răpit teritorii ca să ne dezvoltăm noi, măreaţa specie umană, le mai luăm acum şi puţinul care le-a mai rămas. Bine că ne mai putem apleca să le dăm puţină apă, după ce le-am făcut ce le-am făcut.

Incendiile se spune că s-au produs din cauza caniculei nemaîntâlnite şi a vântului. Dar se mai spune şi că unele dintre incendii au fost provocate. De om. Om care, atunci când 1. a gândit să pună focul; 2. s-a preocupat de cele necesare şi s-a deplasat până acolo unde l-a pus; 3. a aprins focarul ...

... consider că şi-a pierdut dreptul la viaţă.

De ce? Pentru că în nici o secundă din miile care au trecut de când s-a gândit până când a acţionat nu a gândit că nu e bine ce face. Că e îngrozitor, că e crud, că e cauzator de dureri infinite. Un astfel de "om" nu va fi util niciodată cu nimic pământului.

Dacă ar fi descoperit şi s-ar dovedi că el a făcut-o, probabil că ar fi închis. Nu ştiu ce pedeapsă ar primi, dar şi dacă ar fi închisoare pe viaţă, tot ar fi prea bine pentru el. S-ar cheltui sume de bani pentru a-l ţine acolo, bani pentru care alţi oameni muncesc. Viaţa din puşcărie nu l-ar reeduca şi ce sens ar mai avea să-l reeduce, dacă nu va mai ieşi de-acolo? In timpul lung în care va sta acolo, sunt sigură că va ajunge să se obişnuiască cu locul şi va avea şi momente de mulţumire, poate chiar de fericire, cine ştie? Si n-are dreptul la aşa ceva. Si atunci?

De aplicat pedeapsa cu moartea nu poate fi vorba, pentru că ar fi un final prea rapid şi uşor pentru el. In plus, oamenii s-ar încărca de un păcat ... nu ştiu dacă legile omeneşti te absolvă de pedeapsa divină.

Nu-mi vine nici o pedeapsă în cap pentru ei. Poate doar o carceră eternă, unde să stea singuri, privaţi de lumină, cu hrană la limita supravieţuirii, cu apă cu porţia, unde să-şi blesteme în fiecare zi viaţa şi ideea tâmpită de a face ceea ce au făcut. Un chin până la sfârşitul zilelor lor, asta aş vrea să sufere.

La fel şi pentru cei care i-au luat viaţa handbalistului, ca şi pentru oricare alt nemernic care ucide sau face rău semenilor lui.

Vitamina B

Vitamina B se găseşte sub formă de B-complex şi include: B 1, 2, 3, 5, 6, 12, acid folic şi biotin.

1. La ce foloseşte?
Este bună pentru a furniza energie organismului, funcţionarea normală a sistemului nervos, tonifierea musculaturii din sistemul digestiv, ochi, piele, păr, ficat.
2. Excesul de vitamina B este periculos?
Nu. este o vitamină hidrosolubilă, iar excesul se elimină uşor.
3. Unde o găsim?
Complexul de vitamine B poate fi găsit în drojdia de bere, ficat, cereale integrale, orez, nuci, lapte, ouă, carne, peşte, fructe, legume de culoare verde.
4. Câtă vitamina B trebuie să consumăm zilnic?
Aveţi aici un tabel.

Să trăim cum putem, dar sănătoşi să fim

Mă preocupă de o vreme treaba asta cu alimentaţia sănătoasă, dar nu în sensul de a mă converti la vreun vegetarianism, ovo-lacto-legumism etc. Nu. Vreau doar să studiez un fenomen pe care nu l-am găsit expus de la cap la coadă nicăieri - acela al interdependenţei dintre vitamine şi minerale. Se ştie că dacă una nu e în cantitatea care trebuie, toate celelalte se vor da şi ele peste cap şi uite-aşa te trezeşti cu buba, fără să ştii de ce te-a pocnit.

Nici un doctor nu cercetează aşa ceva. Nici la laboratoarele de analize nu cred că-şi bate cineva capul să te tragă de semnalul de alarmă şi să-ţi spună "vezi că nu prea mai ai magneziu, ai grijă că de la asta o să te trezeşti că-ţi pleacă şi fierul (de ex.)". Nici eu nu cred că voi descoperi întregul lanţ, dar măcar încerc să fac un pic de lumină în cap la mine. Voi porni de la acest site, iar pe măsură ce-mi va mai pica în mână vreo informaţie, o s-o pun aici.

