S-a trecut peste

N-as fi vrut sa scriu niciodata postarea asta, dar o fac. Inca mai am un dram de speranta ca va fi inutila. Ea vrea sa traga un semnal de alarma, cum ca, in opinia mea, tiganii au depasit limita pe care credeam ca o mai au. Doua intamplari, la distanta de o luna una de alta, ma fac sa simt ca de acum inainte, Dumnezeu cu mila.

Prima - se petrecea in tramvaiul 24. Zona capatului e plina de case vechi, boieresti, dar cred ca locuite eminamente de tigani, caci acolo mereu coboara sau urca diversi colorati din astia. Intr-o zi, prin usa din fata au urcat trei fete, nu cred ca aveau mai mult de 8, 9 ani, impreuna cu doi baieti, poate de 10 ani. Parea ca fetele ii stiu. Ele s-au asezat pe scaunele din spatele vatmanului, ei pe primele doua din partea dreapta. S-a pornit un vacarm de nedescris, pentru ca ele, guralive si obraznice, radeau de bietii baieti care se inrosisera in asemenea hal, incat au decis la un moment dat ca e mai bine sa plece de acolo. S-au dus in spate. Asta nu le-a oprit pe gâște din demersul lor. Erau decise sa-i extermine pe bietii baieti, dar le era prea lene sa se duca dupa ei, asa ca tot ce aveau de spus le comunicau de acolo, racnind efectiv, ca cei doi din fundul tramvaiului, precum si restul calatorilor, sa le auda clar. Ce era la gura lor, ce limbaj vulgar, ce misto ieftin si de prost gust aveau, n-are rost sa va mai spun, caci nici un talent literar n-ar putea sa descrie infernul pe care il generau acolo. O sa va spun doar ca nimeni, NIMENI nu parea deranjat de harmalaia aia, toti erau cu ochii in telefoane. Eu imi inghiteam limba, caci asa ce ma mai manca sa ma iau de puii aia de oameni cu porniri de centuriste, de numa'! Inainte vreme asta si faceam, intr-o inconstienta totala, dar m-a pazit Dumnezeu si nu mi-a facut nimeni nimic niciodata. De data asta insa, desi vorbim aici de trei pustoaice de maxim 9 ani, am simtit ca ceva nu e in regula. Am simtit TEAMA. Ceva din agresivitatea si nesimtirea si nepasarea lor imi spunea ca daca ma iau de ele, n-o sa-mi fie prea bine. Cu toate astea, cand cea mai vocala dintre ele a venit fix in dreptul meu si mi-a spart timpanul cu urletele ei, n-am mai rezistat si am intrebat-o, uitandu-ma fix la ea, de ce urla asa. S-a postat cu fata spre mine, a impins zona pubiana in fata, si-a tras umerii in spate si, cu bratele in lateral, mimand un dans oriental in care femeia isi scutura salbele de pe sutien (da, avea sanii dezvoltati ca ai unei femei, sunt convinsa ca era apta si de procreere), mi-a raspuns fara nici o ezitare, cu un ranjet sadic:
- Fiin'ca-s jmechera, d-aia!
Si s-a intors la suratele ei, ca sa continue sa urle si sa-si bata joc de noi toti, de-acum.
Sincer, oricate scuze am incercat sa le gasesc - ca-s mici si nu stiu ce fac, ca erau la pubertate si incercau sa atraga atentia, ca doar asta vad in familie si la fel fac si ele - nici una nu m-a ajutat sa inteleg de unde atata agresivitate la niste fete. Am ramas cu o senzatie de teama de atunci.

