Iaca na

Se poate trai si fara sa-ti pui intrebari. Nu e nevoie de intrebari, ci de certitudini.
Nu mai fumez. Nu ma mai gandesc la fumat decat rar. Imi lipseste, insa. Seara, cand ma bag in pat, imi iese ceva lipsa la inventar si nu pot sa adorm pana nu completez stocul de marfuri cu un somnifer. Asta tine cateva ore, dupa aia investighez peretii, intamplarile de peste zi, de peste saptamana, de peste viata.
Vine ora legala de trezire. Incepe ritualul din care, de 4 luni, lipseste tigara. Se poate trai si fara ea. Cu somnifere si antidepresive. Cu toate astea, viata se poate trai si fara intrebari, fara tigari, fara scop si fara rost. Cu rabdare.

Nepoteii sunt de fapt nepotele ...

... si cresc, poate un pic prea repede pentru cum as vrea.

Asa se reactioneaza cand te lasi de fumat

Am primit filmuletul asta pe mail si m-am amuzat copios, una pentru ca e cu pisici, a doua ca e cu "lasat de fumat". Nu stiu al cui e la origine videoclipul, asa ca nu-i pot da sursa, dar ar fi pacat sa nu vi-l arat si voua.

Nepoteii ...

Cu rasnita de internet de acasa abia reusesc sa incarc niscaiva poze cu nepoteii, sa ma mandresc si eu cu ei. Iata-i aici in prima lor zi de viata, lasati singurei de mamica lor, plecata sa-si anunte iubitul, probabil, de isprava lor de cuplu:

 Dupa ce m-am mai calmat si eu, le-am schimbat asternuturile si le-am pus un fond alb, ca sa iasa limbutele rosii-rosii in poza :)

 ... si burticile ...

 ... si labuta lui mami, care il ocroteste pe burticosul somnoros ...

 ... si familia intregita ...

Deh, asta-i baiul cu pisicile negre, nu-mi ies bine in poza, dar daca faceti clic pe ele, puteti descoperi ambii pui.

Sunt bunica!

Aseara, pe la 9 si ceva, Maia a facut un puiut negru. Peste noapte a mai facut unul. Negru. :)))
Acum am acasa 4 negri mititei,  dragii de ei.
O sa revin cu poze cand o sa reusesc sa le fac, pentru ca ea si-a facut cuib intr-un loc destul de inaccesibil.

Maia si Ieluta

Maia cu burtica:
 

Si o catelusa fotogenica :)

Ce mai face Maia

Alaltăseară n-a mai vrut să intre în casă. Ba că îi plăcea foarte mult afară, ba că nu avea loc de Max, cert este că Cristi n-a mai avut răbdare cu fiţele ei şi a lăsat-o afară. Eu oricum eram în faza post rupere de film, că după ora 22 nu mai ştiu nimic, aşa că pe mine nu se putea baza nimeni.
Noaptea, când m-am trezit ca să-mi fac inutilul rond, n-am observat că Maia nu e în casă, m-am gândit că poate doarme sus. Dimineaţa m-am prins că n-a dormit acasă şi dă-i şi-o caută, dă-i şi strig-o pe-afară, pune-l pe Max pe urmele ei ... nimic, Maia nu era nicăieri. Ei, o veni ea singură înapoi când venim de la servici. N-a venit nici atunci. Degeaba am tot strigat-o, am întrebat toţi vecinii - nimeni n-a văzut-o. M-am culcat resemnată, gândindu-mă doar cu durere în suflet că era o biată pisicuţă gestantă, care are nevoi speciale din cauza asta, pe care nu i le-ar putea nimeni ghici, în cazul fericit în care ar fi fost pe la cineva pe-acasă, în viaţă. De ce? pentru că are burtica mică şi nu-ţi dai seama că are puiuţi în ea.
La orele 2 trecute fix, am făcut ochii de rigoare, m-am ridicat din pat ca să mă duc în sufragerie la televizor şi să nu-mi scol consortul şi când am ieşit din dormitor - de cine dau cu ochii? De maimuţă, cu ochii lipiţi de somn şi cam nedumerită. Ei, asta da bucurie. Muream de curiozitate să aflu de unde a pescuit-o, pe ea o întrebam degeaba, dar a trebuit să aştept până dimineaţa, când oricum nu m-am lămurit, că nici el nu şi-a dat seama de unde a venit. Oricum, era flămândă şi dornică de drăgălit şi - evident - de ieşit afară.