Mai întâi voi aborda vitaminele.

Ce sunt ele?

Vitaminele sunt molecule organice (care conţin carbon) ce acţionează ca nişte catalizatori, adică fac ca reacţiile chimice din organism să aibă loc cu un consum mai mic de energie şi într-un timp mai scurt.

Care sunt ele?

Vitamina A

1. La ce foloseşte?
Este bună pentru ochi, piele, sistem imunitar, luptă împotriva cancerului.
2. Excesul de vitamina A este periculos?
Da, este toxic.
3. Unde o găsim?

- In alimente de origine animală - sub formă de retinol. Cea mai bună sursă de vitamina A este ficatul.

Experţii recomandă ca ficatul să fie consumat de maxim două ori pe lună, pentru că el poate conţine substanţe toxice acumulate din alimentele poluate.

- In alimente de origine vegetală - sub formă de caroten, care este un precursor (compus pe care organismul îl poate transforma în vit. A) al vitaminei A. Poate fi găsit în plantele de culoare galbenă şi portocalie.

4. Câtă vitamina A trebuie să consumăm zilnic?

Cantitatea zilnică ar trebui să fie de 25000 U.I. de vitamina A.

5. Care este conţinutul de vitamina A din alimente?

- un cartof dulce mediu curăţat şi preparat: 28805 U.I.

- 57 g ficat de vacă preparat: 20230 U.I.

- o cană de spanac crud, gătit sau congelat: 14790 U.I.

- un morcov mediu crud: 12767 U.I.

- o jumătate de pepene galben: 12688 U.I.

Hm, se pare că nu trebuie să ne chinuim prea mult ca sa aducem aportul zilnic în dieta noastră.

Dacă-mi dai şi mie ceva, te las să ne pozezi

Un copil al străzii din Iaşi, cu un cuţu cu cojocel:

Inginerii (atenţie, post foarte lung!)

Am primit pe mail un articol foarte fain, dar din păcate nesemnat. O să-l reproduc identic, cu menţiunea că nu-mi aparţine şi nici nu ştiu al cui e, dar îmi place şi nici că se putea spune mai bine ce sunt inginerii (şi de ce E ei mai buni - sic!):

A trecut ceva vreme de când un tip care-si extrage inspiratia si verva din plicul cu praf alb, raspunzând totodata la numele de "Gheorghe. Andrei Gheorghe",declara ca inginerii nu pot fi considerati intelectuali. Suficienta vreme pentru a ma calma. Din pacate, un recent articol de presa (când am sa gasesc referinta am sa o trec în aceasta paranteza) separa iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeti tâind o brazda într-o groapa de balegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai putin, ca PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forte de dreapta ar fi predominant umaniste(cât pot fi de umanisti avocatii). Ma rog, afirmatia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsa. Ce m-a enervat însa este ca în articol au fost grupate câteva pareri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legatura cu profesia de inginer, care încercau sa explice aceasta polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafata (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisa de balena societatii civile românesti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definitie concisa, emisa, probabil, între doua cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceausescu. Sau cam asa ceva.

Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-isti, pentru ca de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceausescu. În mod normal, aici ar trebui sa bag o tirada asupra utilitatii inginerului în societate, sa-i sugerez doamnei Pipi-pipi sa renunte la computerul pe care îsi scrie emanatiile (nu sunt sigur ca foloseste asa ceva, totusi), sau sa-i sugerez ca ar fi cu vreo doua sute de kilograme mai slaba daca ar merge pe jos în loc sa foloseasca masini sau alte mijloace de transport, sau ca în lipsa inginerilor ea ar trebui sa stea afara în frig, neîncapând pe gura pesterii... Dar nu vreau sa spun aceste lucruri, pentru ca sunt prea simtit. În schimb, voi încerca sa explic hoardei umaniste ce creatura este inginerul.

Sa începem cu începutul...