La a doua intamplare n-am fost martor direct, dar am vazut ulterior ca e posibil sa fie adevarat. Asadar, acum doua zile, la un Mega de langa birou, au intrat niste tiganci cu fuste si s-au pus pe furat. Doua la numar, cand au fost puse la iesire sa lase ce-au furat, au inceput sa faca scandal, cum numai ele stiu, cu samoara-safaca-sadreaga si, cum-necum, au reusit sa fuga. Paznicul de la magazin, pe care il stiu bine, caci de-acolo imi iau mancare zi de zi si lui ii inmanam cosul dupa ce-l goleam, s-a luat dupa ele. N-a apucat sa faca multi pasi, caci afara asteptau barbatii hoațelor, care l-au prins pe paznic si l-au batut in asemenea hal, incat a venit salvarea. Nu l-am mai vazut ieri acolo, la post. Era inlocuit de unul mai tanar, dar tare dezorientat, ca na, era prima zi de munca.

Nu pot sa nu ma intreb, retoric oarecum: oare ce ne asteapta?

11 comentarii:

Ella spunea...

Pfff, ce m-am enervat citind!
Cred că faptul că nimeni nu ia atitudine și că suntem din ce în ce mai lași, îi încurajează pe cei nesimțiți, indiferent de culoarea lor.
În faza din tramvai, când tu i-ai atras atenția nesimțitei, restul oamenilor cu "bun-simț" ce făceau? Dormeau în papuci? Aici e buba! Sau când bietul paznic s-a dus după hoațele alea, în timp ce lua bătaie, restul "oamenilor" unde erau?
Am pățit și eu ieri o fază. Mi-am cumpărat ceva mobilier și au venit oamenii de la magazin să mi-l aducă. Era unu' printre ei a cărui rol nu știu sigur care era. Ca o coincidență, era colorat. So, el a ajuns printre primii în casă apoi ceilalți au coborât din nou dar el a rămas. Eu meșteream printr-o cameră și părându-mi-se că aud mișcare, am venit încet pe hol. Domnul ăsta, ce crezi că făcea? Îmi făcea inventarul! :)) Noroc ca am ajuns la timp.

cristina spunea...

Offtopic: Blogger a schimbat interfata si n-am stiut unde trebuie sa caut ca sa public comentariile in asteptare, de aceea a durat atata publicarea, scuze.

Ontopic: Da, in Bucuresti nu prea am vazut pe nimeni, niciodata, sa ia atitudine. M-am trezit eu, nebuna din provincie, sa vin si sa fac gat pe aici. De cate ori faceam asta, lumea mai degraba se uita ciudat la mine decat la ala care gresise. De data asta, lumea se uita in telefoane.
Cat despre paznic, am auzit comentandu-se ca nimeni nu risca sa ia un cutit in burta pentru altcineva. Culmea e ca asa si este, nu poti sa te bagi, ca risti sa te taie. S0au vazut cazuri si in tramvaie, cand un om de bine ii atragea atentia altuia ca i se fura din buzunar si a patit-o urat. Nu o singura data! Raufacatorii si-au asigurat strategia pe termen lung. Acum ne e frica tuturor sa luam atitudine.

Ca ai patit-o si tu, nu ma mir deloc. DELOC :((

marta maghiar spunea...

Și ui' așa au apărut odinioară niște decidenți care voiau să-i extermine. Nimeni nu are acest drept, dar nici ei nu trebuie să fie atît de mizerabili. Doamne iartă-mă, dar prea își cer pedeapsă!

cristina spunea...

Marta, chiar ai dreptate.

Laura spunea...

Lucram la o agentie de turism. Un grup de tiganci a intrat chipurile sa puna niste intrebari. Doua din ele ne tineau de vorba, una juca rol de paravan, iar doua furau ce gaseau prin rafturi: doua cani decorative cu dracula si cateva pliante. Mi se pare ca au asta in sange, fie ca vor sa se autoconvinga ca exceleaza in aceasta privinta, fie ca doar exerseaza... Mai au cateva daruri: te mint fara sa clipeasca, incearca sa intimideze, desi nimic nu e de capul lor si fac scandal cu usurinta. Nu as vrea totusi sa cad in capcana generalizarii. Am cunoscut si oameni din aceasta etnie care m-au uimit cu educatia si bunul simt. O fi genetica pacatoasa, dar mediul social si educatia au un cuvant greu.

