Ieri am fost SI la homeopat. Raul pe care sunt nevoita sa-l indur de cand m-am lasat de fumat nu isi gaseste cauze in medicina clasica. Acolo nu am reusit sa aflu decat ca am o depresie si o mare lipsa de vitamina D. Pastilele de vitamina mi-au rezolvat, cat de cat, o parte din starile de rau pe care le aveam, dar in peisaj au mai aparut SI niste probleme mari la serviciu, care m-au dat peste cap. Acum si anxietatea face parte din bagaj.
Printr-o conjunctura deloc intamplatoare, am dat peste aceasta doctorita grozava. Nu stiu daca remediul dat de ea va avea efectul promis si muuuuult asteptat, dar simpla prezenta a ei mi-a facut un pic de bine dupa atata amar de vreme de rau. Omul acesta este atat de optimist si de pozitivist, incat ai vrea sa-l iei in brate si sa nu-i mai dai drumul.
Cand tu ii tot povestesti despre problemele tale si ea da din cap si zambeste si spune "aha, da, da, frumos", dincolo de logica se naste speranta. Nu te lasa sa astepti mult, pentru ca la sfarsit iti spune ca tot ce ii povesteai tu se incadreaza perfect intr-un tipar, ca intr-un puzzle. Ceea ce experimentezi tu este cunoscut, are cauze si are si solutii simple. Se vor rezolva toate, asa mi-a spus.
Acum, cand de sute de zile tu iti traiesti viata pentru ca asa trebuie sau pentru ca nu poti scapa de ea, fara sa stii cate resurse mai ai ca sa suporti iadul zi de zi, cand vine cineva si-ti spune ca e normal sa traiesti asa ceva, ca te incadrezi in tipare, ca mergi pe carari pe care au mai mers si altii si ca tocmai te-ai intalnit cu ghidul care te va scoate din jungla, e normal sa scrii despre asta pe blog, nu? :)