Scoala generala si liceul

Foarte rar inginerul straluceste la învatatura, nu pentru ca nu ar avea materie cenusie deasupra gâtului, ci pentru ca nu suporta sa învete pe de rost texte si comentarii la limba româna, sau nume si ani la istorie. Asta nu înseamna ca uraste materiile respective - poate citi cu placere o carte, doar ca îl enerveaza notiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru ca inginerul nu e tâmpit. Totusi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (stiinta chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesita matematica, asa ca nu are de ales si o va învata. Desi nu va avea mediile cele mai mari din clasa, viitorul inginer va avea satisfactia ca el este posesorul unor cunostinte si abilitati pe care colegii lui le vad inaccesibile, si în acelasi timp poate sa-si spuna linistit ca nu ar fi o mare problema pentru el sa exceleze la celelalte materii, doar ca nu vrea. El e cool.

Facultatea

Inginerul nu se streseaza foarte mult în facultate... desi are de mers la laboratoare si are de facut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul si cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gasi întotdeauna timp pentru distractie, socializare, sau pur si simplu pentru stat degeaba. Pe când studentii celorlalte facultati sunt lipsiti de griji ca pasarea cerului, sau coplesiti de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studentesc al animalului de prada: 90% din timp doarme si se joaca, dar în restul de 10% reuseste sa mobilizeze o impresionanta energie în scopul finalizarii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteaza pentru el, cu suficienta cafea sau Coca Cola la dispozitie. Dupa ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitati impresionante de etanol si programul lejer este adoptat din nou.

Locul de munca

Inginerul nu este un "workaholic" , dar va munci bine daca îi place ceea ce face sau daca este al dracului de bine platit. Nu este neaparat obsedat de bani (daca era s-ar fi facut economist sau avocat), dar nu-i place nici sa faca implozie intestinala. El va încerca, dar nu va reusi decât rar, sa mentina ritmul de viata din facultate, 90% frecat de menta, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasa. În general este un tip orientat, care daca vede ca meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezita sa se reprofileze. "Lipsa lui de cultura", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de soarece de laborator" nu-l încurca: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura

Cultura nu este o componenta vitala a unui inginer, dar nu este obligatoriu sa lipseasca. Un inginer va citi o carte, va asculta muzica si va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face placere, fara sa se gândesca la faptul ca prin asta el îsi face upgrade la nivelul de cultura. Daca prefera o carte care descrie o metoda ingenioasa de a lichida pe cineva, urmata de o metoda si mai ingenioasa pentru aflarea vinovatului, în locul unei carti care descrie lamentarile si psihozele unui bosorog sau ale unei femei la menopauza, asta e pentru simplul motiv ca inginerul nu are chef sa vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lauda altora cu cât de cult este el. Daca prefera sa vada cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideaza câte 50 de dobitoci per film în loc sa vada "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru ca filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Si un inginer nu citeste niciodata poezie, decât daca vrea sa impresioneze o femeie, ceea ce pâna la urma este un lucru laudabil si îl iertam.

Etica

Adevaratul punct slab al inginerului este etica, si probabil ca acolo bate si madam Pipi-Pipi când vorbeste de tehnicienii lui Ceausescu. Inginerii în general se ocupa sa construiasca dispozitive, fara sa-si faca prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natura financiara. Inginerii fac bombe nucleare si rachete ghidate nu neaparat pentru ca sunt platiti pentru asta (dar nu strica) si nici pentru ca le-ar place foarte mult sa ucida oameni (nu mai mult ca altor barbati, cel putin), ci pentru ca sunt dispozitive complexe, de înalta precizie, si e o placere sa arate ca pot face asa ceva. E
cool!

Acasa

Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalti oameni în viata de zi cu zi... cu exceptia faptului ca el este în stare sa schimbe un bec ars, sa monteze o priza sau un întrerupator, sau un cablu TV, si nu trebuie sa duca calculatorul la reparat daca are un virus sau daca vrea sa-si instaleze un modem. Inginerul nu stie ce e aia Tech
Support.

Rezultate

Care este totusi diferenta dintre ingineri si umanisti? Exceptând pregatirea de specialitate. .. Diferenta între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfectionarea si întretinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, constructii, programe software... Umanistul are ca scop educarea si perfectionarea oamenilor si a societatii (asta pentru ca eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru ca ei singuri probabil ca-si închipuie ca trebuie doar sa existe pentru a lumina lumea cu prezenta lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseaza de la un an la altul, si este clar ca ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastra). Dar scopul umanistilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiti, mai generosi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic...

