Pe celălalt blog al meu am în blogroll o doamnă din SUA care cred că vrea să ducă o viață independentă, ruptă de aprovizionarea de la magazine. Vrea să-și cultive și să-și crească în propria gospodărie tot. Are grădină și crește păsări și taie lemnele din pădure și multe altele, dar discuția nu este despre asta. Discuția este despre ... poștă.
Ei bine, doamna aceasta a comandat cuiva dintr-un alt stat 15 boboci de rață dintr-o rasă anume. Bobocii i-au fost expediați prin poștă. Când au ajuns la ea, zece erau deja morți, patru au murit ulterior și a rămas cu unul singur. Mie treaba asta singură mi-a răscolit sufletul, gândindu-mă cât de inuman este să închizi niște ființe atât de plăpânde într-o cutie, pentru cine știe câte zile. Subliniez: pentru cine știe câte zile. Cine a mai primit/trimis pachete prin poștă știe cât de bine funcționează acest serviciu la noi. Vorbesc de poștă, nu de curieri.
Când am citit postarea doamnei, am simțit că ceva nu se potrivește în peisaj. Ceva parea de domeniul fantasticului, de parcă ce istorisea ea acolo ar fi fost imposibil, ar fi fost o invenție. Iată faptele:
Crescătorul de la care comandaseră bobocii a spus că nu le-ar mai trimite alți boboci în schimb ci le-ar da banii înapoi, pentru că a mai avut probleme de același gen pe ruta aceea și crede că e ceva în nereglă la poșta din zona doamnei. Doamna a acceptat.
Intre timp, crescătorului, pentru că îi părea rău de cele întâmplate, îi vine ideea de a apela la serviciul de poștă rapidă pentru a-i trimite doamnei alți boboci, cu condiția ca diferența de preț la transport s-o suporte doamna. Timpul ar fi fost mult mai scurt și sansele bobocilor erau mai mari așa.
Zis și făcut, dar lucrurile abia aici iau întorsătura de fantastic, cu toate că și până aici mi s-a părut că la noi nu s-ar fi întâmplat nici măcar atât (cred ca s-ar fi considerat vina poștei și lucrurile ar fi rămas așa cum au picat). Ei bine, crescătorul ... iată textul original:
The
hatchery man did some checking with the postal service on his end, and
we did the same from our end. He found the best possible time to get
the ducklings to the post office for the beginning of their journey was
late this past Monday night, and our very helpful post office staff
(thank you, thank you!) contacted people in our state. Everyone really
bent over backwards for us in this endeavor.
Adică omul a făcut niște verificări (!!) la poșta de la el (!!) și a aflat care ar fi cel mai bun moment să ducă bobocii la poștă. Doamna a apelat și ea la personalul de la poșta ei (!!), care personal s-a dovedit a fi foarte amabil (!!!) și toată lumea s-a dat peste cap ca să ajute ca bobocii să ajungă teferi la destinație, ceea ce s-a și întâmplat.
Sigur, acesta este cel mai normal comportament uman, n-ar trebui să mă mire, nu? Si atunci de ce mă miră? De ce? Până la ce nivel al organismului a ajuns pervertirea mea ca om, de nu mai am nici măcar speranța ca în țara asta lucrurile să se mai desfășoare normal? Doar eu gândesc așa, eu sunt defecta? Oare personalul de la noi de la poștă poate fi găsit de către oricine, poate fi rugat să furnizeze niște informații de bun simț și poate fi rugat, acceptând implicit, să depună un efort pentru ca un client oarecare să își primească un drept într-un timp util? Spuneți-mi că da și că numai eu am avut ghinioane când am stat cu orele la cozi la ghișee, numai ca să mă servească niște acrituri care se mișcau în reluare, ca să îmi primesc sparte toate produsele dintr-un pachet pe care scria pe toate părțile ”fragil” și așa mai departe. Dacă e așa, promit că de mâine nu mai cârtesc deloc.
4 comentarii:
Din nefericire, la poşta română nici timbre ori hârtie pentru imprimantă (a lor) nu găseşti. Ce să mai spunem de plicuri, le cumperi de la librărie pentru a putea expedia un document ori o felicitare.
Nu stiu de ce a ajuns posta in asemenea hal, dar ce sa ma mai mir, parca nu asa e situatia cu tot ce era bun inainte in tara asta?
wow, ce chestie sa poata trimite pasari vii prin posta!
Diferenta nu o face calitatea umana (bunavointa, cum bine ai spus) ci faptul ca angajatul si-a dat interesul sa isi faca perfect munca. Si la noi la posta e ora de ridicat/livrat colete (si uneori respectata), se cunoaste procedura, dar NU TOTI angajatii vor sa zica astea! O spun pt ca in concediu de maternitate am fost aproape saptamanal la posta pt ca eu comandam online (si pt rude si prieteni care lucrau), primeam alocatia si indemnizatia (apoi mutat pe card), plateam facturi acolo cu comision zero pt mine si rude si prieteni etc. si am vazut diferente intre angajati (unii carora li se parea ca imi fac un favor mie, altii care au fost proactivi sa imi recomande sa revin sa trimit coletele pana in jur de ora 14 cand trece masina cu colete.
Apoi am trecut pe la posta in Belgia (se zvonea ca posta romana va fi cumparata de BPost belgian) si am ramas praf: 6 ghisee cu 4 angajati 50 oameni la coada, cu bilete de ordine respectate, cand au vazut ca cei 4 angajati sunt depasiti au chemat seful din spate si a venit, toti vorbeau 3 limbi ! (franceza, olandeza, engleza) - nu perfect dar suficient, incepeau cu "cu ce va pot ajuta azi", chiar daca erau angajati de 65 ani zambeau, toti erau calificati sa faca servicii de coletarie, scrisori, plati, western union etc. dar si carduri bancare, asigurari, credite. Am verificat conditiile de lucru: salariu minim - mediu pe economie, si program de 7.5 ore pe zi.
Am zis da doamne sa cumpere posta romana si sa impuna macar 10% din calitatea din belj ...
A, da, crezi tu ca se poate impune calitatea umana? Eu nu mai cred deloc. Exemplu:
Am facut o comanda online si am platit cu cardul ING online. Din toata comanda, un produs de 28 de lei nu mi-a fost livrat. Am vorbit si mi-au spus ca banii imi vor fi returnati pe card. Bref, am ajuns sa rog o functionara de la un ghiseu ING sa-mi scoata un extras de cont pe cateva zile din luna curenta, explicandu-i ca am de verificat daca a intrat suma de 28 de lei.
Mi-a trimis extrasul pe e-mail si atat. A doua zi dimineata am aflat, din email, ca treaba asta m-a costat 25 de lei!
Aia n-a putut sa ma avertizeze, era acra si plictisita si poate ca s-a gandit ca daca eu nu intreb, ea de ce sa imi spuna? Nu stiu, dar m-a frustrat treaba asta teribil. Si a fost una din cele aproape 10 intamplari teribile de saptamana asta care m-au siderat pur si simplu. ING este banca ... de care, olandeza parca, nu?
Trimiteți un comentariu