Mâine cred că se împlineşte un an de când am luat carnetul de şofer. In custodie, aş zice eu, pentru că nu simt nici că-i al meu, nici că-l merit.
Am condus în anul ăsta, dar nu în Bucureşti. Cele mai multe drumuri le-am făcut pe la ţară sau pe DN1. Mi-am depăşit anumite temeri, Cristi zice că am făcut progrese, dar eu nu simt asta. Plecarea din rampă încă îmi pune probleme, de intrat in DN1 de pe strada mea încă n-am intrat, parcarea nici nu mai ştiu cum se face ... Hă hăăăă, mai am mult până să zic că ştiu să conduc.
Dincolo de toate, însă, n-am scăpat deloc de frică. Asta mă nemulţumeşte cel mai tare. Imi vine să mă las de sportul ăsta, că nu-i de mine, dar nu-mi permit s-o fac.