Anatomia lui Grey

Da, stiu, e un serial vechi, poate ca unii l-ati vazut cap-coada, dar eu nu. Eu il urmaresc la TV si sunt unele episoade pe care stiu ca le-am mai vazut, pe altele le vad prima oara. Asta a fost cazul si azi, cand s-a difuzat un episod "muzical", in care mi-a atras atentia (a se citi m-a facut sa plang) aceasta melodie: Ei bine, n-am crezut ca e cantata chiar de actrita, de aceea am ascultat si versiunea live: O voce absolut minunata. As fi in stare sa ascult melodia asta la infinit. Iata si versurile, intr-un filmulet cu vocea celei care a cantat prima aceasta melodie, Brandi Carlile: Din clip in clip pe youtube insa, am dat peste o alta melodie dintr-un episod al aceluiasi serial. Am ramas socata de asemanarea cu ceea ce s-a petrecut zilele trecute in muntii Apuseni: Dincolo de orice alte comentarii, nu pot sa spun decat ca ma gandesc ce-o fi fost in sufletul acelor supravietuitori cand au vazut ca timp de 6 ore nu-i gaseste nimeni. Daca oricare din cei in drept s-ar pune in locul oricaruia dintre ei, n-ar mai putea dormi nici o noapte de acum inainte fara sa aiba cosmaruri pentru ce n-a facut.

Divaisurile inteligente

Am in blogroll un blog (http://anakintwoleggedcat.blogspot.ro/) despre o pisica cu doar doua picioare. Ultima postare de acolo mi-a adus aminte de o intamplare recenta. Eram intr-un restaurant, asteptand sa ni se aduca mancarea. La o alta masa s-a asezat un cuplu cu o fetita ce cred ca abia invatase sa mearga. Parintii au lasat-o sa umble prin restaurant, asa ca bebe trecea pe la fiecare masa si le zambea oamenilor.
Cand a ajuns si la noi, am intrat in vorba cu ea. Nu spunea absolut nimic, doar ne privea, dar parea ca interactioneaza cu noi in felul asta. Am intrebat-o daca vrea sa ii aratam o pisica si am luat-o in brate, ca sa-i arat o pisica dintr-un joc de pe un smartphone (este un joc cu pisica Tom pe care trebuie s-o hranesti, s-o duci la culcare, la baie etc.).
Tom - o pisica animata, in fond - torcea foarte fain cand o "mangaiai" dand cu degetul pe ecran, cadea pe spate cand o bateai, spunea "nu nu nu" cand o gadilai ... interactiona oarecum cu tine.
Fetita a parut fascinata de aceasta noua descoperire. Dadea cu manuta ei pe ecran si radea zgomotos cand Tom spunea "nu nu nu" sau cand cadea ...
Cand a venit mancarea, parintii au venit s-o ia. Atunci a inceput dezastrul!
N-a vrut sa plece nicicum, au luat-o pe sus, asa ca a inceput sa tipe, sa planga, sa urle ...
Nu s-a oprit din pland dupa aceea deloc. Rasuna sala de plansul ei, de mama mama! Au dus-o pe afara, sa o faca sa uite.
Cand s-au intors, au lasat-o iar sa umble libera, asa ca fetita a venit direct la noi! S-a asezat langa masa noastra si a inceput sa cheme pisica:
- Pis pis pis ...
Am ramas muta de uimire. In nici 5 minute, dezvoltase o pasiune puternica pentru un pisoi de pe un ecran pe care ea putea da cu degetelul si-l putea anima singura ...
Ce sa ma mai mir ca pana si pisicile iubesc aceste dispozitive inteligente?

Despre nesimtire

Daca cineva te-ar pune sa raspunzi la intrebarea "Este bine pentru tine sa fii nesimtit?", probabil ca ai da doua raspunsuri: unul in sinea ta ("Da, da, e bine, ca altfel n-ai cum sa supravietuiesti intr-o mare de nesimtiti cum e in ziua de azi.") si unul cu voce tare, pentru urechile celui care te-a intrebat (il stii si singur).

Dar daca nu esti nesimtit din fire, un act de acest gen consider ca ti-ar provoca oarece stanjeneala cand te-ar pune  cineva/ceva sa-l faci, nu? Nici nu cred ca ai fi foarte veridic, foarte natural. Daca alegerea ti-ar apartine, nici macar nu cred ca ai alege sa fii nesimtit, cred ca ai prefera sa nu fii.

Asta ma face sa cred ca atunci cand faci un gest cu o naturalete incontestabila, cu o agresivitate genuina, dezarmant de iritant, am voie, cu toata nadejdea, sa te numesc NESIMTIT fara sa existe riscul sa ma insel sau sa gresesc, nu? 

Stiti de la ce m-am luat? De la una din maxi taxi, langa care am avut ghinionul sa ma asez. Frate, avea poala plina de sacose pe care le tinea cu o mana, cu cealalta mana tinea telefonul inteligent (clar mai inteligent decat ea!) la care a vorbit tot drumul si TUȘEA! A tușit tot drumul, fara sa isi puna mana la gura (ca nu mai avea o a treia libera), fara sa se opreasca din vorbit, fara sa-i pese ca se plangea cu voce ragusita la telefon, tuturor celor zece prietene cu care a vorbit, cat de rau se simte si cat de bolnavi sunt ea si toti colegii ei de birou! Avea vreo importanta ca masina era ticsita si ca ne facea cadou tuturor acea raceala, in prag de sarbatori?? Pentru ea nu.

