Despre depresia care ...

Ieri am aflat de un coleg care a stat in ditamai concediul medical, ca sa faca "somno-terapie", pentru ca-l pocnisera si pe el insomnia si depresia. Astea doua vin brat la brat, oricum. El nu a fost fumator, n-a schimbat recent nimic radical in viata lui, asa ca nu a stiut sa spuna de la ce i s-a tras. A facut tratament cam cu aceleasi medicamente ca si mine, a trecut si trece cam prin aceleasi stari ca si mine, dar de la el am aflat ca la policlinica (de stat) unde s-a dus erau zilnic 30 - 40 de persoane la cabinetul cu pricina.

Mi se pare ciudat tare.

O alta colega (buna, I., tu esti aceea - stiu ca o sa citesti aici :))) ) mi-a spus ca sunt multi dintre colegii nostri care au patit exact la fel si au stat prin concedii medicale cu saptamanile, unii si prin spital, cu insomnii si depresii. Pana la un anumit punct, putem da vina pe stresul de la serviciu, numai ca "nu toti muncim la fel in firma asta, clar?" :))) Nu, nu avem toti acelasi gen de activitate si acelasi stres. Doar foarte putine "surse" de stres ne sunt comune.

Mi se pare ciudat tare.

Sotul meu a inceput brusc, prin ianuarie, sa aiba insomnii identice cu ale mele: adoarme, dar la o ora fixa (de regula 2 noaptea) se trezeste si nu mai poate adormi la loc. A doua zi e frant de oboseala. Pozitiv cum e de felul lui, insa, nu are si depresie (inca, hi hi hi :d). De vreo doua saptamani am inceput din nou sa ma trezesc si eu, dar de data asta adorm la loc, chiar daca nu mai am un somn la fel de odihnitor.

Mi se pare ciudat tare.

Cateva din persoanele din blogroll sufera si ele de depresie. Nu stiu daca si de insomnii, dar cum asta nu e un subiect de care sa te plangi in gura mare (desi nu stiu de unde vine retinerea), inclin sa cred ca nu povestesc ele pe blog prin ce trec. Foarte putine au curajul sa spuna pe blog la ele tot ce simt si prin ce trec si o fac in general cand nu mai pot sa reziste raului. Unele fumeaza, altele nu, asa ca sunt acum convinsa ca mie nu lasatul de fumat mi-a produs depresia, desi ar fi putut sa aiba un rol important in asta.

Inclin sa cred ca de mai bine de un an se intampla ceva cu noi. Prea multi incepem sa ne plangem de asta, de depresie si insomnie, de deznadejde, de lipsa de incredere si de speranta, de sentimentul de inutilitate, de lipsa de chef pentru orice, de absenta oricarei bucurii, de o durere in suflet careia nu-i gasim leac. Cumva, pe undeva, cred ca ...

... e ciudat tare.

Dansul, dansul, dansul este viata mea!

Ca sa va binedispuneti, uitati-va la filmuletul de mai jos. Eu l-am primit de la cineva si poate fi vizionat direct la adresa http://vplay.ro/watch/1wfme7k8/

Max negru si ghiocei albi

Fotografiile sunt facute in prima zi in care ghioceii au reusit sa iasa la lumina de sub zapada:

 Si cei din spatele casei, pe care ii bate soarele mai putin, au reusit sa isi faca loc prin nametii uriasi care i-au acoperit in iarna asta:

Mie mi-au bucurat inima in ziua in care i-am vazut, ca n-am crezut ca o sa mai reuseasca sa supravietuiasca cu un metru jumate de zapada peste ei, dar uite ca natura are putere.

Tocator automat

Cam asa se procedeaza la noi in casa cu toate obiectele din hartie sau carton. Reciclam, normal!

Apoi ne odihnim langa jucarie:

Si o luam de la inceput cu treaba, cu ajutorul mamei Maia, normal:

Angela Gheorghiu

Doar uitati-va aici si atat.

Explicatii la Exercitiul pozitivist

Ca sa nu va raspund fiecaruia in comentarii, o sa spun de la ce a pornit postarea anterioara. De fapt, am spus-o acolo, aici doar o sa redau cateva pasaje din acel e-mail. Recunosc ca eu nu stiam de efectul asta nocebo. De placebo stiti cu totii, asa ca nu scriu tot despre el. Iata:

"Este incredibil cât de mult poate fi influenţat subconştientul nostru de forţa sugestiei ! Si intrucât mintea subconştientã este cea care controleazã corpul nostru şi intreaga viaţã, prin intermediul sugestiei putem avea parte de o mulţime de intâmplãri – unele plãcute, altele extrem de neplãcute.

Multã lume a auzit de efectul placebo. In cadrul unui experiment medical, ţi se dã un medicament despre care ţi se spune cã este foarte eficient – de pildã ca pansament gastric. Din 100 de voluntari pe care se testeazã medicamentul, aproximativ 50 constatã intr-adevãr cã au scãpat de durerea de stomac. [...] Forţa sugestiei. [...] Tot ceea ce mintea noastrã crede, poate realiza.

