Ce face munca din om

De cand mi-a plecat sefa, am o perioada foarte grea la birou. Ieri, venind spre casa cu capul plin de ganduri si de griji, cand am intrat pe straduta mea am dat buna ziua gainilor care ciuguleau de pe jos.
Publicat de la
Etichete:

8 comentarii:

darry.anna spunea...

He,he! Mai suntsi altii. Eu vorbesc cu cainii de pe strada mea :)

9 mai 2012 la 23:15
cristina spunea...

si eu vorbesc cu animalele, dar nu le-am salutat niciodata pana acum :))))

10 mai 2012 la 14:16
Diana Alzner spunea...

Stai liniştită, Cristina, eu o fac mereu. Petrec atât de mult timp singură, încât am ajuns să înţeleg tot ce-şi spun între ele animalele şi să vorbesc cu ele. :)
Găinile mele au nume şi mor de bătrâneţe.

11 mai 2012 la 14:27
cristina spunea...

Diana, intr-un fel sau altul mi se pare si firesc sa vorbim cu ele si sa intelegem ce spun (ele ne inteleg pe noi), ba chiar mi s-ar parea ca sunt privilegiata daca as fi in locul tau. Nu ma ingrijoreaza sa vorbesc cu animalele sau cu pasarile, dar s-o fac pentru ca vreau, nu pentru ca nu mai fac distinctia intre cand e cazul si cand nu e cazul sa salut ceva care misca :)))

12 mai 2012 la 11:17
Mihaela spunea...

Ei, din greseala nu mi s-a intamplat sa vorbesc cu animalele, vorbesc din instinct cu ele, dar am mai patit sa raspund cand cineva imi zice: ”multumesc” cu ”buna ziua” sau invers , sa mi se dea buna ziua si eu sa zic ”cu placere”. Asta frecvent patesc :).

12 mai 2012 la 21:28
cristina spunea...

mihaela, asta e chiar dragut :)

14 mai 2012 la 09:33
Anonim spunea...

si ele ce-au zis?

27 mai 2012 la 18:56
cristina spunea...

eu: buna ziuaaa ... a a a
ele: ia uite-o si pe asta, saraca ...

necioplite, deh.

27 mai 2012 la 20:57

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)