Cu pisica la doctor

Ajung acolo - coadă mare. Mă aşez pe un scaun, cu coşuleţul în braţe. Inăuntru era un câine care cam ţipa, dar era toată familia cu el, mama, tata şi copilul. Nu vedeam ce-i face, că era ascuns de ei. In camera din stânga un alt căţel era tuns şi tremura din toate încheieturile.

Primul căţel pleacă. Intră următorul, un puiandru căruia nu ştiu ce i-au făcut, dar a urlat de m-a asurzit.

Afară, un lup cu botniţă. Cât timp căţelandrul se liniştea acolo pe masă, doctorul a ieşit afară la lup şi a discutat ceva cu stăpânii lui, doi bărbaţi în pantaloni scurţi şi tricouri jegoase. Au cântărit cu mare greu lupul, căci trebuia luat în braţe şi asta nu îi plăcea. Lătra şi se zbătea. 30 de kilograme.

Intre timp, admirând opera de artă din frizeria din stânga, am început să mă relaxez. Mă odihneam bine pe scaun acolo, mai ales că pisica stătea liniştită în coş, aşa că atunci când căţelandrul a eliberat cabinetul, i-am cedat lupului rândul, că prea era supărat şi nu-i plăcea acolo.

Cei doi bărbaţi au intrat cu el, s-au chinuit să-l urce pe masă, l-au răsturnat pe o parte şi îl ţineau bine, că el săracul se zbatea. Lătra aşa, cumva trist.

Doctorul i-a băgat un ac într-o venă şi tot introducea un lichid pe acolo. La un moment dat, lupul s-a liniştit. Apoi doctorul a cerut unuia dintre stăpâni să-i dea o sticluţă, din care a mai tras cu o seringă nişte lichid şi l-a băgat şi pe ăla în lup.

La plecare, bărbaţii au luat lupul de pe masă fiecare de câte două picioare şi l-au scos aşa, cu capul atârnând bleg. L-au şi dat cu botul de pragul uşii, aşa că l-am întrebat pe doctor:

- E anesteziat, nu?

El s-a uitat la mine un pic încurcat şi mi-a zis:

- E ... un pic anesteziat şi eutanasiat.

Am izbucnit în plâns. Nu-l ştiam pe acel biet animal, dar faptul că asistasem, deşi fără să ştiu, la prima eutanasiere din viaţa mea a fost un şoc.

Mai târziu mi-a spus soţul, care auzise discuţia de afară, că lupul era foarte bătrân şi extrem de bolnav şi a fost alegerea stăpânilor să-l scutească de o suferinţă. Nu ştiu de ce, dar ieri am realizat că eu credeam că un animal care trebuie eutanasiat nu mai latră, nu mai merge, nu se mai mişcă. Se pare că nu e aşa.