Sunt record de ... inflorire, caci anul asta s-au intrecut pe ei in viteza, au inflorit pe ... 1 februarie, cred.
O colega mi-a spus vineri ca ei i-au inflorit ghioceii. M-am mirat foarte si i-am si bodoganit pe ai mei, caci ultima oara cand ii verificasem, cam cu o saptamana inainte, abia iesisera din pamant.
Cand colo, ce sa vezi? Vineri, ajungand eu pe lumina acasa, i-am vazut! M-am minunat tare, dar le-am facut poze, ca sa continui obiceiul de a vi-i arata an de an:
Cam asa aratau vineri, pe 2 februarie. La cat de blanda a fost iarna asta (o adevarata surpriza, nu ma asteptam sa avem zapada doar o saptamana, chiar imi era frica de inzapeziri, cum anuntau meteorologii pe la finalul toamnei), sper sa nu avem cine stie ce catastrofe in agricultura.
3 comentarii:
Cu toate astea nu-i chiar de bine. Sâmbătă am tuns pomii din livadă, peste 50, lucru pe care-l făceam de obicei în luna martie. Și nu asta e problema, ci faptul că deja cireșii, caișii și vișinii (parțial și un soi de măr) au bobocii deja cu sevă. Mi-e groază când mă gândesc că mai târziu, vreo nedorită brumă târzie îi va prinde înfloriți mult înainte de vreme.
Și da, știu, n-avem cu cine ne certa.
Spor în cele bune, Cristina!
De asta imi este si mie frica, parinte, dar nu pentru mine, caci nu mor eu fara prunele si merele si visinele de la mine din curte, ci pentru cei care au afaceri in pomicultura.
Ce-o vrea Dumnezeu.
Spor si dumneavoastra!
Ai mei infloriseră sub zăpadă, iar cînd aceasta s-a topit ei erau în plină maturitate. Parafrazînd: „Vremea-i cum este/ Și ca dînsa sîntem noi”
Trimiteți un comentariu