Ce face munca din om

De cand mi-a plecat sefa, am o perioada foarte grea la birou. Ieri, venind spre casa cu capul plin de ganduri si de griji, cand am intrat pe straduta mea am dat buna ziua gainilor care ciuguleau de pe jos.

8 comentarii:

darry.anna spunea...

He,he! Mai suntsi altii. Eu vorbesc cu cainii de pe strada mea :)

cristina spunea...

si eu vorbesc cu animalele, dar nu le-am salutat niciodata pana acum :))))

Diana Alzner spunea...

Stai liniştită, Cristina, eu o fac mereu. Petrec atât de mult timp singură, încât am ajuns să înţeleg tot ce-şi spun între ele animalele şi să vorbesc cu ele. :)
Găinile mele au nume şi mor de bătrâneţe.

cristina spunea...

Diana, intr-un fel sau altul mi se pare si firesc sa vorbim cu ele si sa intelegem ce spun (ele ne inteleg pe noi), ba chiar mi s-ar parea ca sunt privilegiata daca as fi in locul tau. Nu ma ingrijoreaza sa vorbesc cu animalele sau cu pasarile, dar s-o fac pentru ca vreau, nu pentru ca nu mai fac distinctia intre cand e cazul si cand nu e cazul sa salut ceva care misca :)))

Mihaela spunea...

Ei, din greseala nu mi s-a intamplat sa vorbesc cu animalele, vorbesc din instinct cu ele, dar am mai patit sa raspund cand cineva imi zice: ”multumesc” cu ”buna ziua” sau invers , sa mi se dea buna ziua si eu sa zic ”cu placere”. Asta frecvent patesc :).

cristina spunea...

mihaela, asta e chiar dragut :)

Anonim spunea...

si ele ce-au zis?

cristina spunea...

eu: buna ziuaaa ... a a a
ele: ia uite-o si pe asta, saraca ...

necioplite, deh.