Mult mai puţini au auzit de efectul nocebo. In cadrul unui experiment similar, ţi se dã o pastilã despre care eşti avertizat cã iţi va face rãu – de pildã crampe stomacale. De data aceasta, numãrul celor ce se plâng de dureri la stomac este insã de 90! Evident era aceeaşi pastilã inofensivã de zahãr. Se constatã insã cã forţa sugestiei negative este mult mai mare decât a sugestiei pozitive.

Lucrul acesta trebuie sã ne dea de gândit. Suntem expuşi zilnic, orã de orã, unei adevãrate avalanşe de mesaje negative, in primul rând prin presã. Inundaţii, cutremure, avioane prãbuşite, crime, violuri, preţuri care cresc, bârfe rãutãcioase ale colegilor, accidente de maşinã; etc etc.

Aceste mesaje cu puternicã valoare emoţionalã lucreazã fãrã sã ne dãm seama asupra subconştientului nostru. Iar rezultatul este cã ne merge prost fãrã sã ştim de ce. Suntem deprimaţi, ne pierdem increderea intr-o viaţã mai bunã, ne aşteptãm sã ni se intâmple ce e mai rãu. Si, de obicei, la ce te aştepţi, aşa se intãmplã. Dãm vina pe ursitã, pe guvern, pe socri , pe colegi, fãrã sã observãm cã, de fapt rãul este in noi. Cã l-am lãsat sã pãtrundã in mintea noastrã ori de câte ori a vrut, fãrã sã realizãm cã trãim in casã cu un duşman.

Gata ! Puneţi piciorul in prag! Incepând de astãzi inchideţi uşile pentru aceşti musafri periculoşi.
Evitaţi sã mai urmãriţi jurnalele cu ştiri negative. [...]
Evitaţi persoanele negative, cele care permanent se vaietã, criticã şi condamnã. Dacã aşa sunt colegii de serviciu sau, mai rãu, şeful dumneavoastrã, gândiţi-vã foarte serios sã vã cãutaţi un alt loc de muncã. Altfel, rãmânând alãturi de ei, riscaţi sã vã condamnaţi la o viaţã de eşec şi frustrare.

Asociaţi-vã cu persoane pozitive, optimiste, orientate spre succes. Dacã vreţi sã aveţi o viaţã de succes, trebuie sã staţi cãt mai mult in preajma unor oameni de succes. Invãţaţi de la ei, gândiţi ca ei, acţionaţi ca ei.
[...]
Pe scurt, folosiţi la maximum forţa sugestiei pozitive şi reduceţi la minim forţa sugestiei negative.
Preluaţi controlul tuturor elementelor de sugestie din preajma dumneavoastrã şi folosiţi-le pentru a vã atinge obiectivele."

Si dupa asta urma exercitiul.

Acuma, da, asa este, nu poti sa intrerupi omul care se vaita, spunandu-i ca nu ai chef sa-l asculti, dar il poti evita pe viitor, daca stii ca asta va face de fiecare data. Eu am avut la serviciu un astfel de om si tare rau mi-a mai facut, pentru ca nu-l puteam evita si trebuia sa-i suport toate iesirile negativiste. Ei -  caci era o ea - ii facea chiar placere sa dea numai vesti proaste, alarmante, sa aduca prima la cunostinta orice catastrofa, sa se victimizeze etc. E crunt.

In ce scop sa facem asta, Vic? Ca sa vedem daca viata ni se pare mai frumoasa sau mai suportabila, dupa caz. Daca e sa te retragi un pic din primul plan al vietii tale in unul secund, o sa  vezi ca ce e acum in jurul nostru numai bine si frumos nu e. Eu vreau ca si iarna asta mohorata si cu zapada murdara sa mi se para un anotimp in care sa imi placa sa traiesc. In plus, caut orice metoda ca sa scap de depresie fara medicamente :)

Exercitiu pozitivist

Pentru ca am primit un e-mail in care ni se spune de ce ajungem niste deprimati ascultand stiri negative la televizor, am decis ca nu e cazul sa dau copy/paste decat la exercitiul pe care il propune spre final, deci la ceva constructiv.
Toata lumea stie cum ne invadeaza negativul prin televiziune, de aceea hai sa incercam sa facem urmatoarele:
"Timp de douã sãptãmâni:
1) nu vã mai plângeţi de nimic, nici in sinea dumneavoastrã, nici faţã de alţii
2) nu mai urmãriţi jurnalele de ştiri la TV
3) nu ascultaţi vãicãrelile celor din preajmã, cereţi-le sã schimbe subiectul.
Dacã aveţi rãbdarea sã faceţi acest exerciţiu, veţi observa cã perspectiva asupra vieţii vi se va schimba."

Eu am noroc ca in preajma mea nu prea se vaicareste nimeni. De uitat la jurnalele TV pot sa nu ma mai uit. De plans ... nu stiu, dar o sa ma straduiesc.
Va urez succes celor care vreti sa va apucati de asta. Hai sa vedem daca functioneaza.