Cine eşti?

In urmă cu ani buni de zile am vrut să-mi schimb jobul. M-am dus la un interviu. Acolo unde lucram deja eram o şefă. Cel care îmi lua interviul era deranjat de asta, pentru că nu-mi putea oferi o poziţie similară şi nici perspectiva de a ajunge vreodată o şefă, că nu era loc. Mi-ar fi dat, în schimb, bani mai mulţi, dar nu i se părea suficient. Nu putea trece peste absurdul situaţiei, nu putea să conceapă că aş părăsi o funcţie pentru nicio funcţie never ever.

La început am crezut că-şi bate joc de mine.

- Nu am nevoie de funcţii, domnule, n-am veleităţi din astea, nu-mi doresc "imagine", "putere", "importanţa poziţiei". Eu vreau doar să fac ceva ce-mi place şi să fiu plătită pentru asta.

- Nu există oameni care să nu-şi dorească ce-aţi spus. Orice om vrea să fie important, vrea mărire şi slăvire. E în natura omului.

Ne-am despărţit în termeni amiabili. Nu mi-a dat postul.

De atunci am rămas obsedată de ce mi-a spus şi încerc să-mi dau seama dacă a avut dreptate. In privinţa mea nu a avut, căci chiar sunt genul care să se mişte cât mai puţin, minim de efort cu maxim de confort (rezultat, măi! :) ). Proslăvirea şi urcatul importanţei la cap consumă energie aiurea. Dacă nu eşti deştept, ajungi să nu mai fi atent la pericolele din jur şi cazi repede de acolo de sus şi când dai cu fundul de pământ, te loveşti rău. Dacă eşti deştept, odată cu funcţia primeşti şi o serie întreagă de belele pe cap, balast.

Cu toate astea, am constatat că cei mai mulţi oameni îşi doresc să fie, sau măcar să pară importanţi. Nu contează cum, contează doar ca alţi oameni să se uite la ei cu admiraţie pentru ce fac/spun ei. Majoritatea se dau mai deştepţi ca toţi în cel puţin un domeniu. Acolo sunt ei tari şi scot asta în evidenţă de câte ori au ocazia. Mulţi vorbesc despre ce fac ei la serviciu şi cât sunt ei de neînlocuit. Viaţa demonstrează că, oricât de cinic ar părea, nimeni nu e de neînlocuit. Dacă îşi fac treaba bine la job şi nimeni nu îi laudă pentru asta, încep să se laude singuri, dar nu direct, ci prin lamentări - cât de mult au muncit, câtă treabă li s-a dat, cât de puţin timp au avut la dispoziţie ca s-o facă, cât sunt acum de obosiţi şi de oprimaţi, dar ce treabă perfectă au făcut.

Mă lungesc prea mult cu postul ăsta şi nu mai am ce spune nou, mesajul l-am sugerat. Rămâne de văzut cine procedează corect, lăudăroşii (veleitarii) sau modeştii (aproximativ egal cu comozii)? E de judecat asta fără a ţine seama de interesele materiale ale fiecărei categorii. Psihologia sigur are o explicaţie sau un răspuns. Vreau să-l aflu de la viaţă, însă.

Despre je, moa, me, mine 2

Se întâmplă lucruri. Dacă scriu despre ele, înseamnă că nu sunt bune. Acum am ocazia să verific dacă:
1. îţi poţi păstra calmul în situaţii de criză;
2. ajută la ceva să îţi păstrezi calmul în situaţii de criză;
3. te poţi descurca şi singur în viaţă;
4. cei care încearcă să se dea prieteni chiar sunt prieteni;
5. e mai bine să keep a low profile şi să-ţi vezi de treaba ta, sau ...
Tâmpenii. Cu toate astea, o să revin cu rezultatele "cercetării".

Update cu răspunsuri:
1. doar aparent. In interior eşti încă agitat;
2. ajută la păstrarea aparenţelor. Nu cred că gândeşti mai bine, dar cred că faci mai puţine prostii decât dacă ai acţiona impulsiv;
3. nu. ai nevoie de cel puţin un prieten;
4. nu;
5. da.

Injurături

Am descoperit o înjurătură plină de miez: "eşti degeaba!".