Saracia, prostia si natalitatea in Romania

Un comentariu senin la o postare de pe un blog m-a inspirat sa imi pun o intrebare si sa incerc sa-i gasesc un raspuns. Din ea s-au nascut alte intrebari si ele isi cauta, la randul lor, raspunsuri.

Se punea problema procreerii iepuresti a oamenilor sarmani si mai mult sau mai putin retardati. Se stie, ei se inmultesc precum iepurii, toarna plozi pe banda rulanta, isi fac apoi viata grea si lor, pentru ca trebuie sa hraneasca si mai multe guri si oricum n-au cu ce, dar si plozilor, pentru ca ii hranesc prost si aia se umplu de boli si bube si au un viitor daca nu incert, cel mai probabil copie la indigo cu viata parintilor lor.

Comentariul cu pricina, pe scurt, punea aceasta procreere necontrolata pe seama vointei divine. Ceea ce-ti da Dumnezeu si accepti fara sa cartesti iti aduce seninatate pe chip. Eu asta am inteles si am incercat sa contrazic. Am opinat ca nu, plozii pe banda rulanta nu ti-i trimite Dumnezeu, ca daca ar fi asa, i-ar trimite El la cei care au bani si posibilitatea sa-i creasca.

Am spus ca acesti copii sunt rezultatul lipsei de educatie si de gandire a parintilor, care apeleaza la modalitatea cea mai ieftina si mai facila de a-si procura placere: sexul. Acesti copii mai apar si dupa betii trase de parinti, care apoi sar unii pe altii ca animalele, fac sex si, neprotejat fiind acest sex - pentru ca nu i-a invatat nimeni cum sa se protejeze - duc la aparitia dorita sau nu a copiilor.

Sunt absolut convinsa ca femeile acelea sarmane, care abia au ce pune pe masa in fata copiilor pe care ii au deja, nu zburda de bucurie si nu se inchina in fata lui Dumnezeu, pline de multumire, cand constata ca iar au ramas gravide.

Sunt convinsa ca barbatii lor, chiar daca nu sunt dintre cei agresivi, mai degraba scapa o injuratura cand aud vestea, decat o rugaciune de multumire.

Am aceasta convingere si nimeni, oricat de credincios/bigot si bland ar fi, nu mi-o poate schimba. Nu cred ca Dumnezeu are de-a face cu coţăiala necontrolata dintre doi sarmani sau dintre doi saraci cu duhul sau dintre doi betivi. Ar fi prea din cale-afara ca el sa se preocupe de asa ceva si sa spuna, de acolo de unde o fi El, ia sa le mai dau eu astora un copil, ca sa ii inseninez la chip, pentru ca ei primesc. Aspectul religios al avortului sau al metodelor de contraceptie nu a fost el lamurit si clarificat de capete mult mai mari, asa ca n-o sa-mi propun eu acum sa o rezolv problema. O sa spun doar ca privesc cu ochii mari si plini de uimire la acele femei care cred atat de tare in Dumnezeu, incat pun orice pe seama vointei lui divine si accepta, resemnate si cu seninatate, orice fatalitate.

Si nu, nu mi-e greu sa traiesc cu aceasta parere despre acesti oameni. Mi-ar fi greu si o sa-mi fie, probabil, sa traiesc printre ei, pentru ca daca se pastreaza anumite tendinte demografice, cam asta va fi viitorul.

Daca aveti ceva de comentat, puteti sa dati si cu pietre, uneori ma plictisesc sa am dreptate. Daca o faceti, insa, veniti si cu argumente, pe cat posibil de bun simt, nu cu citate, da?