Ei, ieri m-am urcat prima oara in noua noastra masina. In dreapta - varul meu, foarte indragostit de acest VW. In stanga - eu, transpirată de emoţii şi de teamă.
Aranjez scaun, oglinzi ... ups, acum realizez că de centură am uitat ... şi plec. Imi tremurau picioarele, trebuia s-o iau la dreapta şi am semnalizat stânga, că habar nu mai am nici cum se semnalizează, dar am reuşit să mă încadrez pe carosabil. Pe la vreo 20 km/h, mi se părea că merg cu racheta supersonică, deci m-am concentrat cum să pun frâna. Drum de ţară fiind, evident că pe el se jucau copii. Căutam claxonul, căci ăia mici nu păreau că au de gând să se dea la o parte.
După vreo 2 km, am ajuns la capătul drumului, care era sub formă de T. Am făcut stânga, ca apoi să dau cu spatele şi să mă întorc. Am început să dau cu spatele, luând (asta îmi aduceam aminte de la şcoală) scaunul din dreapta în braţe. Am dat eu ce-am dat, când ... BUF! Am intrat în ditamai stâlpul de iluminat de pe stânga, pe care nici nu m-am gândit să-l văd, lua-l-ar naiba. Ca să-l văd, ar fi trebuit să mă uit şi în oglinzi, dar ...
Nici nu stiu daca masina s-a oprit pt ca am pus frana, sau pt ca oricum nu aveam nici 2 km/h. Cert este ca am zgariat-o. Am I good, or what?
Acum o săptămână
3 comentarii:
pf. de parcă ai fi făcut altfel dacă era maşina veche.
(pune mâna şi conduce cât poţi prin bucureşti, că al'fel n-ai nici o şansă.)
mai, una la mana: pe aia veche am condus-o 45 km fara incidente! si mai era si dubita. mi-a fost frica de ea, dar de asta mi-e si mai frica.
doi la mana: nici asta nu e noua, dar e luata de curand, pe aia veche n-o mai avem, de aia zic ca e noua noastra masina.
sincer, s-ar putea sa fi facut altfel cu aia veche, ca la aia nu trebuia sa iau nici un scaun in brate, trebuia sa ma uit doar in cele 2 laterale. poate ca asa as fi vazut stalpul. naiba stie.
prin bucuresti, zici? pai daca eu la tara o bag in stalpi, aici ce crezi ca o sa fac????
ai să caşti ochii mai mult.
Trimiteți un comentariu