”Camino. O călătorie a Spiritului.” (4)

”Odată cu primul val de suflete care a ajuns în planul Pământului, s-a produs o metamorfoză. [...] Ele erau libere să domnească asupra tuturor formelor de viață. Erau aici pentru a crea noi specii și pentru a ajuta la evoluția vieții pe care au creat-o.

Si astfel, sufletele de lumină au început să creeze viață. O zi putea deveni o mie de ani. Timpul nu avea nici un sens pentru sufletele copii. Se concentrau în colectiv cu toate frecvențele electromagnetice ale ființelor lor, până când obiectul creației lor fizice răspundea cu o viață a lui proprie. [...] 

Sute de mii de creaturi au evoluat în acest fel. Prin mișcarea timpului și spațiului, prin evoluția muncii lor din planul pământesc, sufletele trimise pe Pământ au început să devină fascinate de Pământul fizic. [...]Si, fiind curioase și având liber arbitru, ele s-au îndragostit de ropriile lor creații. Ele creau, folosind toate energiile universale Divine aflate la dispoziția lor. Viața a devenit un teren de joaca ce oferea multe posibilități. Ele au creat ființe numai cu frecvența energiei yin; au creat numai frecvențe de energie yang; au creat amestecuri de yin și yang și de pozitiv și negativ. Au creat o panoplie a creațiilor diverse. Apoi, au fost seduse de operelel lor minunate, crezând că, în multe privințe, ele au creat o frumusețe mai mare decât Marele Spirit. Astfel, ele au devenit răzvrătite, apropiindu-se din ce în ce  mai mult de operele lor fizice și depărtându-se din ce în ce mai mult de Zeitatea Divină - până când, în cele din urmă, au devenit întru totul atrase de creațiile lor fizice și, efectiv, au căzut din starea de grație, în planul fizic.”

"Camino. O calatorie a spiritului" (3)

"De-a lungul a miliarde de ani, aceste suflete au evoluat, fiind însărcinate de Zeitate să fie co-creatori ai vieții fizice - trilioane de perechi de ființe suflete, rostogolindu-se [...] până când unele au ajuns la însăși planeta Pământ, în timp ce altele au țâșnit în viteză către [...] alte lumi. Altele au rămas în starea divină, servind numai voința Marelui Spirit - printre ele numărându-se sufletele numite Mihail, Ariel, Rafael, Gabriel. Ele comunicau între ele ca vibrații de lumină și iluminare, foarte evoluate. [...] Arhanghelii vegheau asupra sufletelor care aveau misiuni pe Pământ. Ele urmăreau sufletele ființe, care erau create fiecare în mod special numai pentru perechea ei [...].  Amandouă (sufletele) erau egale, deoarece fără unul din ele, nu exista activitate - și nici viață.
Astfel, cu fiecare suflet, cercul era complet, pentru că fiecare suflet era androgin. [...] Scopul lor era de a certifica Zeitatea și de a servi Voința Divină - care, la rândul ei, urma să servească sinele lor mai înalte. Si, pentru a face acest lucru, Zeitatea a dăruit copiilor de lumină cel mai mare dar din toate - liberul arbitru: capacitatea de a se elibera, de a-și alege propriul stăpân."

"Camino. O calatorie a spiritului" (2)

”Si acum, universul brut era stabil și armonios. Era armonie absolută, pace absolută. Dar era ceva incomplet. Era liniște în interiorul Marelui Spirit, o singurătate în Unicitatea lui ... o încremenire ... o nevoie profundă. Zeitatea simțea nevoia să experimenteze sentimentul de a se simți pe ea însăși în propriul sine. Simțea nevoia să devină ne-goală. Simțea nevoia să SIMTA. Simțea că operele ei însemnau puțin sau nimic - fără să simtă în ea însăși. Zeitatea își iubea creațiile și a văzut că ele erau bune - dar, ca să nu mai fie singură în unicitatea ei, s-a întors spre interior și a spus: ”Iată, voi face cea mai mare creație din toate. Voi face viață și viața va fi după chipul meu.”. Si astfel s-au născut suflete individuale, care erau în starea de perfecțiune și esență divină. Trilioane de suflete după chipul divin al Zeității, o lumină albă pură, s-au răspândit în univers, apoi s-au rupt și s-au alcătuit în perechi. Perechile de suflet s-au întins una către cealaltă, capabile să se pătrundă și întrepătrundă în și între ele - fără a-și pierde cunoașterea propriei perechi.

