Alaltăseară n-a mai vrut să intre în casă. Ba că îi plăcea foarte mult afară, ba că nu avea loc de Max, cert este că Cristi n-a mai avut răbdare cu fiţele ei şi a lăsat-o afară. Eu oricum eram în faza post rupere de film, că după ora 22 nu mai ştiu nimic, aşa că pe mine nu se putea baza nimeni.
Noaptea, când m-am trezit ca să-mi fac inutilul rond, n-am observat că Maia nu e în casă, m-am gândit că poate doarme sus. Dimineaţa m-am prins că n-a dormit acasă şi dă-i şi-o caută, dă-i şi strig-o pe-afară, pune-l pe Max pe urmele ei ... nimic, Maia nu era nicăieri. Ei, o veni ea singură înapoi când venim de la servici. N-a venit nici atunci. Degeaba am tot strigat-o, am întrebat toţi vecinii - nimeni n-a văzut-o. M-am culcat resemnată, gândindu-mă doar cu durere în suflet că era o biată pisicuţă gestantă, care are nevoi speciale din cauza asta, pe care nu i le-ar putea nimeni ghici, în cazul fericit în care ar fi fost pe la cineva pe-acasă, în viaţă. De ce? pentru că are burtica mică şi nu-ţi dai seama că are puiuţi în ea.
La orele 2 trecute fix, am făcut ochii de rigoare, m-am ridicat din pat ca să mă duc în sufragerie la televizor şi să nu-mi scol consortul şi când am ieşit din dormitor - de cine dau cu ochii? De maimuţă, cu ochii lipiţi de somn şi cam nedumerită. Ei, asta da bucurie. Muream de curiozitate să aflu de unde a pescuit-o, pe ea o întrebam degeaba, dar a trebuit să aştept până dimineaţa, când oricum nu m-am lămurit, că nici el nu şi-a dat seama de unde a venit. Oricum, era flămândă şi dornică de drăgălit şi - evident - de ieşit afară.
Acum 4 zile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu