Despre nesimtire

Daca cineva te-ar pune sa raspunzi la intrebarea "Este bine pentru tine sa fii nesimtit?", probabil ca ai da doua raspunsuri: unul in sinea ta ("Da, da, e bine, ca altfel n-ai cum sa supravietuiesti intr-o mare de nesimtiti cum e in ziua de azi.") si unul cu voce tare, pentru urechile celui care te-a intrebat (il stii si singur).
Dar daca nu esti nesimtit din fire, un act de acest gen consider ca ti-ar provoca oarece stanjeneala cand te-ar pune  cineva/ceva sa-l faci, nu? Nici nu cred ca ai fi foarte veridic, foarte natural. Daca alegerea ti-ar apartine, nici macar nu cred ca ai alege sa fii nesimtit, cred ca ai prefera sa nu fii.
Asta ma face sa cred ca atunci cand faci un gest cu o naturalete incontestabila, cu o agresivitate genuina, dezarmant de iritant, am voie, cu toata nadejdea, sa te numesc NESIMTIT fara sa existe riscul sa ma insel sau sa gresesc, nu? 

Stiti de la ce m-am luat? De la una din maxi taxi, langa care am avut ghinionul sa ma asez. Frate, avea poala plina de sacose pe care le tinea cu o mana, cu cealalta mana tinea telefonul inteligent (clar mai inteligent decat ea!) la care a vorbit tot drumul si TUȘEA! A tușit tot drumul, fara sa isi puna mana la gura (ca nu mai avea o a treia libera), fara sa se opreasca din vorbit, fara sa-i pese ca se plangea cu voce ragusita la telefon, tuturor celor zece prietene cu care a vorbit, cat de rau se simte si cat de bolnavi sunt ea si toti colegii ei de birou! Avea vreo importanta ca masina era ticsita si ca ne facea cadou tuturor acea raceala, in prag de sarbatori?? Pentru ea nu.
Am avut tendinta sa ii atrag atentia. M-am jenat. Am preferat sa imi pun fularul peste nas, in speranta ca asta m-ar putea proteja cat de cat de riscul de a lua de la NESIMTITA asta ceea ce daruia ea cu atata larghete, nepasare si chiar inconstiență. Sau poate cu sadism? Nu stiu.
Am coborat amandoua in acelasi loc si asa am avut ocazia sa vad si unde statea. Nu stiu cat de relevant este, dar statea intr-o vila imensa, luminata la toate ferestrele, care nu-s putine. Familie mare, avere mare, nesimtire pe masura.
Inca ma mai minunez.

9 comentarii:

Ella spunea...

Am si eu una din maxi-taxi, tot despre nesimtiti. Aveam vreo 17 ani si traiam una dintre cele mai triste zile din viata mea. Am urcat in autobuz de fapt, nu in maxi-taxi, si imi siroiau lacrimile incontrolabil pe obraji. Aveam o sacosa mare si era foarte aglomerat. O tanti de langa mine ma priveste cu dispret si-mi zice sec, cu rautate: "vezi, tu, ca-mi rupi ciorapii!". Am inceput sa plang si mai tare. Pe femeia aia n-o s-o uit niciodata. ;)

cristina spunea...

of, Doamne!
exista o teorie conform careia cei cu care interactionam memorabil in viata ar fi, de fapt, reflexiile noastre in oglinda. cu alte cuvinte, ceea ce ne enerveaza la altii sunt defectele noastre. daca ma voi intalni vreodata cu Dumnezeu si imi va spune ca nesimtita eram eu??? :)
asa si tu, Ella. ce conteaza ca plangeai si erai nefericita? ii rupeai aleia ciorapii si poate ca daca erai in locul ei, procedai la fel ...
ceva nu sta in picioare aici.

Ella spunea...

Nu stiu daca sunt de acord cu acea teorie, dar o sa ma gandesc mai bine si o sa-ti spun. :D
Dar nu, n-as fi rea cu cineva care sufera, si nu m-as răţoi la un copil trist. :)

cristina spunea...

crezi ca eu am fost rea in postarea asta? ma gandesc ca daca femeia aia chiar suferea, n-ar fi vorbit non stop la telefon si ar fi fost mai atenta cu imprastierea virusilor prin tusea aia continua, ca sa nu mai faca si pe altii sa sufere ...
(in pauzele dintre telefoane nu mai tusea ...)
dar poate ca ai dreptate, am fost rea :(

Stefana spunea...

Eu nu cred ca te-ai jenat :D. Recunoaste ca ti-a fost teama ca o sa-ti raspunda niste lucruri "inteligente" si o sa-ti si tuseasca in fata cu aceeasi ocazie. A functionat perfect instinctul de conservare (desi cred ca era bine sa ii atragi atentia ca atunci cand tusesti si esti bolnav folosesti batista).

Ella spunea...

Nu, nu, nu, nuuuuuu, nu despre tine era vorba!! Era vorba despre tanti a mea din autobuz si teoria aia conform careia probabil si eu as fi procedat la fel in locul ei. Eu, in locul ei, nu as fi fost rea cu un copil care se smiorcaia si suferea, indiferent care ar fi putut fi motivul smiorcaielii.
Tanti a ta a fost clar nesimtita.
Eu i-as fi atras atentia, daca nu, clar m-as fi uitat chioras la ea ca sa vada ca nu-mi place. :D
Tu nu ai fost rea! Si te pup cu drag!

cristina spunea...

Stefana, ai dreptate, nu m-am jenat, mi-a fost teama, da. In general, cand vad un om care face ceva gresit cu atata convingere, imi imaginez despre el ce e mai rau si-mi inspira teama (teama de nebunia lui, de rautatea lui, de prostia lui etc.). Nu ma stiu descurca cu oamenii astia iesiti din comun. Recunosc.
Batista n-avea cum s-o foloseasca, nu mai avea mana libera nici macar pentru pus la gura.

Ella, comentariul tau a fost cu ricoseu:) M-a facut sa ma uit si dintr-o alta perspectiva la reactia mea si sa descopar "lucruri" :)
Acum niste ani inca mai aveam tendinta sa fac parte din "opinia publica in actiune" si sa incerc sa reactionez la treburi din astea in neregula din societate. Ceva din Bucurestiul asta m-a facut sa inteleg ca sunt inconstienta cand iau atitudine, caci ma expun unor riscuri mari. In Bucuresti opinia publica nu mai exista. Esti pe cont propriu si trebuie sa te descurci/pazesti singur, asa ca de atras atentia nu mai atrag nimanui, caci ma expun multor pericole.

Unknown spunea...

Nu'i greu... dai un telefon, vin, rup genunchi.

cristina spunea...

toni, toni :)