Pe mine ma deranjeaza altceva. Ma deranjeaza romanii care in loc sa ii influenteze pozitiv, se comporta ca ei ori mai rau. Nu de putine ori am vazut persoane care incearca sa imprumute din atitudinea manelistilor pe care ii apreciaza.

cristina spunea...

Pai raul se prinde intotdeauna mai repede si mai bine, Laura. E mai simplu.

Christinne spunea...

Ne meritam soarta. Nu tiganii sint de vina, ci noi, populatia majoritara. Nu am facut decit sa le dam nas, iar ei au profitat si noi am devenit slugile lor. Daca inainte tiganii aveau o oarece mindrie ca s-au romanizat, acum e invers romanii sint mindri ca s-au tiganizat. Asta e adevarul, egal ca ne convine au ba. Sintem o natie de tigani. Nu avem curajul bulgarilor, grecilor, cehilor si slovacilor de a-i pune la punct, asa ca ciocu' mic si joc de glezne. Asta am vrut, asta avem. Nu mai sintem un popor, am devenit doar o populatie. Minoritara.

Christinne spunea...

"Și ui' așa au apărut odinioară niște decidenți care voiau să-i extermine. Nimeni nu are acest drept, dar nici ei nu trebuie să fie atît de mizerabili. Doamne iartă-mă, dar prea își cer pedeapsă!"

Din cauza unora "de bine" ca tine au prosperat subspeciile astea. Sper sa ai parte putina actiune gypsy style, sigur iti vei schimba parerea. Eventual, sa mi se stearga/cenzureze comentariul, ca nu "da bine", miau, miau....

cristina spunea...

Christinne, la primul tau comentariu nu pot decat sa spun ca ai dreptate. Oricum, stiam de mult ca vom deveni minoritari, se pare ca tendinta demografica a inceput cu zeci de ani in urma si nu stiu daca se mai poate face ceva. Trist este ca noi contribuim masiv acum si cu efective suplimentare, devenite, nu nascute. Cat despre curajul romanilor, e o discutie separata si nu cred ca am puterea s-o port eu.

La al doilea comentariu o sa spun ca ai fost un pic cam dura. Marta a avut curaj macar sa exprime acea idee, chiar daca nu a dat si verdicte. Nici eu nu cred ca raul este raspunsul castigator la rau, dar nu pot sa nu-ti dau si tie dreptate. Cand unui nesimtit ii raspunzi cu indiferenta, nu faci decat sa-l inraiesti si mai tare, sa-i dai nas sa se intinda, dar nici sa-i dai in cap nu e o solutie, decat daca faci din asta o solutie radicala, definitiva. Asa ceva n-are nimeni cum sa faca.
De ce sa-ti cenzurez comentariul? Nu apari cu vreo identitate, deci n-ai ce sa patesti.

Mihaela T spunea...

La multi ani, Cristina ! Iti doresc un An Nou plin cu sanatate, bucurii, o gradina asa cum iti doresti si implinirea tuturor dorintelor ! Cu drag, Mihaela.

P.S - in legatura cu postarea iti pot spune ca si eu simt la fel cu atat mai mult cu cat locuisc in Colentina si circul cu tramvaiul 21, atunci cand nu sunt cu sotul meu cu masina (eu nu am carnet). La fel ca tine, ma implicam de foarte multe ori in astfel de situatii. Sotul meu imi spune adesea sa ma potolesc ca o sa ajung acasa, intr-o buna zi, batuta zdravan, asta in cazul in care mai ajung. :)
Sunt foarte periculosi.

cristina spunea...

Mihaela, an nou cu bine si tie, alaturi de cei dragi si sa dea Domnul sa nu patim niciodata nimic din cauza atitudinii noastre civice, ba chiar sa reusim sa schimbam ceva in bine cu ea. Eu imi pastrez speranta :)