Marele Spirit a creat perechile, pentru a fi suflete pereche. Fiecare individualitate din cadrul perechii a fost creată atât de gen masculin, cât și de gen feminin - și, de aceea, completă în sine însăși. Fiecare suflet individual era de ambele genuri - și din acest motiv, nici unul nu-l domina pe celălalt, ci era egal cu el. Marele Spirit, conștient de propria sa perfecțiune, dorea ca și copiii săi să fie împliniți unul în celălalt, pentru ca, în calitate de perechi de suflet, ei să se confirme unul pe altul. Astfel, sufletele au fost create câte două și au fost legate unul de celălalt, de la începutul timpului - și vor rămâne legate pentru eternitate. Impreună, ele erau la fel de strălucitoare ca o mie de sori, fiecare din ele fiind o ființă separată care lumina ... copii de lumină ... copii ai Zeității.
[...]
Deci, sufletele copii de lumină au fost create pentru a fi o companie unul pentru celălalt - și, în același timp, pentru a servi drept companie Zeității, care era creatorul lor și Marele Spirit care leagă împreună toate lucrurile.”

"Camino. O calatorie a spiritului" (1)

Așa se numește cartea scrisă de actrița Shirley MacLaine. Redau câteva pasaje din revelația ei:

"La început, era doar o singură conștiință, un singur Spirit, o singură Forță, un singur Unu. In interiorul acestui Unu se afla energia care avea să unească, mai târziu, toate lucrurile, toată viața, toate gândurile, toate faptele, totul, totul ... și să le facă pe toate una.

In această singurătate, Spiritul Unic a început să se miște în el însuși. Acest Unic Spirit a făcut să se miște mari minuni și creații. Un panteon de gaze de hidrogen s-au împletit în și unul în jurul altuia - până când au devenit sori. Starea de lumină și starea de întuneric, împreună cu substanțele gazoase combinate cu activitatea nucleară au creat luminozitate - până când lumina a devenit culoare. Masa absolută și Spiritul absolut au interacționat spre nașterea cosmosului, creând universuri în interiorul universurilor, lumi în interiorul lumilor, dimensiuni în interiorul dimensiunilor. Si totuși, nu era încă decât un singur Spirit, o singură energie, o singură lege care punea toate lucrurile în mișcare, lega la un loc toate sistemele - făcându-le complete și întregi în ele însele. Si toate creațiile erau armonioase, ca niște simfonii ce formau o muzică a sferelor.

Trilioane de galaxii se învârteau și ardeau în și în jurul și separat una de cealaltă. In timp ce sori explodau și mureau, alții erau creați. Vidul Cosmic al nimicului a devenit activ. Marele Gând acționase. Zeitatea s-a mișcat timp de șapte mari perioade - iar după a șaptea, Zeitatea s-a odihnit."

Cuvinte si pareri

De ce "femela" mi se pare ca suna peiorativ, in comparatie cu "mascul"?
Daca un barbat si-ar prezenta iubita ca pe "femela" lui, nu i-ar da aia cu ceva in cap? Dar daca ea i-ar spune "masculul" meu? Cum credeti ca ar reactiona el?

Carne

Nu-s in cea mai buna forma psihica si de aceea ma gandesc mai mult zilele astea la chestii sumbre. Daca nu vreti sa va stricati starea de spirit, opriti-va aici cu cititul acestei postari.