Am avut tendinta sa ii atrag atentia. M-am jenat. Am preferat sa imi pun fularul peste nas, in speranta ca asta m-ar putea proteja cat de cat de riscul de a lua de la NESIMTITA asta ceea ce daruia ea cu atata larghete, nepasare si chiar inconstiență. Sau poate cu sadism? Nu stiu.

Am coborat amandoua in acelasi loc si asa am avut ocazia sa vad si unde statea. Nu stiu cat de relevant este, dar statea intr-o vila imensa, luminata la toate ferestrele, care nu-s putine. Familie mare, avere mare, nesimtire pe masura.

Inca ma mai minunez.

De toamna ...

Inainte imi placeau zilele astea ploioase, intunecate, in care n-ai fi vrut sa iesi din casa, ci sa stai la gura sobei, sa bei o ciocolata calda si sa asculti o muzica linistitoare, citind o carte buna.
Acum nu-mi mai plac. Mi se pare si ca au o alta culoare - un gri prea cenusiu, prea intunecat, prea urat prevestitor.
Din masina, de pe scaunul meu incalzit, norii grei de dimineata mi-au dat o stare vecina cu panica. In loc sa ma simt confortabil in caldura masinii, ma simteam disperata ca va trebui sa cobor in mediul ala umed, rece, neprietenos.
N-a fost chiar asa de rau, insa. Ploaia se oprise, doar vantul mai avea zbateri, si transportul in comun - am stat in statie cred ca de patru ori mai mult ca de obicei. Cand ploua, in Bucuresti e jale.
In definitiv, e toamna ... Doar toamna.
Si ca sa inchei intr-o nota macar vesela, caci optimista nu mai am de unde, va pun un filmulet amuzant pentru cei carora le plac animalele:

Cats Stealing Dog Beds

Sursa: aici

Pluralul englezismelor

Sa luam, de pilda, cuvantul smartphone. Care este pluralul romanesc al acestui cuvant englezesc?
Ce facem cu englezismele, cine stabileste regulile pentru pluralul lor? I mean ... nu pot sa zic smartfoane? Ca la telefoane? De ce e musai sa zic smartfonuri?

"Camino. O calatorie a Spiritului." (6)

"Aceasta a fost prima manifestare de violență. Violența împotriva legilor divine. Sufletele au început să se certe și să se ciorovăiască între ele, în timp ce au continuat să creeze fiinte din  ce în ce mai bizare și diforme, care le reflectau pe ele însele. Ele au făcut creaturi uriașe, inutile și aproape fără creier, ca, de exemplu, dinozaurul. A început conflictul pentru supraviețuirea celui mai bine adapta - declanșând, pentru prima dată pe Pământ, legea cauzei și a efectului, sau legea karmei - deoarece orice energie se întoarce la ea însăși. [...]
Intre sufletele nou încarnate - prinse în capcana unei forme fizice mai dense, de animale - a izbucnit lupta și omorul, ceea ce le-a provocat o mare durere. Arhanghelii au privit cu dezamăgire, dar au rămas detașați.
Acesta a fost fructul muncii lor. Aceștia au fost îngerii căzuți. Arhanghelii erau martori ai rezultatelor acțiunii liberului arbitru, atunci când acesta depășea granițele voinței Divine. Dar ei nu au intervenit. Ei știau că Marele Creator Zeitate îi iubea pe toți. E posibil ca cei căzuți să se fi simțit separați și îndepărtați de lângă Zeitatea Divină - dar nu pentru totdeauna.
Existau și alte ființe, în alte lumi, sub alte forme, cu alte tehnologii - alți frați care progresaseră mai mult pe calea arătată de Marele Spirit. [...] In fiecare caz, sarcina fiecărui suflet individual era de a-și aminti de propria sa natură Divină - și de a se întoarce la ea."

”Camino. O călătorie a Spiritului.” (5)

"Doborâte de însăși forța creației pe care o puseseră în mișcare, ele au devenit, mai degrabă, una cu creațiile lor, decât să rămână în unitate cu Zeitatea Divină. [...]
Arhanghelii Mihail, Ariel, Rafael și Gabriel au privit cu dezamăgire cum s-a desfășurat baletul virtual al evoluției distorsionate. Ei au privit cum sufletele frați, care își pierd controlul, încep să se încarneze în ființele pe care simțeau o imperioasă nevoie de a le controla. Aceasta a fost căderea originară din grație. [...] Ei și-au pierdut conștiința de a fi copii ai luminii și au căzut complet în planul material - experimentând nu numai durere, ci și senzualitate.

Aceasta este ceea ce s-a numit revolta lui Lucifer, sau influența luciferică. Lucifer înseamnă ”purtător de lumină” - așa cum erau aceste suflete ale Zeității Divine - dar, atunci când, prin propriul lor liber arbitru, au căzut din grația Divinității, ele și-au creat în ele însele propriul lor teren moral de bătălie. Deci, conceptul de rău este, în realitate, actul de îndepărtare de Zeitatea Divină, prin propria lor voință. Influența luciferică nu a venit de la o singură ființă rea - ci a fost, mai degrabă, o greșeală colectivă, făcută de sufletele originare care au uitat că ele au fost create pentru a servi Zeitatea, manifestând iubire divină pentru tot ceea ce există.”