Asta primavara am jinduit dupa caldura, soare, vara adevarata. A venit destul de intempestiv, adica a dat caldura mare si soarele peste noi cand organismul inca nu era adaptat. Am suferit de cald.
Nimic nu mai e treptat, totul e brusc.
Acum am senzatia ca e si vara si toamna in acelasi timp, sau ca toamna pandeste dupa colt, iar intr-o clipa de neatentie i-ar lua locul verii si s-ar instala si ea brusc. Inca nu sunt pregatita de toamna, n-am apucat sa ma adaptez bine la caldura asta ciudata, mai am nevoie macar de o luna de zile. Toamna, mai stai.
Oare va mai fi vreodata vreme normala, asa cum era in copilarie? Nu-mi amintesc ca in vacantele de vara sa nu fi putut sta afara din cauza caldurii. Cand se apropia 15 septembrie, inca mai era frumos afara, inca ne mai puteam juca in curte si inca ne mai putea parea rau ca incepe scoala si n-o sa mai avem toata ziua la dispozitie sa stam afara. Abia pe la sfarsitul lunii incepeau ploile, se racea vremea, incepea sa miroasa a rechizite noi, a carti, a ardei copti si a salata de vinete. De cativa ani buni septembrie nu mai miroase asa pentru mine si asta nu pentru ca au trecut multi ani de atunci.