Ma intreb, de pilda, de ce a lasat Dumnezeu ca oamenii sa manance carne? Nu putea sa ne creeze fie vegetarieni, fie fara sa avem nevoie de hrana materiala? Pentru asta trebuie sa omoram o multime de suflete absolut nevinovate - caci ce vina poate sa aiba vita de la abator? Ca s-a nascut? Nu stiu daca ea a vrut, cred ca tot omul a determinat si nasterea ei. Ca a mancat si a dormit si atat? Ce poate face din asta o vina? Dar ca are constiinta si stie cand ii vine sfarsitul crud si se teme si sufera ce se mai poate spune? De ce a lasat Dumnezeu asa? 

In locul vitei poate fi orice fiinta: porcul, oaia, MIELUL (imaginati-va cum ar fi sa fiti mic si cineva sa va ia de langa mama ca sa va omoare ... ), gaina, iepurasul, puiul ... maimuta, cainele, calul, magarul, sarpele, broasca ... orice fiinta vie care este sacrificata fara sa se poata apara pentru a ne umple noua burtile.

Ce sa spun, cine sunt eu sa il judec pe Dumnezeu? Un mare nimeni, da, recunosc, dar de ce nu ma lasa indiferenta moartea animalelor? De ce, cand trec cu masina pe langa un caine facut una cu asfaltul nu pot sa nu ma indoi de durere si de parere de rau? De ce mi se chirceste sufletul cand vad un arici calcat de masina, cand el venise sa ia niste corcoduse cazute - ghinion - pe asfaltul pus peste teritoriul lui natural? Ii era foame, Doamne, ce vina avea el?

De ce ne iubesti pe noi mai mult, Doamne? Cu ce suntem noi mai buni in fata Ta decat animalutele? De ce ai lasat asa? 

De-ar fi sa cred cartile ezoterice, animalele ar fi reincarnarea unor spirite inferioare, care trebuie sa evolueze. Pana si o astfel de ierarhizare mi se pare fortata, dar asta e o alta discutie. Dar chiar daca ar fi asa, ce lectie poate sa invete gasca tinuta impreuna cu mii de alte surate de-ale ei in spatii meschine, unde nu se poate misca si unde nu poate decat sa manace, sa doarma, sa faca oua si apoi sa fie ucisa pentru a fi mancata de incarnarea unui spirit superior - omul?!

Iar noua, oamenilor, la ce ne foloseste asta, Doamne? La ce ne folosesc miile de hectare de padure distruse pentru a face loc fermelor in care se cresc in conditii groaznice animale aduse pe lume prin insamantare artificiala, crescute cu hrana nenaturala si apoi ucise? La incalzirea globala? 

Se poate obiecta ca si daca am fi fost vegetarieni, nu ne-ar fi ajuns suprafata cultivabila si ar fi trebuit sa distrugem si mai multe paduri.  Ei bine, da, dar poate ca nici n-am fi ajuns atat de numerosi si distrugerea pamantului nu ar fi fost atat de accelerata. Cata vreme trebuie sa ne hranim, insa, nu vad cum am fi putut evita asta. 

Poate ca sunt intrebari puerile, dar chiar mi-ar placea sa aud niste opinii, pro sau contra, nu conteaza.

Sfarsit de iunie

A trecut o junatate de an deja. Afara e o vreme de toamna, dar nu pot sa spun ca nu-mi place. O savurez chiar, gandindu-ma ce ne asteapta.
Am incheiat o etapa din viata profesionala, incep o alta. Sa vedem ce va mai fi.
Mi-am facut ordine in cardul de poze si am gasit cateva pe care vreau sa le postez, chiar daca sunt ceva mai vechi.
Maia:

 

 

Missie:

 

 

Joaca sau bataie?

Cea cu zgarda galbena e Missie, fiica Maiei.