Asa a fost si acum doua saptamani. Nu ma mai induram sa-l vad suferind fara sa-l ajut cu ceva si l-am pus in cuscuta si l-am dus la doctor. L-a controlat in gurita mai atent de data asta, desi el se opunea din rasputeri si i-a gasit o infectie la gingii si o tumora in gat. De asta ii curgeau lui balutele mereu, de asta nu prea mai manca, de asta nu se mai spala ... I-a facut doua zile la rand cate cinci injectii, ultima chiar extrem de dureroasa, ca a tipat ingrozitor bietul de el. Nu m-am mai indurat sa-l duc si a treia zi. Dupa aceea, a zacut vreo doua zile sub pat, fara sa manance. Cand a iesit de acolo, mergea impleticit. Apoi a parut ca ii este mai bine. Incepuse sa manance, chiar cu pofta cumva, desi cred ca era pentru ca nu-l mai dureau gingiile si era flamand.
A dus-o asa cam o saptamana. Apoi n-a mai vrut iar sa manance decat extrem de putin.
De aseara n-a mai mancat nimic. Dimineata a iesit de sub pat, a venit dupa mine la baie, s-a uitat la mine, apoi s-a lungit pe jos, cum facea el cand nu mai avea chef de nimic.
Cand am venit acasa seara, l-am vazut sub pat, l-am strigat, dar n-a reactionat deloc. Se dusese. Cred ca se dusese de ceva timp, caci se instalase deja rigori mortis. Restul e tacere.
Du-te linistit, sufletel, ca poate te intalnesti acolo sus cu mama, dupa care ai suferit atat cand te-am luat de langa ea. Spune-i ca ne e dor de ea si ca sper ca acum sa se bucure ca te are din nou la ea si ca n-o sa va mai despartiti niciodata. Poate ca o s-o gasesti pe-acolo si pe Pintza. Spune-i ca si de ea mi-e dor. Cauta-l si pe tata si spune-i si lui ca il avem in gandurile noastre. Sper sa existe o alta lume, mai buna, in care sa nu mai suferiti deloc, suflete nevinovate!
Mishu, 10 ianuarie 2007 - 9 septembrie 2021.
