N-au mintit poporul ...

... cu televizorul, pentru ca cel putin una din catastrofele promise a venit. Ploaia inghetata.
Dupa ce saptamana trecuta mi-au inchis drumul spre casa si am fost nevoita sa raman in Bucuresti, saptamana asta m-au tinut cu sufletul la gura cu codurile lor. Vestea care acum i se pune lui Igas in gura o aflasem inca de marti, asa ca am purces cu panica-n gat la aprovizionare cu apa si conserve.

Mi-au umblat prin cap numai scenarii apocaliptice, de la cel al ramanerii cu masina in varful unui munte de zapada, pana la cel al inghetarii in casa, cu burta goala complet. Vineri eram cat pe ce sa imi iau concediu. Am stat cu ochii pe geam de la ora 10, cand se anuntase debutul codului galben. Am plecat de la birou pe la amiaza, cand ninsoarea si viscolul incepusera binisor. Am crezut ca gata, pana aici ne-a fost. Neah, a fost doar o zi de iarna obisnuita!

Ieri, sambata, destul de calma vremea, dar oricum nu mai conta, ca aveam conserve, aveam apa. Doar de gaze imi mai faceam oaresce probleme, ceea ce m-a convins ca nu, n-o sa-mi fac semineu, o sa-mi iau o soba de gatit pe lemne, ca sa nu mai depind de astia.

Una peste alta, ce sa zic, ieri spre seara imi mai venise inima la loc. Mi-am zis ca astia, ca de obicei, mint poporul cu televizorul, fac exercitii de manipulare, vor sa vada pana unde pot sa intinda coarda etc. Cand colo, ce sa vezi? Azi dimineata totul era inghetat! Venise ploaia aia inghetata, cu care ne tot ameninta de cateva zeci de ore! Uite-o:
Un close-up al salciei crete ce se vede in plan indepartat:
Trandafirii:
 Cam atat am reusit sa pozez, inainte de a ma transforma si eu in statuia fotografului amator. Ceea ce ma surprinde pe mine, insa este ca abia anul asta s-au trezit sa faca atata caz de ploaia asta inghetata, desi ea a fost si anul trecut, in jurul datei de 2 Decembrie. Imi amintesc perfect, pentru ca in ziua aia chiar am avut sentimentul de sfarsit de lume. Cazuse curentul pe o raza de 30 de km, cazusera comunicatiile, cablul, tot. Cu toate astea, n-au dat decat o stire la un jurnal si atat. Sa stie ei anul asta ceva ce noi nu stim?

Vorba cantecului:
"Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate."

Care cantec? Asta:



Pozitivisme n-am.

6 comentarii:

Diana Alzner spunea...

Cristina, nici nu ne-au mintit, nici adevarul nu l-au spus tot, e un amestec de adevar si minciuna, exact ce e mai periculos.
Tu reusesti sa descrii realitatea cu mult umor, chiar daca e vorba de umor negru. :)

cristina spunea...

Diana, ce dreaq sa fac? :))
Tu nu stii ca romanul face haz de necaz? Am scris cum mi-a venit la indemana, caci al'fel, vai de capu' meu, numai eu stiu cum fac fata.

simf spunea...

anul trecut nu erau protestatari in piete ca sa trebuiasca detunrata atentia poporului.
la noi a plouat. nu mult, dar de-ajuns sa faca cei 40 de cm de zapada 20 tasati. apoi a fost ger si a inghetat. si zau nu-i la fel de spectaculoasa privelistea ca la tine. cum au primit fetele asa buluc de frig? si max?

cristina spunea...

pai nici maia nu mai iese afara, s-a facut o grasa si o comoda. pe missie o mai apuca iesitul, dar din zapauceala, ca face rapid stanga-mprejur cand da cu labele de zapada. max noaptea doarme in casa, iar ziua sta probabil in cusca sau alearga pe langa gard. abia mai apuc sa deschid usa cand vin de la servici, ca se buluceste el inaintea mea.

Mihaela spunea...

Eu n-am vazut niciodata asa fenomen : ploaie inghetata , decat in poze , pe net. In poze e...inedit :), in realitate phuuu, sper sa se duca mai repede gerul!

cristina spunea...

Mihaela, la mine e a treia oara cand il vad. Prima data a fost prin 1998 sau 1999, cred. Atunci a plouat cand am iesit de la serviciu. Cand am coborat din troleibuz (stateam in Bucuresti pe atunci), n-am putut sa ma tin in picioare. Alunecam in toate partile. Am facut cred o ora pana acasa, un drum care altfel imi lua 5 minute. Pe portiunea unde nu mai aveam de ce sa ma tin a trebuit sa merg efectiv in 4 labe, altfel nu se putea. E infiorator. A doua oara a fost in decembrie 2010 (am scris gresit "anul trecut"), cand am ramas socata nu atat de gheata formata peste tot, cat de faptul ca ploua in decembrie cu tunete si curentul era oprit, era sinistru.
Anul asta e a treia oara, dar crede-ma, paleste in fata celor doua de dinainte.